8,290 matches
-
-un mortde la maternitate până la o groapăși de asta nimeni nu ne scapăcă privești oglinda și-ți vine să spui:parcă-aș fi copilul nimănui...cazi și te ridici, bâjbâie și-ndreaptăaproape de tine e mereu o treaptă;tobe și tilinci, patimi și fobietotu-n viață e butaforie:recuzite, arcuri false și săgețide la polul nord pân' la Cucuiețiși dacă știu asta, ce-mi e de folos?viața nu e viață dacă n-are sos!ne petrecem veacu-n jurul unor vetreizvoarele țâșnesc numai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
în Asia), la Pelechit Frații de la Mânăstire, ca Egumen l-au numit ! Chiar dacă suferit-a chinuri, DOMNUL prin el făcea Minuni Ca o arvună-a răsplătirii prin Cereștile Cununi ! Din dispoziția lui Leon, la Mânăstirea Pelechit, În Joia Mare de la Patimi, iconoclaștii-au năvălit... Au sfărâmat icoanele...Sfintele Taine-au aruncat... Călugării i-au luat în lanțuri, Locașul au incendiat... Duși în chinuri înspre Efes, în temniță-a Mărturisit Crezul în SFÂNTA TREIME ! Și dându-I Slavă, s-a sfârșit... Prof.
CUV.ILARION de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377164_a_378493]
-
de mucegai Cer parfum nou să le dai! Tânguirea stă de pază E orbită de o rază..., Ceasul zilei numărat, Nu e om fără păcat! Dar cu flacăra credinței Primim crucea biruinței, Prin izvoarele de lacrimi Ne spălam mereu de patimi. Drumu-i greu și noduros, Dar e cerul luminos, Când treci valea cea de plângeri Îți cresc aripi ca de îngeri... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Aripi / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29
ARIPI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377166_a_378495]
-
în tumulturi. Beții de aripi lungi, ne cuprind, trupuri și gânduri să ne poarte în resemnări de-o clipă ori porniri fierbinți, amețitoare dansuri, trăind minunea vieții, până-n moarte! Dar câtă tristețe! Să schimbi iubirea pe ură în încleștări și patimi, în văpăi, ce se adună-n taină, în gânduri, cuprinde, domină și suflet îți fură... Vezi, omule, cu toate acestea-ți rămâne rațiunea, fii azi autonim! Înalță adevărul vieții în tine! Cât încă venim și ne ducem, cât încă trăim
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
simfonie plină de mister, fără disonanțe, să-ți simți trupul plin de euritmie și de nuanțe. N-are niciun rost să-nțelegi minutul când nu ai pătruns sensul unei ore și știi că-n curând însuși absolutul o s-o devore. Patimi se aprind șerpuind în vise. Arborii uscați n-au ramuri, ci oase. Acvile arzând se preling ucise, dizgrațioase. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377229_a_378558]
-
crini albi, Domnul te-a creat anume, Să fii vis și mângâiere, purtătoare de lumină, Brațele să-ți fie leagăn, să faci clipă mai senina. Glasul tău duios alină, ochii tăi fântâni cerești, De zâmbesc sau varsă lacrimi, tot cu patimă iubești. Sufletul îți e un templu, de-anotimpuri parfumat, De ții dorurile-ascunse, porți speranța necurmat. Din a trupului vioară, cresc lăstarii noii vieți, După truda unei zile porți cununi în dimineți. Cu smerenie, bunătate, pentru toți cei dragi alergi Și
BINECUVÂNTATĂ FEMEIE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377234_a_378563]
-
zburând, cosițe înfioară, Stârnind în mine gând de mângâiere Și dor de-a reveni a câta oară. Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia! Deși, mereu, a fost și ea prezentă, Încătușând cu nurii pe aceia, Prea des cuprinși de patima ardentă. Ce e păcatul? Eu sunt definiția! Deși par absolvit de fericire, Nu pot să-mi scot din gânduri superstiția, Parfumului de floare din iubire. *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Dragobete - ÎNTREBĂRI / Ovidiu Oana Pârâu
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
bezne iar și-a pus coroană cetatea nu-i decât un spârc de haos sfărmate-s - sus - coloană cu coloană bocind în zdrențe - marginile lumii cerșesc o notă de la Sfântul Clopot dar bidiviii negri vin în tropot strivind nădejdi și patima arvunii ...e greu din țăndări s-aduci mântuirea ...toamnă spre iarnă: unde-i lecuirea? --------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2183, Anul VI, 22 decembrie
TOAMNA APOCALIPTICĂ (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377303_a_378632]
-
