2,501 matches
-
redutabil, adeseori incomod prin subiectivitatea și retorica agresivă a intervențiilor, se va opri la ceea ce crede că ilustrează relația dintre specificul național românesc, ortodoxie și militantismul cultural, dar va semna și numeroase pagini de circumstanță, oportuniste, într-un stil grandilocvent, patetic, ca în Accente și profiluri (1983) sau în articolele din Un om pentru istorie (1985), având în centru „personalitatea unică” a lui Nicolae Ceaușescu ș.a. Studiile și eseurile lui Z. au ca trăsătură comună evaluarea rolului culturii române în aria
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
V. Cătană. Din 1936 a fost membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal. A tradus din scrierile unor autori maghiari, iar unele versuri i-au fost tălmăcite în limbile maghiară și germană. Într-un decor sumbru, cu o tonalitate deseori patetică, Z. reține în poeziile din Cruci de lemn doar întrebările ce dramatizează conștiința, trăind - nu fără oarecare satisfacție juvenilă - un sentiment de profundă neîmplinire, de prăbușire iminentă. Din perspectiva celui de-al doilea volum, Întoarcerea timpului risipitor, publicat postum (1989
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
o personalitate poetică integral proprie. Fondul său prim, elegiac, e luat în stăpânire autoritar, adeseori chiar strangulat (în Invitație la bal, spre exemplu) de inteligența estetică. Poetul se autoconstruiește în limbaj prin destructurarea discursului. În izbitoare contradicție cu propriile pledoarii patetice pentru constructivism și integralism, pentru „ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică, integrală”, el sfidează orice construcție, cedând inițiativa nu cuvintelor, ca dadaiștii, ci fanteziei, unei frenezii nesupravegheate cel puțin la prima vedere. De aici rezultă erupții de imagini analoage focurilor
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969, sub titlul Vântul și ploaia), o frescă superficială a vieții chinuite în care și-ar fi avut „rădăcinile” regimul instaurat la sfârșitul lui decembrie 1947. În schimb, Ce mult te-am iubit (1968) se dezvăluie
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
în lucrarea sa Genera morborum (1763) menționează trei clase de boit psihice și anume: 1) Boli ideale, reprezentate prin: delir, transport, demență, manie, demonomanie și melancolie. 2) Boli imaginative în care include viziunea, vertijul, teroarea, panica, ipohondria, somnambulismul. 3) Boli patetice care cuprind gustul depravat, bulimia, polidipsia, satiriasisul, erotomania, nostalgia, turbarea, hidrofobia, antipatia, anxietatea. Dacă în clasificările de mai sus, se poate remarca influența unei „atitudini morale” față de boala psihică, considerată ca o „depravare a sufletului” cu toate consecințele care decurg
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări perceptive fizice cu coloratură afectivă; - idei de auto-sacrificiu pus în serviciul altora; - fluctuații rapide între anxietate și euforie. - dispoziție extatică cu idei misionare și mesianice; - iluzii și halucinații cu conținut conform cu dispoziția afectivă; - expresie mimică euforică, gesturi și mișcări patetice. 2) Psihozele confuzive excitant-inhibante Ca și în cazul formelor precedente și acest grup de psihoze cu evoluție ciclică prezintă manifestări dublu polarizate, fie către polul excitabil, fie către polul inhibat, așa cum se poate vedea în cele de mai jos. Polul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
brutal, fără o pregătire prealabilă. Aceasta implică ani de promotion cultural internațional. În studiul Global Education: Educational Systems in Syria, Egypt, Israel and American Jewish Schools (1991), W. Hellinger sublinia importanța cunoașterii interculturale în zona Orientului Mijlociu în termeni aproape patetici: După părerea mea, numai efortul deliberat și conștient de a implementa educația globală va elimina inevitabilitatea beligeranței internaționale și va promova înțelegerea globală. Oamenii tind să se teamă și să atace ceea ce nu înțeleg. O mai bună înțelegere la nivel
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
solidaritate instinctivă și gravă. Un exeget al fenomenului, în societatea românească de dinainte de schimbare, constată insuficiența definițiilor din marile dicționare, caracterul lor schematic (Sicoe, 1992). Încercarea sa de a descrie psihosociologia cozii, într-un registru ironic și fals „științific”, evitând pateticul, ne oferă câteva repere în analiza acestui fenomen: fiziologia cozii ne dezvăluie tipuri grupate după mărime (cozile pot fi anemice, moderate sau stufoase), gradul de ordine (șiruri, coloane, mulțimi), starea de spirit a participanților (candoare, disperare, nebunie, frică). Coada dezvoltă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conștiință pricinuite de transformările de după al doilea război mondial într-un mediu mineresc (Triunghiul) sau urmărește cursa împotriva morții a unui om accidentat, care își rememorează viața într-o confesiune aflată la limita halucinației (Criza de timp), fie că celebrează patetic sau solemn eroismul voluntarilor pe frontul antihitlerist (Marșul alb, Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă) sau cercetează datinile și istoria Maramureșului în încercarea de a descifra adevăruri uitate (Student la istorie), autorul este egal cu sine însuși, în pofida încercărilor de
