3,339 matches
-
de spațiul intim, conjugal, ci își permite chiar și aventura pe tărâmuri necunoscute. Prin discursul târgoveței din Bath, în opera lui Geoffrey Chaucer, sau acela al Ghismondei sau al donnei Philippa în Decameronul, se subliniază nevoia unei reînnoiri a hermeneuticii patriarhale, care să ofere eliberarea vocii feminine de sub tăcerea impusă forțat. 53 Potrivit tradiției biblice, cultivate cu asiduitate de civilizația medievală, Adam este primul care a dat nume universului înconjurător, limba sa este unificatoare, expresivă, dă viață, pe când cea a Evei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu să vină doar din partea femeilor. Soții sunt îndatorați să aparțină unul altuia cu trup și suflet, altfel căsătoria nu este perfectă. „Prezentarea făcută de preot femeii ca fiind în același timp tovarășă, dar și subordonată bărbatului, era un ideal patriarhal, dar, ca model spre care se aspiră, era mai apropiată de realitatea cotidiană a vieții femeii, decât misoginismul tendențios al multor texte clericale.” 72 Căsătoria în Evul Mediu nu presupunea plăcere, era considerată iurata fornicatio, în cadrul ei îndatoririle sexuale nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
soții sau văduve. Femeile, în concepția medievală, nu erau privite ca fiind credibile, ba chiar devin deposedate de orice valoare reală, în primul rând pe criteriul apartenenței la sexul slab și al sexualității pe care o afișează.77 În societatea patriarhală, așa cum ea este surprinsă în operele lui Giovanni Boccaccio și ale lui Geoffrey Chaucer, soțul era stăpân, nu iubit. Femeia era educată în spiritul supunerii, al obedienței totale față de acesta. Instituția căsătoriei nu este condamnată în Decameronul sau în Povestirile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește cuvintele ca adevărate arme, avem un adevărat război al sexelor în planul acesta al discursurilor rostite, este răbufnirea feminină închisă constrângător de o societate patriarhală misogină. Negustorul, dar și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul. Certăreața soție a lui Harry este cu totul diferită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Boețiu sau din Romanul Trandafirului, opere pe care, de altfel, le-a tradus în limba engleză. Apare și în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor amoroase.87 Exemplele din regnul animal, deși de o factură simplă, întăresc nevoia eliberării femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
menționate cu un asemenea cumul de însușiri, mai ales în sfera culturală. Desigur toate acestea nu l-au putut decât intriga pe cinicul Ambrogiuolo, absolut convins că o femeie este o trădătoare înnăscută, ilustrând prin replicile sale misoginismul unei epoci patriarhale: „muierile, de pot să-și facă pofta într-ascuns, de bună seamă o fac, iar de n-o fac, doar din prostie se lasă păgubașe. Fii sigur c-o femeie numai atuncea e cinstită când ori că n-a rugat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei ambiguu de a tălmăci, limba este de fapt androgină sau bisexuală, aparținând și fiind în același timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că îl aprecia în mod special, ci doar din dorința de a fi receptată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că îl aprecia în mod special, ci doar din dorința de a fi receptată, de a imita pe cei care se bucurau de o apreciere generală. 321 Imitarea avea un scop
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
feminin.334 Poate de aceea uneori pledoaria femeii este fie pro fie anti-feministă, sunt unele dihotomii în părerile ei, care stâtnesc nedumerirea naratarului. „Rămâne claustrată în închisoare limbajului masculuin” 335 , vocea ei nu se poate distanța prea mult de autoritățile patriarhale și de aceea eșuează, textele invadându-i monologul și stabilind mereu punctele de plecare în argumentația femeii, în cele din urmă este învinsă de o carte.336 Reprezintă produsul tehnicii masculine și reia, de fiecare dată, aceste tehnici retorice de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
face un deserviciu suratelor sale, discursul ei devine antifeminist, deoarece este ridicol și stârnește râsul, se ajunge la o caricaturizare a viciilor feminine, chiar dacă inițial se încerca dezvinovățirea lor. 407 Târgoveața rămâne, în cele din urmă, neputincioasă, victimă a ideologiei patriarhale, dar ne dă impresia de libertate, de independență în gândire, chiar dacă nu avea foarte bine structurate argumentele pe care le aducea. Este incapabilă de a convinge nu prin ceea ce spune și încearcă să demonstreze, ci prin felul în care spune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
gândire, chiar dacă nu avea foarte bine structurate argumentele pe care le aducea. Este incapabilă de a convinge nu prin ceea ce spune și încearcă să demonstreze, ci prin felul în care spune, și aici ea apare „ca o victimă a ideologiei patriarhale a secolului al XIV-lea, indiferent de felul în care noi o percepem”408. Multe din ideile pe care le înfățișează intră în conflict unele cu altele și încercarea ei de a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar un răspuns contra ostilității și misoginiei masculine, împotriva unei culturi patriarhale și opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aleagă între frumusețe și virtute, preferă ultima variantă.422 Cavalerul ilustrează în povestirea nevestei din Bath „un surogat al bărbaților în general, care trebuie să învețe mai multe despre femei”423. Povestea târgoveței reamintește despre exploatarea feminină într-o societate patriarhală. Violul nu șochează, nu se vorbește despre trauma victimei. Povestirea nu accentuează suveranitatea femeilor, așa cum inițial am fi tentați să credem, ci mai curând supunerea acestora în fața bărbaților. În societatea modernă, violul reprezintă nu doar o încălcare a intimității personale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un basm ce amintește de atmosfera romanelor cavalerești este oarecum surprinzător, ne-am fi așteptat