15,863 matches
-
variabil de la o etapă la alta, însă respectând o credință unică, fără îngăduință pentru vreun scepticism: comunismul contruiește cea mai bună dintre lumile posibile, iar conducătorii politici ai momentului merită osanale. Totul se petrece astfel pentru că așa a vrut poporul. Patria nu poate fi decât comunistă, nu există alternativă și, pe această temă, nu încap discuții. Dușmanii acestei opțiuni trebuie exterminați. Revoluția nu cruță pe nimeni: "Trăim în miezul unui ev aprins/ și-i dăm a-nsuflețirii noastre vamă./ Cei ce
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
vuia, vuia poporul". O țară întreagă vibrează de furie: "A-nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria-i norodul/ care își trudește rodul,/ nu chiaburii, lighioaie/ care umblă s-o jupoaie,/ s-o trădeze și s-o vândă/ corbilor ce stau la pândă!/ Crește tare, crește zid
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
nălțat dușmanu ghiara/ să lovească munca, țara/ și poporul, țara toată/ cere pentru câini răsplată./ Cere dreaptă răzbunare,/ să răsune peste zare:/ - Cine spre popor cutează/ va pieri! țara veghiază!" Patria amenințată se apără prin tăria credinței norodului: Că doar patria-i norodul/ care își trudește rodul,/ nu chiaburii, lighioaie/ care umblă s-o jupoaie,/ s-o trădeze și s-o vândă/ corbilor ce stau la pândă!/ Crește tare, crește zid/ dragostea pentru partid/ care-ndrumă, care-nvață/ pentru Pace, pentru
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
a unei dezvoltări progresive, regulate, către ținta prea înaltă ce Dumnezeu ne ascunde și unde el ne așteaptă" (Mersul revoluției în istoria românilor). Din această premisă comun-romantică, Bălcescu extrage însă o concluzie proprie: în imediat, dumnezeirea se identifică cu ideea de Patrie, cu ideea unei viitoare Românii independente formate în hotarele vechii Dacii. Lansat pe panta acestui raționament, autorul trage concluzia ce se impune: își va consacra viața Patriei române, angajîndu-se în această misiune cu fervoarea neofitului care intră la mînăstire. Văzînd
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
extrage însă o concluzie proprie: în imediat, dumnezeirea se identifică cu ideea de Patrie, cu ideea unei viitoare Românii independente formate în hotarele vechii Dacii. Lansat pe panta acestui raționament, autorul trage concluzia ce se impune: își va consacra viața Patriei române, angajîndu-se în această misiune cu fervoarea neofitului care intră la mînăstire. Văzînd în patrie o entitate mistică, Bălcescu, pornit pe un drum fără întoarcere, devine slujitorul ei necondiționat. Viața sa devine cea a unui soldat-călugăr. Dă la o parte
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
ideea unei viitoare Românii independente formate în hotarele vechii Dacii. Lansat pe panta acestui raționament, autorul trage concluzia ce se impune: își va consacra viața Patriei române, angajîndu-se în această misiune cu fervoarea neofitului care intră la mînăstire. Văzînd în patrie o entitate mistică, Bălcescu, pornit pe un drum fără întoarcere, devine slujitorul ei necondiționat. Viața sa devine cea a unui soldat-călugăr. Dă la o parte tentațiile lumești, șterge din planul său existențial instanțele parazitare, precum cariera, averea ori căsătoria, consacrîndu-se
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
1850, în exil, presimțindu-și sfîrșitul și sperînd ca jertfa lui să fie cîndva recunoscută, așa cum fusese cea a lui Tudor Vladimirescu. Se pare că premoniția acționează la oamenii înzestrați cu spirit monahal mai acut decît la ceilalți muritori. Identificarea Patriei cu Divinitatea dobîndește în conștiința autorului asemenea evidență, încît identificarea istoriei României cu un fel de Biblie, cu un fel de "carte sfîntă", decurge în chip natural. Nu ne mai mirăm că principala sa scriere istorică, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