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
informat, chiar erudit, cu mari posibilități de disociere în sfera ideilor. În analiza critică și în descrierea operei, P. folosește un stil exact, concentrat, de o simplitate de bun-gust, însoțit de o ironie cordială. Romanul Adela este văzut ca o „patetică elegie a dragostei nesatisfăcute”, o operă superior analitică („cel mai bun roman românesc de analiză”), o elegie (formula este fericită) „de o mare vibrație lirică, în tonuri wertheriene mai potolite, străbătute de un inefabil regret, în stilul elegiac al lui
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Chiriță, pe care evenimentele din 1989 i-au prins nepregătiți. Tinerii fac brusc trecerea de la comunism la occidentalizare forțată, de tip second hand, la fel de brutală ca și pierderea inocenței lor, ajungând la plictis și catastrofism, devenind maturi într-un prezent patetic, disperat, dar și bășcălios. De altfel, evadarea se va face prin carnal, prin sex, limbajul găștilor de cartier înlocuind dialogurile de până la 1989 din romanele cu și despre tineri. O altă apropiere a „douămiiștilor” este față de film, care se face
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și încrederea „ucenicului” în „steaua” destinului său: „Prin pulberea lumii, copil, cu părul plin/ De viespi mari de aur și fluturi de noapte/ Cât ai mers stârnind praf alb cu tălpile/ Până la steaua în care te-ai
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
în care poate medita în voie la deșertăciunea și nestatornicia celor lumești. O idilă castă se înfiripă între el și o tânără, Aurélie, dragostea lor fiind tratată de romancier într-un registru de melodramă, cu lacrimi și extazuri, până la sfârșitul patetic al celor doi. Fata moare de ftizie, iar contele de prea multă durere. Lecturile, trimiterile livrești sunt puse mereu, din plin, la contribuție. În descrierea ambianței sau a personajelor (visătorul conte, însetat de absolut, baronul de Brinville, juisor cinic și
PREDESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289004_a_290333]
-
scriitorului de succes. Un succes fulminant de public (cărțile lui devin bestselleruri), dar și de critică, de vreme ce scriitorul practica o literatură accesibilă, atractivă, de mare popularitate și, concomitent, o literatură menită să satisfacă exigențe estetice. O primă secțiune, intitulată Idei patetice, din culegerea Între Socrate și Xantipa expune un consistent și bine articulat program estetic și literar, explicitat cu o expresivitate persuasivă. Este un program original, într-o epocă în care creația literară, de-abia eliberată de constrângerile realismului socialist, își
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Ion Vlad, Romanul între poezie și obiectivare, TR, 1971, 15; I. Negoițescu, Din nou realismul, F, 1971, 4; Dana Dumitriu, „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, ARG, 1971, 4-5; Titus Vâjeu, Cultul adevărului, AST, 1971, 5; Mircea Zaciu, O conștiință patetică, ST, 1971, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, VR, 1971, 6; Al. Călinescu, Petru Popescu, CRC, 1971, 25; Daniel Dimitriu , „Dulce ca mierea e glonțul patriei”, CL, 1971, 7; Al. Raicu, Petru Popescu, RL, 1971, 36
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
culturii prin școli și tipărituri în limba națională. Cere în repetate rânduri o „lege a dreptății”, conformă cu ordinea firească, cu „regula magnifică a lumii”. Este și un orator remarcabil, priceput mânuitor al procedeelor retorice. Cuvântările sale abundă în lamentații patetice pentru soarta țării, mlădiate cu o artă rafinată, cu grijă pentru echilibrul și sonoritatea frazei. O descriere a primăverii pe meleagurile țării, dintr-un discurs către domnitor, capătă accente de imn de bucurie închinat reînvierii naturii. Limba expresivă și suplă
POTECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288988_a_290317]
-
Curierul de Iași”, „Oltul”, „Revista literară și științifică”, „Timpul”, „Pressa”, „Amicul familiei”, „Album macedo-român”. La „Literatorul”, care i-a publicat o epistolă în 1881, era considerat convorbirist. P. încearcă o poezie de atitudini byroniene - contraste tari, senzații puternice și gesticulație patetică, traducându-i disperarea de proscris al sorții. Nereușita este totală, prin lipsa fiorului liric și platitudinea limbajului. Eronat, lui P. i s-a atribuit pseudonimul Gr. Gellianu. SCRIERI: Suspinele primăverei, Focșani, 1868; Poezii, pref. Alexandru Mavrocordat, Focșani, 1887. Repere bibliografice
PRUNCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289055_a_290384]
-
În miezul lucrării se distinge momentul „Daciei literare”, care suscită dimensiunea națională a literaturii (texte exemplare: programul lui Mihail Kogălniceanu și poemul Cântarea României), triumfătoare prin Eminescu, nu înainte însă de a trece prin Alecsandri, definit ca expresia „celei mai patetice lupte dintre local și universal pe care o cunoaște literatura românească”. Se insistă și asupra influențelor socialismului utopic la Bolliac și Bălcescu (un „romantic de esență tare”), ca și asupra operei epice a lui Costache Negruzzi (e aici o analiză
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
unor evenimente din viața lui Petru Dumitriu duce la reliefarea unui punct de vedere nepătimaș asupra perioadei istorice pe care scriitorul a traversat-o nu fără accidente. Deși subiectele dezbătute sunt încărcate de dramatism, cei doi nu devin nici o clipă patetici, iar luciditatea și, uneori, detașarea caracterizează acest discurs ambivalent. Trebuie remarcată și iscusința lui P. de a-și pune în dificultate interlocutorul, care uneori se eschivează, nu răspunde direct provocărilor. Textul nu e numai un interviu, ci o carte armonios
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]
-
un magazin bucureștean și până la cotitura surprinzătoare a experienței de pe frontul din Rusia. Dat fiind caracterul puțin comun al unor întâmplări, reinvestirea ficțională a propriei biografii se face cu un permanent scrupul de a îmblânzi neobișnuitul și de a evita pateticul strident al situațiilor, alegându-se formula rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația seacă, reportericească (scenele din periplul ca asistentă medicală, în timpul celui de-al doilea război mondial). Cu tot caleidoscopul
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
cale de regenerare față cu marasmul „burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul acomodării expresionismului la noi, piesele rămân modeste sub raport estetic, cea mai izbutită fiind, probabil, Poste-restante, prin însușiri mai degrabă realiste decât expresioniste, ca și Omul de departe, aceasta din urmă
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
manifestat două fenomene raportabile la p., adaptat între timp sarcinilor trasate literaturii de V.I. Lenin, I.V. Stalin și, mai târziu, de A.A. Jdanov. Cel dintâi a fost proliferarea poematizărilor diluviale, simplist grandilocvente, cu oralitate ostentativ accesibilă; în vers liber, patetic, cadențat, după modelul lui Vladimir Maiakovski (familiar proletcultiștilor sovietici), erau hiperbolizați proletarii cu salopetă, șapcă și pumnul ridicat dârz, se celebra mașinismul și noul decor citadin, saturat de drapele și lozinci; în anii ‘45-’46 a fost lansat și un
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
cu volumul de poezie Atunci când te reîntorci acasă (1976). Colaborează la „Vatra”, „Tribuna”, „Astra”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Interval”, „Euphorion”, „Familia”, „Minerva” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Septimiu Nicușan. La început poezia lui R. este exuberantă, cu un discurs pe alocuri patetic, prin retorica iubirii de patrie, de Ardeal și de locurile natale. În Carte de bucate necolorate (1996), destinată copiilor, se inventează un univers gastronomic în rețetar ludic, cu ingrediente alimentare și rapel explicit la joc ( Sandviciul din jocul de moară
RAŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289145_a_290474]
-
celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea», «recâștigarea referențialității textului», «un patetism mai profund» și «patetica angajare ontologică», întoarcerea la mesaj și la figurativ. Bizareria vine în parte din faptul că generația ’80, despre care se discută în principal, e mult mai complexă decât această descriere ideologizantă, dar mai ales din constatarea că trăsăturile respective nu
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cât și pe postoptzeciști - văzuți ca autori retrograzi, neinteresanți și nelegitimi, reiteratori naivi de procedee și viziuni descalificate istoricește, afiliați unor etape ori formule anterioare p., unor viziuni ori modalități de creație iremediabil caduce (modernism „metafizic”, autenticism, orfism, minimalism, mizerabilism patetic, „nou realism”, angajare etică și socială etc.) -, stârnește iritare și reacții de ripostă. Unii dintre cei vizați contraatacă, contestându-le optzeciștilor valoarea, învinuindu-i de a fi livrești, inautentici - confecționeri manieriști, plăsmuitori de „universuri de carton” - și evazioniști, demisionari de la
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]