1,893 matches
-
cazul” umilului dumneavoastră servitor, autorul acestor rânduri, eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima morții - uneori! - și printr-un tip de vitalism, pe care bănuiesc că l-am moștenit, pe linie paternă, de la antecesorii mei. Un vitalism, o exuberanță a existenței care ar trebui, e adevărat, să producă și un efect invers - adică o potențare a fricii de a o pierde, această miraculoasă existență! Dar, cred, bănuiesc că sunt și am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
plecăm la Roma, a fost în al nouălea cer de fericire și avea toate motivele să fie: țară civilizată, frumoasă, călduroasă, ea fiind mereu o friguroasă, teatre, Scala din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiana și ne distram de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița". Cum am fost toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plină de moderație și chiar de blândețe. În câteva rânduri am vrut să plasez câteva cuvinte în scurtele intervale ale predicii; Domnul de Pradt îmi impunea tăcere printr un ușor semn cu mâna; iar semnul acesta era încă atât de patern, încât mi se părea o binecuvântare. Textul predicii a constat în enumerarea injuriilor care, din câte pretindea Domnul de Pradt, i-au fost adresate de La Quotidienne și de Journal des débats. Mi-a numit pe toți culpabilii; m-a asigurat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la dosar, fusese „Raportul de activitate pe perioada 28 mai 1946 - 28 iunie 1946” și era mult mai amplu elaborat ceea ce demonstrează Încă o dată că CDE-ul hușean era Încă În perioada sugerii țâței materne de la București și a celei paterne de la Iași. La punctul <B> „Priviri politico-organizatorice” autorul reiterase marea dragoste a evreilor pentru democrația de tip nou (care nu-i va opri, totuși, de la uriașa migrare În Palestina, ulterior În Israel!) afirmând că „...În massa evreiască din Huși curentul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
familia Velicikovski, așa cum arăta ea la data nașterii lui Petru, ne este prezentată ca un neobișnuit amestec între tradiție și insolit. Pe de o parte, tradiția primirii tainei preoției și slujirii ca întâi-stătători ai Poltavei de către bărbații familiei din ramura paternă, iar pe de altă parte insolitul și rarîntâlnitul la acea vreme episod, al creștinării întregii familii de evrei din partea mamei. Cercul familial se extinde apoi prin intrarea în scenă, a fratelui cel mai mare, Ioan, în momentul dispariției prin moarte
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tânărului Petru această foame de predare necondiționată, în mâinile unui maestru de conștiință, mult experimentat în exercițiul spiritual și aflat cu totul deasupra ordinarului. Un studiu pe același subiect, făcut din perspectivă psihanalitică, ar explica totul probabil, prin dispariția figurii paterne din viața subiectului la o vârstă extrem de mică (doar patru ani), urmată de pierderea tuturor celor unsprezece frați, declanșatoare a unei nevoi de compensare prin substituție, și multe altele asemenea. Astfel de introspecții nu constituie nicidecum obiectul studiului de față
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
bun, tocmai fiindcă ei erau norma și ceilalți devianța. Din aceste categorii de oameni și din copiii lor crescuți în cultul și în nostalgia „epocii de aur” a omogenizării sociale s-au recrutat mulți dintre marii frustrați actuali. Este un patern cultural foarte răspândit: concurența este rea, averea este un furt, cine are este dubios. Ei au hrănit și hrănesc conservatorismul de stânga, extremismele, populismul. Pe ei a contat PSD-ul când făcea politici ale carității de stat, adică protecție socială
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
în relație cu faptul că tatăl este mereu „nesigur” (sau cel puțin era, până recent când introducerea testului genetic face tatăl cert - n. M.M.) și cu faptul că, în același timp, bărbații proprietari doresc să asigure continuitatea proprietății pe linie paternă. În asemenea circumstanțe, bărbații au impus femeilor o monogamie forțată, ca să fie siguri de faptul că progenitura este a lor. Femeilor li se cere fidelitate maritală, bărbaților, nu în mod obligatoriu, iar în anumite culturi, chiar deloc. Este pur și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
și în timp mai îndelungat treburile administrativ-gospodărești, este solicitat mai mult în sprijinirea copiilor etc.). Transmiterea moștenirii în cadrul familiei (proprietate, nume, status) se realizează fie matriliniar (pe linia mamei), fie patriliniar (pe linia tatălui), fie biliniar (pe linie maternă și paternă). În cazul existenței căsătoriei între părinți, atunci, în cele mai multe situații, numele purtat de copii este cel al tatălui. În modul de manifestare a autorității, față de maniera tradițională, în care autoritatea putea fi deținută de bărbatul cel mai în vârstă sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