de "carte sfîntă", decurge în chip natural. Nu ne mai mirăm că principala sa scriere istorică, Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, începe cu cuvintele: "Deschid sfînta carte a neamului nostru unde se află înscrise..." Cît privește definiția, statutul și întinderea acestei patrii visate, Bălcescu - spre deosebire de mulți contemporani ai săi - n-a avut vreo îndoială: România (așa o va numi mereu) e țara compusă din cele trei provincii istorice, coincizînd cu hotarele vechii Dacii. în mintea lui Bălcescu, condiția europeană a acestei țări
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
odată ce m-au răpus/ Apune-Soare/ cu sulițe de foc, / poate acum/ cuvine-se, în starea de umbră/ nevăzută de ochi omenești,/ cuvine-se acum,/ umbra de mândru bărbat/ să îngenuncheze/ la glie, la humă/ Cuvine-se a murmura,/ a mărturisi: Patrie, mumă.” La fel ca și în alte lucrări (Opera de cameră omonimă sau Monodrama Salbe pentru soprană și orchestră de cameră), libretul este realizat nu numai pentru mesajul versurilor, dar și pentru muzicalitatea lor deosebit de expresivă. Libretul este creat de
Medit?nd la Curtea Principelui... by Lumini?a CIOBANU () [Corola-journal/Journalistic/83239_a_84564]
-
a dus la o înstrăinare de lume, ci dimpotrivă la apropierea de lume și om. Întreaga ei viață stă astfel sub semnul aproapelui - azi, când atâția oameni suferă de lipsa de țară, de (locul) natal, în sensul însă al pierderii patriei spirituale, oameni care nu au aflat niciodată ce-nseamnă prietenia, aproapele, siguranța unui cămin." (p. 33) Însuși sensul termenului "mistică" este opus celui devenit comun, mai ales în deceniile de dezlănțuită propagandă ateistă din perioada comunistă. În Evul Mediu, mistica
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
lui Miciurin. Comunismul dejist e considerat superior oricărui trecut! Ca și A. Toma sau M. Beniuc, Nicolae Dragoș crede în poetul sufletului colectiv conectat la cerințele partidului: "Poetul este chemat și este dator să fie prezent cu versul la sărbătorile patriei sale, ale poporului său. Poemul va năzui, în asemenea momente, să capteze, înlăuntrul metaforelor, sentimentele și certitudinile mulțimii" - scrie autorul într-o scurtă prefață la volumul său Pentru eterna vatră românească (Ed. Militară, 1983). Structura cărții relevă noua ierarhie a
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
momente, să capteze, înlăuntrul metaforelor, sentimentele și certitudinile mulțimii" - scrie autorul într-o scurtă prefață la volumul său Pentru eterna vatră românească (Ed. Militară, 1983). Structura cărții relevă noua ierarhie a temelor, reflectând cultul altei personalități. Prima secvență, intitulată Al patriei erou între eroi, este dedicată lui Ceaușescu, izvorât sacramental și izbăvitor din istoria națională: "E viața lui o flamură ce-și trage/ flacăra sacră din adânci istorii./ Prin fapte de erou ales cârmaci e/ ce-a dus către victorii muncitorii
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
Românii.// Conduce demn poporul și viteaz!/ El vrea ce vrea poporul, și ce speră!/ E soarele stăpân în țară azi/ și-i luminează comunista eră". A doua secvență, abia a doua, e consacrată partidului, "inima mulțimii". Pe locul trei sunt patria și istoria, "lumina din adânc", iar la final "glasul românesc de pace". Ceaușescu e însă în fruntea tuturor: partid, patrie, popor, istorie - deasupra lor. Nicolae Dragoș transcrie bine spiritul epocii ceaușiste.