așteaptă să vii cu toate cele rostite și nerostite trăite și netrăite lasă în urmă celulele moarte ale gândurilor rătăcitoare regăsește-te încet dar sigur în tine mereu lumină vei primi peste toate strâmbătățile de care te vei lepăda cu patimă și fără patimă nimic și nimeni nu te ridică mai mult decât Voia Lui alături de a ta atunci când privești izvorul propriei bunătăți de care zilnic te lepezi pentru a săvârși o strâmbătate Anne Marie Bejliu, 22 mai 2016 Referință Bibliografică
ÎNALŢĂ-TE OMULE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382128_a_383457]
-
cu toate cele rostite și nerostite trăite și netrăite lasă în urmă celulele moarte ale gândurilor rătăcitoare regăsește-te încet dar sigur în tine mereu lumină vei primi peste toate strâmbătățile de care te vei lepăda cu patimă și fără patimă nimic și nimeni nu te ridică mai mult decât Voia Lui alături de a ta atunci când privești izvorul propriei bunătăți de care zilnic te lepezi pentru a săvârși o strâmbătate Anne Marie Bejliu, 22 mai 2016 Referință Bibliografică: înalță-te omule
ÎNALŢĂ-TE OMULE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382128_a_383457]
-
SĂ MĂ FUR DIN TINE Am să-ți fur iubirea toată Și te voi lăsa pustiu, Am să-ți iau și fericirea Și a ta n-o să mai fiu. Am să intru în lăuntru-ți, Dar pe vârf de pași desculți, Patima lăsată-n tine Am s-o fur ca să mă uiți. Coborî-voi și în suflet, Răscolit ți-l voi lăsa, Să îmi iau vorbele dulci Să le pun pe rana mea. Am să-ți fur și infinitul Să rămâi fără de
AM SĂ MĂ FUR DIN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382136_a_383465]
-
Gol și sec te voi lăsa Și-ți voi umple ochi pustiul C-un ecou din umbra mea. Și hapsână am să caut Să-mi iau vorbele trimise, Zisurile-mi de prin nopți Fie-ți veșnic interzise. Coborî-voi și prin patimi Ce din dor cu foc ți-am curs, Fără ele-am să te las, Iar de mine nepătruns. Să zaci greu de dor de mine, În nopți duse piară-mi ființa, Neaflându-mi mângâierea, Alint fie-ți neputința. Fără vlagă
AM SĂ MĂ FUR DIN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382136_a_383465]
-
UNUI SĂRUT Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului Sărut Mâna ce poate mângâia Nedeclaratele dorinți Despletite în gânduri Cu idei diafane Semnul acela Ce în cerc Îmi închide atingerea Cu patima vorbei Gestul însoțindu- l În taina privirii Până la porțile desfătării sublime Ce întins este pasul Ce simte chemarea Veșmântului nepurtat Abandonarea în ispitele rănii Ce-ți bântuie trupul Copleșit de dorință Strâng totul într un buchet De neiertat Dacă se
EXTRAS DIN MEMORIA UNUI SĂRUT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382165_a_383494]
-
să-mi aduci iară Dureri cu gust de altă dat' ? De ce îmi lași al tău amar Pe dulcele viorii-ti sfinte? De ce când plâng nu ai habar Că-ți mor, pribege, sub cuvinte? De ce-ai ales să-mi reînvii Patimi din dor ce ți-am purtat? De ce crezi azi ca poți să-mi fii Iubitul ce-l doream odat' ? De ce nu te-ai lăsat iubit De mine, când credeam că ești Un făt frumos ce mi-a-nverzit Mereu cărările
PRIBEAGULE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382169_a_383498]
-
nemiloasă vrea să ne despartă. Dezlănțuie în larg o amintire, Doar raze de azur să mai împartă, Cerșește îndurare de la soartă, Târziul nostru lacrimă-n iubire. Se-aprinde o lumină în tăcere Când tremură un vis neîntinat, Izvorul tău de patimi și durere În palma unei nopți a înghețat, O ultimă speranță ne mai cere Dar ne-amăgim în zbor nevindecat. Referință Bibliografică: Sonetul amăgirilor / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de
SONETUL AMĂGIRILOR de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382179_a_383508]
-
că Universul - din care noi facem parte și suntem doar cât un fir de nisip raportat la imensitatea lui - ne ajută în functțe de dorința, de voința noastră să ajungem ori în prăpastia întunecoasă a existenței unde suntem năvăliți de patimile și viciile mizerabile care demolează atât sănătatea corpului cât și temelia minții sau pe piscurile învăluite în lumină, ale dragostei ziditoare cu toate bucuriile oferite de ea condiționată de apropierea și cunoașterea lui Dumnezeu, cît ne este îngăduit în această
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ATELIER Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Atelier Doar tu,lutul umed și patimă de a crea în liniștea atelierului-lume cine ești tu,cea cu mâini mici și calde ? cum știi tu să adaugi lutului meu mai mult lut ? ce formă îmi vei da când în lume e nevoie de sburatori ? fă-mi cap
ATELIER de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382190_a_383519]
-