mai curând la un fabliau din partea ei.460 Geoffrey Chaucer apreciază personajele feminine, este un filogin pentru că le conferă o putere subversivă față de un sistem patriarhal vetust.461 Discursul nevestei din Bath ne permite să identificăm o încercare a personajului feminin de a se autodefini, de a depăși barierele impuse constrângător de limbaj sau de societate. Târgoveața este o autoritate în domeniul ei, poate fi comparată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe care, de altfel, o pierduseră, devine singura formă de a mai manifesta o autoritate sau un control asupra spiritelor mai slabe, așa cum și-ar dori, reimplicându-se, după aceste abandonuri, în fapte duplicitare, reprobabile, lipsite de noblețea cavalerismului.718 Societatea patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine din cadrul poemului, care se dăruie cu pasiune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sfârșește prin a fi o simplă marionetă, și nu o personalitate cu o forță distinctă, cu un ideal bine conturat. „Constanța apare triumfătoare în finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului, care în final se instalează în sânul familiei și se presupune că devine fericită, după ce a fost nemilos încercată de soțul ei, Valter, este și Constanța - care pe parcursul povestirii seamănă cu un erou plecat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
145. 765 Ibidem, p. 132. (trad. n.) 208 adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dispus a se conforma, mimetic, normelor unei societăți desuete. Povestirea se dovedește astfel mult mai complexă, pentru că nu dezbate doar răul exterior, ci mai ales pornirile malefice intrinseci, care trebuie înlăturate.769 Prudenția și Sofia devin victime ale violenței masculine, patriarhale. Prudenția ilustrează un exemplu creștin de iertare, bunătate, răbdare, înțelepciune și cumpătare. Încercând să-l schimbe pe Melibeus, să-l facă să conștientizeze decăderea morală la care s-ar supune acceptând violența, personajul feminin sfârșește prin a se oferi pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
intențiile sale, căci știe că nu va cuceri niciodată inima femeii iubite, s-ar mulțumi măcar cu trupul ei, în ciuda opoziției Dorigenei, utilizând înșelăciunea. Soțul își permite să o schimbe ca pe o marfă, iar concluzia povestirii este că lumea patriarhală are cutumele ei ce nu pot fi deturnate. Femeia acceptă în cadrul căsniciei suveranitatea soțului, de aceea ascultă porunca acestuia cu docilitate.839 Pe de altă parte, personajul feminin ni se înfățișează oarecum superficial, incapabil de a lua singur o decizie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Canterbury, pp. 251-252. 842 Ibidem, p. 253. 843 Ibidem, p. 256. 844 Ibidem, pp. 256-257. 227 un erou, care nu a făcut decât ceea ce trebuia în viziunea celor din jur. Sunt concepții de viață și de conduită intransigente, vetuste, totalitare, patriarhale, părintele putea dispune de copilul său după bunul plac, fără ca acesta, mai ales când era de sex feminin, să vocifereze realmente sau să se opună. Probabil că acestor viziuni înguste, limitative, li s-au opus atât Geoffrey Chaucer, cât și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
participă, metaforic, la acest viol, pentru că nu-i acordă interes fetei și determină personajul feminin agresat să accepte ce i se întâmplă, mai mult chiar, să declare că i-a plăcut 931. Fata oferă, prin tot ceea ce face, o definiție patriarhală femeii medievale: simplu obiect sexual, văzut ca o proprietate masculină. Violul se putea interpreta, în contextul epocii, mai mult ca un furt, ca o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o reevaluare a poziției femeii în familie și în societate, care vrea să fie independentă, liberă pe deciziile și pe propriul trup, să cunoască lumea, să se emancipeze de toate cutumele perimate, aceea a donnei demonicata. Într-o societate încă patriarhală și strâns legată de mediul eclesial, acest nou prototip nu putea apărea decât înfiorător prin libertinajul afișat, prin erezia unei autonomii cerute cu asiduitate, prin tirania cu care denunța și nega tot ceea ce, până atunci, reprezentase ceva aproape sacru: primatul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
medievale. Pentru Dante, natura însemna păcat; pentru Boccaccio și Chaucer, ea devine lege. și nu i se opune religia sau moralitatea, ci societatea care restricționează prin legi și cutume menite să ofere imaginea unei respectabilități necesare.1053 În această societate patriarhală cei doi scriitori atrag atenția asupra nebănuitelor valențe ale principiului feminin, se convertesc în veritabili filogini, chiar dacă notele ironice mai ascund firave urme de misoginism. Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
4 În comuna primitivă, relațiile sociale au purtat amprenta specificității rolului femeii sau bărbatului în viața social-economică a familiei. Creșterea treptată a importanței muncii productive a bărbatului și dependența vieții de familie, de activitatea acestuia, transformă matriarhatul în marea familie patriarhală poligamă. Având în vedere un anumit aspect al relațiilor de familie, s-a spus că familia este o realitate biologică prin unirea dintre bărbat și femeie și prin procreație 5. Familia tipică este formată din părinți și copii. În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
demonstrații se fundamentează, ca demers teoretic, pe o viziune pozitivistă și evolutiv istorică asupra existenței, i. e. asupra rolului femeii în societate. Semnificația asupra căreia autoarea tezei insistă este cea a emancipării personajului feminin de „toate cutumele perimate” ale unei societați patriarhale, cu alte cuvinte: „Donna demonicata nu se situează la antipodul donnei angelicata, pentru că și aceasta din urmă dovedea numeroase slăbiciuni, ci reprezintă o alternativă modernă, complementară modelului mai vechi, a ceea ce trebuia să reprezinte personajul feminin: nu un simplu element
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]