2,964 matches
-
vreo șaizeci de ani de luptă, femeia, cu părul de culoarea paiului, strâns la spate într-un coc, îl privește lung. — Chandra? strigă ea. — Poftim, Ambaji, răspunde Robert. — Ți-ai terminat îndatoririle? — Da, Ambaji. El mai are nevoie de tine? Pastorul Macfarlane mormăie: — Spune-i că am nevoie de tine. A sosit echipamentul cel nou. Vreau să-l încercăm. — Da, are nevoie, ambaji. — Alte cranii? Foarte bine. Spune-i să nu te rețină prea mult. Chandra-Robert se întoarce spre barbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de tine. A sosit echipamentul cel nou. Vreau să-l încercăm. — Da, are nevoie, ambaji. — Alte cranii? Foarte bine. Spune-i să nu te rețină prea mult. Chandra-Robert se întoarce spre barbă și spre perete. — Spune că... Am auzit, rostește pastorul. Acum urcă, să mă ajuți să despachetez. A venit tocmai de la Edinburgh, adaugă el, pronunțând cu emfază numele orașului, de parcă ar vrea să-i sublinieze importanța și unicitatea. Tânărul trage o cutie lângă perete ca să se urce pe ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
A venit tocmai de la Edinburgh, adaugă el, pronunțând cu emfază numele orașului, de parcă ar vrea să-i sublinieze importanța și unicitatea. Tânărul trage o cutie lângă perete ca să se urce pe ea și, din greșeală, dizlocă o cărămidă cu piciorul. Pastorul își suflecă mânecile în așteptarea unei munci grele și pornește înainte, spre o încăpere cu tavanul jos și toate dotările unei biserici. Mobilierul este simplu, fără ornamente: o masă grea și un pupitru pentru muzică, stau cu fața spre șirurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
câțiva centimetri, zgomotele orașului, roțile de tonga și clopoțeii de la biciclete, strigătele negustorilor. Locul este foarte curat, dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel nume pe care l-a adoptat. — Da, domnule pastor Macfarlane. — Este doamna Macfarlane. Nu-i nevoie să folosești alte apelative, care să-i mai dea vreo idee. Și nici ei nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar spartan, singura facilitate modernă fiind un ventilator montat în tavan. — Trebuie să i te adresezi nevestei mele pe numele ei, îl bruftuluiește pastorul. Nu vreau să te mai aud folosind acel nume pe care l-a adoptat. — Da, domnule pastor Macfarlane. — Este doamna Macfarlane. Nu-i nevoie să folosești alte apelative, care să-i mai dea vreo idee. Și nici ei nu-i permit să-ți spună mai știu eu cum. Robert. Elspeth și Robert. Mi se pare că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eu cum. Robert. Elspeth și Robert. Mi se pare că sunt niște nume foarte potrivite. Particule mici de praf dansează în lumină, rotindu-se în jurul lor când trec prin biserică. Urcă apoi scara îngustă spre o încăpere care-i servește pastorului atât ca dormitor, cât și ca laborator. Robert zăbovește în ușă, în timp ce Macfarlane străbate podeaua încăperii care scârțâie și deschide obloanele. Zgomotul străzii devine dintr-odată puternic și camera întunecată se descoperă brusc în gloria ei sărăcăcioasă. Pastorul Andrew Macfarlane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i servește pastorului atât ca dormitor, cât și ca laborator. Robert zăbovește în ușă, în timp ce Macfarlane străbate podeaua încăperii care scârțâie și deschide obloanele. Zgomotul străzii devine dintr-odată puternic și camera întunecată se descoperă brusc în gloria ei sărăcăcioasă. Pastorul Andrew Macfarlane este un om care consideră ordinea un stadiu premergătar rugăciunii, slujnica unor forme mai importante, mai complexe, cum ar fi curățenia de primăvară și practicarea antrenamentului fizic. De aceea, trăiește într-un spațiu ale cărui obiecte sunt aranjate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbii ar avea loc mai frecvent, s-ar transforma într-un păcat. Profilaxia religioasă înseamnă mai mult decât îngăduința față de propriile slăbiciuni, cum ar fi comoditatea sau (ferească Dumnezeu!) preferințele estetice neautentice și este condiția acestei dezvoltării sălbatice patriarhale a pastorului. Ca și încăperea, nimic la acest om nu este rezultatul întâmplării sau al neglijenței. Cu toate acestea, printr-o oarecare crăpătură, s-au insinuat și niște sentimente în această lume lipsită de aer. Nu lipsesc cu totul imaginile. Pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din lipsa