alimentare. În țările europene, copiii sunt încredințați după divorț mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul (Gilles Lipovetsky, 2000, p. 198). În mod incontestabil, se remarcă un clivaj între rolul patern și cel matern. Așa se face că familia monoparentală este condusă în cele mai multe cazuri de mamă, iar starea economico-financiară a familiei este precară, făcând de multe ori apel la sprijinul de factură publică. Într-o altă ordine de idei, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în acest context, iubirea pe care o poartă față de copiii lor: iubirea maternă. Chiar copilul receptează iubirea maternă ca pe un dar: sunt iubit pentru că sunt fiul mamei mele, pentru ceea ce sunt, pentru că sunt, numind dragostea maternă necondiționată, în comparație cu cea paternă, care este condiționată de împlinirea așteptărilor (E. Fromm, 1995, p. 50). De multe ori, iubirea maternă este considerată un instinct (prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca ceva nenatural, rușinos. Instinctul matern - definit drept complex
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
numeroase cazuri sunt ale proceselor prin care mama cere, apelând la instanța judecătorească, recunoașterea paternității de către prezumtivul tată al copilului 1. Aceasta presupune plata unei pensii alimentare, posibila preluare a numelui tatălui și, eventual, anticipează drepturi la moștenire pe linie paternă. În fapt, procesele respective se reduc la a discuta moralitatea mamei, seriozitatea comportamentului acesteia. În cazul în care se poate dovedi că femeia în cauză a avut legături cu mai mulți bărbați, șansele ca vreunul dintre ei să recunoască copilul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
familii monoparentale sunt cu atât mai atașați părintelui care îi crește, acesta fiindu-le principalul sprijin. Autoritatea părintelui singur este mai mare, cu atât mai mult cu cât este însoțită de un consistent suport afectiv. În acest sens, lipsa autorității paterne nu duce automat la o lipsă de autoritate în familie. Ceea ce este diferit este modul de impunere a autorității. Putem lua în considerare ipoteza după care bărbații ar fi orientați, din punct de vedere moral, mai ales spre o etică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
impunere, în timp ce autoritatea dezvoltată de femei ar fi mai subtilă, dar și mai greu de receptat drept autoritate ca atare. În maniera clasică de reprezentare a tipurilor de autoritate exercitate de părinți, G. Lipovetsky (2000, p. 167) arăta: „chiar dacă autoritatea paternă prevalează în fața celei materne, educația este din ce în ce mai mult o funcție dominată și controlată de către mame, care, la urma urmei, se identifică pe deplin cu această funcție”. Se poate observa un aspect contradictoriu: deși îi îngrijesc și îi educă în mod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să acopere necesarul pentru întreaga familie), apoi apar consecințe privind dezvoltarea copilului, rezultate din atenția scăzută a părintelui absent (frustrări, abateri comportamentale, educație defectuoasă). Nu în ultimul rând, sunt invocate legăturile sociale sărăcăcioase (de cele mai multe ori, familia extinsă pe linie paternă nu este interesată în păstrarea legăturilor cu copilul, la fel și grupul de prieteni sau cunoștințe ale tatălui; lipsa de resurse determină o închidere a copiilor în casele lor - S. McLanahan, G. Sandefur, 1994, p. 1). Observația se bazează pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să urmărească creșterea copilului, în vederea obținerii de către acesta a unei stări autonome, independente. Copilul receptează iubirea maternă ca pe un dar: „Sunt iubit pentru că sunt fiul/fiica mamei mele, pentru ceea ce sunt, pentru că sunt”, numind dragostea maternă necondiționată (în comparație cu cea paternă, care este condiționată de împlinirea așteptărilor - E. Fromm, 1995, p. 50). Un concept interesant privind raportul părinți/copii este conceptul de alocație psihologică - cu alte cuvinte ceea ce îi dă părintele copilului, un complex de stări afective în care intră grija
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
privat nu se poate realiza atunci când, părinți singuri fiind, sunt nevoite să își asume sfere de acțiune improprii. De pildă, nu îl pot susține afectiv pe copil din perspectiva părintelui absent, în mod real nu-i pot oferi și dragoste paternă (chiar dacă se poate admite ipoteza că, în cunoștință de cauză și cu cele mai bune intenții, ar încerca o practică de tip patern 110). Ceea ce ar putea face în mod direct ar fi să promoveze o educație de tip androgin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
