1,560 matches
-
în esența sa, precum cel de adineauri, al vechiului patos. Și, ca o soluție de compromis, poetul recurge în Dinafară, volumul său din 2003, la o sinteză, în care patosul de tribună se înmoaie, devenind patos de surdină. Dar tot patos". Ștefan Hoștiuc, România Literară, 2004 LUCIAN VASILESCU Născut la Ploiești, la 23 octombrie 1958; Studii, inclusiv cele superioare, în orașul natal; 1983 absolvent al Facultății de Tehnologia Chimizării Țițeiului și Petrochimie din cadrul Institutului de Petrol și Gaze, Ploiești; 1983-1989 lucrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
că profită de un talent spornic, fie că trăiește din economii, tânărul poet bucureștean poate cea mai marcantă apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt mod de a fi în poezie. (...) Găsindu-și propria manieră, Lucian Vasilescu și-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și rugăciune, în România literară, nr. 29, 2000 "(...) Lucian Vasilescu se definește astfel (ca și Ioan Es. Pop) drept un poet esențialmente apocaliptic, care încearcă să readucă poezia la dimensiunile unei gnoze, s-o reinstaureze în metafizic, după ce a experimentat patosul deconstructiv al nimicirii lucrurilor și semnelor (...) Cei doi poeți au privit fără doar și poate neantul în ochi și, în definitiv, doar cine a privit neantul în ochi ar trebui să aibă voie să scrie." Octavian Soviany, Poveste cu doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru o posibilă metafizică a iubirii, definită nu doar de Eros, ci, mai curând, de înțelegerea existenței ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
proprie, de risipire și reculegere, de evadare și regăsire, de căutare a spațiului virtual în care cântecul din inimă consună cu misterioasa cântare cosmică pe care voiau să o audă cei vechi. 166 Versurile au o anume concretețe: aceea a patosului, a chemării, a trăirii intense și definitive „în noapte, în clipă, în cer, pe pământ” (Chemare). Sunt detectabile câteva linii și contururi pentru o posibilă metafizică a iubirii, definită nu doar de Eros, ci, mai curând, de înțelegerea existenței ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care se ocupă în spațiul real de treburile astea. PALINDROMAN Roșul ușor e rozul iluzor Serban FOARȚ| (Continuare din numărul trecut) — Dar, apropo, întrebă Nora, pe jumătate intrigată, pe jumătate-n zeflemea, de ce mi-ați mulțumit, mai adineaori, cu atâta patos, dom profesor, pentru nefericitul de Sisif? Vasile rămase un minut pe gânduri, de parcă nu-și găsea răspunsul la întrebarea amintită, că să-i replice într-un târziu duduii Nora: — Pentru că, prin nefericitul de Sisif, mi-ai deschis calea către Grecia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
îmi pare. Ai dreptate. Am fost o cățea egoistă. Dar Camilla nu asculta scuzele lui Fran. — Am crezut că o să pot face astfel încât măcar lucrul ăsta să fie cum și-l dorea. Aș fi putut să-i ofer nunta perfectă! Patosul neîmblânzit din glasul Camillei era sfâșietor. Aerul ei obișnuit, de porțelan delicat, dispăruse, fiind înlocuit de o disperare care îi stârni mustrări de conștiință lui Fran. Cu siguranță nu fusese câtuși de puțin mireasa ideală. — Am crezut, continuă Camilla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cenzura economică e un mecanism și de aceea e atât de puternică. Valoarea literară rămâne pitită sub tone de maculatură. Chiar dacă iese până la urmă la iveală (până acum a ieșit!), gloria e tardivă, dacă nu post-mortem. Se poate afirma fără patos (căci tot nu servește la nimic!): călcâiul vulnerabil al capitalismului este literatura, arta în general! 10-11 noiembrie 2001 Era mai bine când era mai rău? Am simțit eu că Pastenague, care mi-a citit peste umăr ultimele două tablete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci cînd spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu-i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucîtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Mendel Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tînara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să-i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i-aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tînăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea doar bădărănie, murdărie fizică, prostie. Nu s-a Învinuit de nimic: nu-și mai reproșa de mult sentimentele pe care le socotea naturale și sincere. Își accepta toate reacțiile ca făcând parte din ființa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alternativ a fost propus de Amandine Crespy și Nicolas Verschueren care preiau 58 și definesc termenul de "rezistență" în detrimentul celui de euroscepticism 59. Atât în mediile politice și mediatice, cât și în comunitatea academică, se vorbește despre euroscepticism cu același patos cu care se vorbește despre deficitul democratic, asupra căruia vom reveni. Ambele noțiuni au o valoare normativă puternică desemnând disfuncționalitățile Uniunii. Însă aceste forme de rezistență la Europa sunt vechi și polimorfe 60. Ele sunt generate fie de factori ce
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
la radio că au dispărut ultimii zece cititori de literatură română, striviți de raftul unei biblioteci, unde erau retrași, crezi că ai mai scrie? De ce ai face-o? Care ar mai fi motivația? Sigur că da, cu și mai mult patos, abia atunci, din respect pentru efortul meu, m-aș citi mai des, aș sesiza imperfecțiunile și-aș lucra și mai abitir pentru a le elimina. Nu există creație perfectă, poate fi întreagă, rotundă, dar nu sferică, sunt convins că oricare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