de distincție a trăsăturilor părinților nu atrage atenția. Sunt încremeniți și puternici, ei întruchipează toate emoțiile ascunse care guvernează viața acestei case. Și-a dat seama că ei sunt motivul pentru care Ambaji l-a primit aici, iar pastorul îi permite să stea. — Sarcina ta este să mă ajuți, nu să visezi cu ochii deschiși. Vocea lui Macfarlane îl aduce cu picioarele pe pământ, așa că-l ajută să deschidă o cutie mică, al cărei capac îl pune deoparte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pliabil pe un suport metalic, ca acelea folosite la proiecțiile cinematografice, dar negru. Macfarlane scotocește după chei în buzunar și deschide una din cutiile mari de lemn, din dulap. Înăuntru, aranjate cu grijă pe raft, sunt câteva rânduri de cranii. Pastorul le privește afectuos. — O, mica mea Golgotă. Te salut. Se apleacă și scoate o altă ladă grea de unelte, din mijlocul dulapului. —O să asamblăm grila Lamprey, pentru început. Tu apasă aici, iar eu strâng șuruburile. În timp ce apasă tăblițele de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
O să asamblăm grila Lamprey, pentru început. Tu apasă aici, iar eu strâng șuruburile. În timp ce apasă tăblițele de lemn, Robert se uită la cranii. Morții îi întorc privirea. Oricât a încercat, n-a putut să se obișnuiască cu această colecție a pastorului. Ideea de a aduna craniile în acest loc îi repugnă, îi provoacă oroare. Bărbați și femei care odinioară s-au plimbat, au mâncat, au cântat la instrumente, s-au certat, toți reduși la specimene științifice. Prima dată când le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a țipat.„Superstiții primare“ le-a numit Macfarlane, atingând capul lui Robert cu vârful degetului. Este natural, pentru o minte ca a ta. Robert s-a dat un pas înapoi. Gestul l-a înfiorat. I se părea că în ochii pastorului faptul că el merge, mănâncă sau comentează este ceva temporar, că granița dintre el și dulapul cu cranii e foarte ușor de trecut. Având tigvele în față, îl ajută pe Macfarlane să le înșire pe cadrul de lemn, să creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu cranii e foarte ușor de trecut. Având tigvele în față, îl ajută pe Macfarlane să le înșire pe cadrul de lemn, să creeze o rețea pestriță, variată, pe care o ridică pe un suport în fața ecranului negru. — Așa, zice pastorul mulțumit. Acum pot face studiile fotografice adecvate. Tu, tinere, vei avea onoarea de a fi primul meu subiect. Robert este agitat, nu se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un suport în fața ecranului negru. — Așa, zice pastorul mulțumit. Acum pot face studiile fotografice adecvate. Tu, tinere, vei avea onoarea de a fi primul meu subiect. Robert este agitat, nu se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-a fost nici solicitantă nici dureroasă, l-a făcut să nu se simtă în largul său. Alteori, făceau un experiment pe care pastorul l-a numit „pe urmele marelui Morton“. Ridicau craniile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se simte în largul său. L-a mai ajutat pe pastor și altă dată, și cu toate că munca n-a fost nici solicitantă nici dureroasă, l-a făcut să nu se simtă în largul său. Alteori, făceau un experiment pe care pastorul l-a numit „pe urmele marelui Morton“. Ridicau craniile și le umpleau cu alice fine, de plumb. Stratul de alice trebuia bătătorit să nu rămână spațiu gol, apoi alicele erau turnate înapoi, cu grijă, în paharele de sticlă din laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un craniu de fermier Bihari. În craniul din Gujarati Kayastha încap mai multe alice decât în Bihari. Și în craniile de păstori tibetani încap mai multe decât în Kayastha, Bihari, Naga sau pescarii Orrisan. Aceste descoperiri sunt folosite de pastor pentru a confirma importanța lui Morton, deși mărimea craniilor tibetane pare să-l irite. În timpul acestor măsurători frenologice, n-a avut nevoie de contribuția lui Robert. Rolul lui a fost de a asculta cum pastorul își expune teoriile din vasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Aceste descoperiri sunt folosite de pastor pentru a confirma importanța lui Morton, deși mărimea craniilor tibetane pare să-l irite. În timpul acestor măsurători frenologice, n-a avut nevoie de contribuția lui Robert. Rolul lui a fost de a asculta cum pastorul își expune teoriile din vasta sa bibliotecă