susține afectiv pe copil din perspectiva părintelui absent, în mod real nu-i pot oferi și dragoste paternă (chiar dacă se poate admite ipoteza că, în cunoștință de cauză și cu cele mai bune intenții, ar încerca o practică de tip patern 110). Ceea ce ar putea face în mod direct ar fi să promoveze o educație de tip androgin. Educația androgină a indivizilor care devin părinți le-ar permite bărbaților să manifeste atașament față de copiii lor, să le ofere o îngrijire de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femei participarea în sfera publică este diminuată, apare un tip de disponibilitate unidirecționată, mă refer la atenția deosebită acordată copilului. Maternitatea ca stare de parentitate în singurătate este favorabilă victimizării sociale. Carole Pateman arăta că „patriarhatul are două dimensiuni: dimensiunea paternă (tată/fiu) și cea masculină (soț/soție)” (1989, p. 105). În cazul familiei monoparentale, aparent, nici una din acestea nu este prezentă, cel puțin în mod nemijlocit. Ordinea patriarhală poate fi recunoscută în diversele sfere de relaționare: în cadrul familiei lărgite, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este scăzut, multe dintre ele trăind în sărăcie și suportând toate privațiunile determinate de lipsa de resurse. Categoriile de rudenie 70 instituie în cazul familiei monoparentale stări de fapt contradictorii; sunt accentuate legăturile pe linie maternă în detrimentul celor pe linie paternă. • Nici concluziile nu sunt suficiente, mai ales dacă se intenționează conchiderea discuției ca și cum ar identifica soluții. Pentru realizarea unei stări de fapt mai bune pentru familia monoparentală, în România (mai bune decât aceea de acum, recunoscută pentru sărăcia și premisele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viața publică: asigurarea unei protecții sociale pentru femeile însărcinate. Convenția Europeană asupra statutului juridic al copiilor născuți în afara căsătoriei (adoptată în 1975; România aderă în 1992) Art. 2 stabilește filiația maternă prin simplul fapt al nașterii copilului. Art. 3: Filiația paternă a oricărui copil născut în afara căsătoriei poate fi constatată sau stabilită prin recunoașterea voluntară sau prin decizie juridică. Art. 6: Tatăl și mama unui copil născut în afara căsătoriei au aceeași obligație de întreținere față de acest copil ca și cea care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pe familii are mai multe avantaje. În primul rând, ea evită problemele legate de stratificarea populațională (admixture). Pe de altă parte, ea permite stabilirea efectului diferențiat al unei alele asupra riscului de boală în cazul transmiterii pe linie maternă sau paternă (Frayling et al., 1999). În sfârșit, ea face posibilă și eliminarea contribuției factorilor de mediu la apariția bolii în cazul perechilor de frați discordanți pentru boală (Horvath et al., 1998). Există mai multe metode de analiză genetică folosind loturi de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91980_a_92475]
-
nesidioblastoză) fie o formă focală (o hiperplazie adenomatoasă localizată, restul pancreasului fiind normal histologic). Forma focală de hiperplazie ? celulară este determinată de un defect pe brațul scurt al cromozomului 11 matern în asociere cu a mutație a genei SUR1 paterne. În această situație celulele ? pancreatice vor fi lipsite de expunerea la unii stimuli importanți pentru procesul normal de dezvoltare, rezultatul fiind o proliferare ? celulară excesivă. O parte din pacienții cu formă difuză evoluează în timp către diabet zaharat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
ratelor de mortalitate infantilă (depășit doar de Africa și de unele țări asiatice). Peisajul copilăriei rurale din România este unul de tip african, cu extrem de mulți copii morți la mia de născuți vii. Repet: „puhoiul” copiilor morți aruncă România în patern-ul Eurasiei islamice (care însă are o înaltă rată a natalității). O anume ipoteză s-ar putea formula și ea poartă un iz militar. Cunoaștem, din știința militară că atunci când o armată are o proastă pregătire de război și când
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
remușcări și, spre a reînnoda firul rupt al încrederii, vrea să simuleze un accident de mașină, menit să readucă afecțiunea femeii, dar este ucis. Aici cazuistica geloziei frizează, în același timp, absurdul și ridicolul. Șeful Preda, ultima nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de neliniște, de instabilitate interioară, transformându-se, subit, în indivizi descumpăniți, explozivi. SCRIERI: Andrei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]