calomniatorul”, traduce ebraicul satan) este, în textul neotestamentar, personificarea răului, căpetenia diavolilor. Kirillov, deși se încadrează și el în categoria demonilor, este foarte aproape de a fi un om religios. Despre el nu se poate spune că este „căldicel”, deoarece pune patos în încercarea de a demonstra că, în lipsa lui Dumnezeu, singura idee măreață a omului este accea a sinuciderii, interpretată aici ca posibilitate de afirmare a libertății omului. într-un anume sens, destinul lui Kirillov ar putea fi fi interpretat în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
sa este astfel diferită de cea a lui Stavroghin sau a lui Kirillov, dar este o vină și pentru aceasta va fi pedepsit. Jurnalul de scriitor, dincolo de aspectul său polimorf, este străbătut de o idee centrală, prezentată de autor cu patos și cu spirit profetic. Este ideea evidențierii ideii slave, a sublinierii rolului deosebit pe care Rusia - a treia Romă - va trebui să-l joace într-o istorie universală în care Europa, cu ideile ei catolice și sociale, este pe cale de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
modalitățile temperamentale și stilistice de exprimare a personalității în domeniul criticii literare, Gheorghe Grigurcu notează, cu îndreptățire, că „există două moduri temperamental-stilistice de manifestare a personalității în critică. Unul constă în «îndrăzneala» expresă, colorată și polemică, în explozia imaginativă, în patosul infirmării clișeelor, în voluptatea punerii la punct cu adresă personală. E calea cea mai directă a afirmării, corespunzătoare unei energii acute ce se risipește în descărcări electrice. Un alt mod e cel al disciplinei, al cumpătării, al atitudinii care înlătură
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur/ copac de carne."(p. 33) Totul stă, ca în poemele unor Trakl sau Benn, sub semnul continuei înfruntări între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
sânt ridicule, prin ideea de demonstrație care le animă. La cincizeci de ani, Stendhal, inspirîndu-se din cronici italiene, își însușește naivitatea unui june nobil, Fabrice del Dongo, care pentru a atrage atenția iubitei lui ține predici în bisericile orașului cu patos disperat. Iar iubita lui, care a jurat să nu-l mai vadă, nu pentru că nu l-ar iubi, ci pentru că are sentimentul că Dumnezeu nu îngăduie dragostea lor, îl primește totuși în odaia ei, însă "pe întuneric", cu alte cuvinte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
concepțiile de viață sau constrastul etern dintre artist și omul de stiință, sau economia socialistă care Încurajează lenea și frauda și e inadecvată unei țări civilizate. Wahrhaftig obișnuia să rostească cuvintele „țară civilizată“ cu un accent mistic și plin de patos, ca un credincios care laudă creația Domnului. E liniște azi, remarcă Fima. Wahrhaftig Îl Înștiință că În câteva minute trebuia să apară o doamnă, o pictoriță celebră cu o ușoară obstrucție a trompelor 1. Conotația ginecologică a cuvântului trompe Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce vreme groaznică! Ted Întrebă dacă ploua din nou. Deși ploaia se oprise Încă dinainte ca Fima să plece de la clinică, răspunse cu patos: —Încă ce ploaie! Potop, nu alta! Fără să aștepte să fie invitat, se Îndreptă direct spre camera de lucru a lui Ted, lăsând urme umede de tălpi pe podeaua coridorului, făcându-și loc printre grămezile de cărți așezate pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi restitui lui Fima, zâmbind printre lacrimi, licuriciul Annettei. Își șterse ochii cu mâneca, pe cel verde și pe cel căprui, scoase fișa solicitată și fugi pe urmele doctorilor. Din ușă, Întoarse spre Fima fața ei chinuită și spuse cu patos și disperare, parcă jurându-se pe tot ce avea mai sfânt: — Într-una din zile o să pun mâna pe-o foarfecă și o să-l omor. Întâi pe el și după aceea pe mine. Fima n-o crezu, dar luă totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor de viață era pierderea feminității, a respectului de sine. În repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi mai voia pe acești cititori cu ghete mari, murdare și patos vital neajutorat de cățelandri cu primele erecții roșii și coșuri ițite pe obraji din bărbi spumoase, spetindu-se În camera lui cu cuvinte grele și gânduri ce trebuiau explicate, Împleticindu-se În Toynbee, Freud, Burckhardt, Spengler. Căci el citea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și într-un volum care se cheamă Arahne și pânza și pe care, văzând că am mai degrabă spor culinar, un amic a rebotezat-o arahide și brânza. Pe gustul meu de acum, chiar nu-i mare brânză acolo, pentru că patosul dă prea des peste margini. În fine. Dar ceva-ceva tot a ieșit bine. Am descoperit, silită de împrejurări, cum le scriau nevestelor sau iubitelor autorii români acum vreo 130 de ani. Știți cum se vede istoria literaturii române prin epistolele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
Dar socialiștii? Social-democratul Kurt Schumacher, pe care, pe când eram băiat la cuple, îl văzusem, îl auzisem pe fundalul de ruine al Hanovrei și pe care astăzi îl consider una dintre personalitățile uitate, m-a speriat la începutul anilor ‘50 cu patosul național. Tot ceea ce mirosea a națiune, mie îmi puțea. Micile pedanterii democratice erau respinse cu trufie. Indiferent ce ofertă politică se făcea, eu eram împotrivă. Ceea ce mi s-a predicat, în materie de concepții social-democrat, în orizontul de 950 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]