pe teme antropologice, strânsă în cei treizeci de ani de misionariat. S-a ajuns astfel la concluzia că prin intermediul metodelor științifice, frenologia a sprijinit supremația dominației imperiale britanice la nivel mondial. Scala capacităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sa bibliotecă pe teme antropologice, strânsă în cei treizeci de ani de misionariat. S-a ajuns astfel la concluzia că prin intermediul metodelor științifice, frenologia a sprijinit supremația dominației imperiale britanice la nivel mondial. Scala capacităților și dimensiunilor craniene pe care pastorul le-a confirmat pentru selectarea raselor din India, explică el, poate fi extinsă, pentru a ilustra cum diferențele de craniu corespund gradului de civilizație și capacității de gândire rațională la nivel mondial. În partea de jos, făpturile atavice precum South
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
civilizație și capacității de gândire rațională la nivel mondial. În partea de jos, făpturile atavice precum South Javan și Hottentoții demonstrează capacități (faciale și structuri maxilare) puțin diferite de ale maimuțelor superioare. Grupul Hindustanic, căruia îi aparțin cei mai mulți dintre morții pastorului se află pe undeva, pe la mijloc, în această ligă globală. În partea de sus, se află europenii, a căror capacitate de 250 de cm³, le lasă spațiu îndeajuns pentru dezvoltarea în exces a creierului, chiar față de ignoranții peruvieni de 230
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sus, se află europenii, a căror capacitate de 250 de cm³, le lasă spațiu îndeajuns pentru dezvoltarea în exces a creierului, chiar față de ignoranții peruvieni de 230 de cm³ sau sălbaticii Tasmanieni, de 218 cm³. De aici, imperiul. Desigur, pastorul recunoaște că este o măsurătoare simplă și învechită, dar a trebuit să aștepte până acum ca să obțină uneltele, care vor face posibilă trecerea la nivelul următor. Îl așază pe Robert în fața acestei grile, fixându-i gâtul și spatele cu etriere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
indiciul originii sale asiatice. Maxilarul este în mod plăcut ortognatic, în contrast cu maxilarele proeminente ale craniilor de negrii, ilustrate în Rasele indigene ale pământului, scrisă de Nott și Gliddon. Acest volum interesant îi este oferit lui Robert să-l frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului, este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frunzărească, în timp ce pastorul notează rezultatele. Se uită la imaginile de statui grecești, apoi la figurile contorsionate, parcă murdare de funingine ale negrilor și simte, așa cum face adesea, că poate răsufla ușurat, că nu seamănă cu nici unele. Ca multe din cărțile pastorului, este o carte foarte veche, iar pielea de porc în care a fost legată s-a crăpat și mucegăit în anii în care a fost expusă musonului. Robert urmărește cu degetul proeminențele de pe copertă, fără a fi nemulțumit de întorsătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în anii în care a fost expusă musonului. Robert urmărește cu degetul proeminențele de pe copertă, fără a fi nemulțumit de întorsătura pe care a luat-o după-amiaza. Cel puțin acum, după ce a sosit grila Lamprey și calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soția mea, să-i amintești că îi interzic categoric să aibă ceva în comun cu acea femeie, Pereira. Am impresia că vrea să se ducă acolo, în seara asta. Contez pe tine s-o oprești. M-ai înțeles? — Da, domnule pastor Macfarlane. Robert coboară câte două trepte. Sare zidul despărțitor și trece în cealaltă parte a curții. Într-un mic salon, împodobit cu gravuri și vaze cu flori, o găsește pe Elspeth Macfarlane, tăind legume cu Shobha, măturătoarea. Amândouă ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și vaze cu flori, o găsește pe Elspeth Macfarlane, tăind legume cu Shobha, măturătoarea. Amândouă ridică privirea spre el. — Ieși, Chandra? îl întreabă Elspeth. — Da, doamnă. — Bine, dar să nu întârzii. Va trebui mă însoțești la doamna Pereira, la opt. — Pastorul a spus... — Sunt sigură c-a spus. Cum ți-a găsit craniul? — Foarte bun, Ambaji, adică doamnă Mac, foarte bun. Sunt aproape englez. Ea îl privește ironic. — Adică scoțian. — Cred c-ar trebui să te mulțumești să te consideri indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]