-mi inima de om-pasăre, fă-mi aripi-brate, fă-mă sburătorul viselor tale muncește la trupul meu de lut,truditoare-o muncește-l și vei află înălțare muncile tale sunt pătimi pătimind,vei crește,vei află înțelepciunea lutului din care sunt patimile îți vor fi șir de trepte sfârșind în sufletul atotcuprinzător al Celui-Prea-Inalt. Eu sunt primul dintre patimile tale și voi rămâne în amintirea lumii că primul zburător de lut. După o vreme,sau după multe vremi am să cad. Voi
ATELIER de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382190_a_383519]
-
lut,truditoare-o muncește-l și vei află înălțare muncile tale sunt pătimi pătimind,vei crește,vei află înțelepciunea lutului din care sunt patimile îți vor fi șir de trepte sfârșind în sufletul atotcuprinzător al Celui-Prea-Inalt. Eu sunt primul dintre patimile tale și voi rămâne în amintirea lumii că primul zburător de lut. După o vreme,sau după multe vremi am să cad. Voi fi iarăși lut. Lut umed și greu care a cunoscut zborul și căderea Va mai trece vremea
ATELIER de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382190_a_383519]
-
societate un model. Inima, caracterul, personalitatea sa ca intelectual să fie stâlp de lumină - și nu spun prea mult. Ca să ajungi aici, trebuie să-L cauți pe Domnul nostrum Iisus Hristos. Este greu să fii om, să reziști tentațiilor și patimilor când n-ai nici un fel de sprijin religios. O morală fără religie nu există. Morala are două suporturi: pistolul Securității, asta-i morala proletară, sub amenințarea pistolului Securitatii, și este morala creștină. Un om religios nu din frică de Dumnezeu
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
Acasa > Versuri > Iubire > CEI CE IUBESC... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 29 Iunie 2016 Cei ce iubesc în viață cu fără de măsură Au parte întotdeauna de patimi și de ură, El, răstignit pe cruce, ei, omorâți cu pietre Și n-a pierit Iubirea nicicând pe-aceste vetre! Din lacrimă curată de m-au născut părinții M-au ocrotit de rele cu dragostea lor sfinții, Din leagănul prunciei
CEI CE IUBESC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382266_a_383595]
-
VÂNĂTORII ! . Vânătorii sunt o clasă specială; au o vechime ancestrală, chiar zeci de mii de ani și de pe toate continentele. Odată cu formarea statelor, acum aproximativ 8.000 de ani, poporul a fost îndrumat spre agricultură, iar nobilimea a rămas cu patima vânatului (pe lîngă construirea de palate și produs copii neligitimi). Istoria Angliei este plină de vânatori cu nobili + servitori + zeci de câini....urmărind o biată vulpe. Vă mai amintiți de pasiunea lui Ceaușescu și Maurer pentru vânatoare și cucerirea de
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
într-o ambianță cu puține ispite/oferte, preponderent statică. Gazdele Povestitorului aparțin acestei categorii, de mare răspândire, vizita ar pluti pe dulcile aripi ale habitudinii, dacă n-ar întârzia Dora, persoană cunoscută și apreciată de Povestitor și cândva iubită cu patimă de Victor, amicul Povestitorului. întârzierea acesteia neliniștește, absenta, femeia superioară, de soi autoritar, măritată cu un chirurg celebru, nu dă nici un semn de viață, cum ar fi fost cazul într-o societate care pierduse totul, nu și bunele maniere. Dora
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
sfert de secol după aceea, cu ocazia primei mele călătorii în România post-comunistă (în 1992), confratele și redactorul Clepsidrei mele mi-a dat o dedicație - de a cărei sinceritate nu am motive de a mă îndoi - pe antologia sa retrospectivă, Patimile (editura Eminescu, 1991, în colecția "Poeți români contemporani"): "Lui Ilie Constantin, Poetului pe care am mizat ca pe mine însumi, cu teamă, iubire, speranță". N-au întârziat "pedepsele" critice, a căror justificare nu mi-ar trece prin cap s-o
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
nu ard dezlănțuiți ca noi,/ În flăcările noastre se destramă" - o spune răspicat, dar elegant metaforic Nicolae Labiș în poemul declarativ și mobilizator Viitorul. Alții, ca Victor Tulbure, invocă mai abrupt răzbunarea și "mânia lumii muncitoare". Maria Banuș dărâmă cu patimă tot "bâlciul" vechii orânduiri. Demonstene Botez cheamă și el la judecata aspră a săracilor "feciorul unui vechi chiabur". Comunistul Lazăr de la Rusca din poemul lui Dan Deșliu, omorât de "haita de chiaburi", stârnește "ura mare, ura sfântă": "Vuiau munții de
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]