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
și-i luminează comunista eră". A doua secvență, abia a doua, e consacrată partidului, "inima mulțimii". Pe locul trei sunt patria și istoria, "lumina din adânc", iar la final "glasul românesc de pace". Ceaușescu e însă în fruntea tuturor: partid, patrie, popor, istorie - deasupra lor. Nicolae Dragoș transcrie bine spiritul epocii ceaușiste.
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
te joci?): fără realizări solistice notabile, recitaluri, piese sau discuri de succes, și-a asociat cu abilitate numele cu acela al valoroasei Seling, mizând și pe norocul spațiului scandinav: în 2010 cei doi au ocupat locul 3 la Oslo, în patria de adopție a botoșeneanului, iar acum vor merge în Danemarca. Deie Domnul să fie iarăși bine! Însă Gabriel Cotabiță a fost din nou neiertător, acuzând și TVR de “blat”: “Și uite așa câștigă cine trebuia! Conform principiului “Orice ați vrea
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
realizarea vreunei tangențe? Cum să fi crezut că ar putea reorienta inchiziția într-una din variantele ei cele mai sordide? De asemenea, n-am putea subscrie o altă considerație a lui Sorin Lavric: Paradoxul este că, în timp ce articolele din Glasul Patriei le scria la cerere (și, neîndoielnic, a fost conștient că, scriindu-le, săvîrșește o concesie), cuvintele pe care le rostea la Paris în fața diasporei române izvorau din convingere. De data aceasta nu mai era vorba de o concesie, ci de
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
a emisiunilor de specialitate la radio și televiziune, a turneelor unor mari muzicieni americani la București, organizarea Festivalului Național de Jazz de la Ploiești au oferit posibilitatea jazzmen-ilor români să demonstreze că au fost mereu la curent cu toate noutățile din patria jazzului. Dar, spre deosebire de alte țări foste socialiste, toată efervescența vieții jazzistice românești nu a rămas documentată pe discuri în raport cu valorile acelei epoci. S-au constituit, ca surse de informație, amintirile muzicienilor activi în perioada evocată aici, printre care îi amintesc
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
iluzii și jocuri cu zaruri fără numere pe ele. Puțin mai contează bunăstarea, pricopsirea. De multe ori exilatul este doar regele unui ținut de umbre. În artă însă lucrurile stau oarecum diferit. Diaspora muzicală, bunăoară, are acces la cetățenia unei patrii alterne: arta sunetelor. Astfel, nutrește speranța de a adăsta, tihnit, redempția, căci ajung la adevărata înțelegere numai cei care pornesc din nou pe drumul pierdut cândva și regăsesc tainele pe care le-au împrăștiat așa cum împrăștii molozul. Un dialog cu
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
au lăsat pe loc o comoară ascunsă în pământ. La și mai mulți însă sesizăm împlinirea profesională grație pârguirii, la lumina trudei și talentului, a unor aspirații ce s-au dovedit a fi de nezdruncinat. Cu toții vor să ne dezvăluie patria lor perenă: muzica, singurul loc în care ființa se poate mișca nestingherită. Iar Sebastian Crăciun devine martorul discret al acestor confesiuni. Bine informat, el direcționează interviurile de la volanul unui vehicul capabil să vireze cu finețe și eficiență în funcție de starea traseului
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
nu au făcut obiectul niciunei acțiuni împotriva mea (sic!), ele constituie o vină în trecutul meu pe care mi-am recunoscut-o în diverse împrejurări, mai tîrziu". Și nu e numai atît. În articolele sale din publicația destinată diasporei, Glasul patriei, întîlnim adeziunea filosofului la noua stare de lucruri: "Adevărul lumii noastre poartă numele de socialism. Îi cunosc chipul din cărți, îi cunosc versiunile istorice și îi văd acum fața românească. Întocmai altora, cer dreptul de a-mi cuceri prin el
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
o mare nevoie de "ambasadori" de acest soi care să fie capabili a racola figurile notorii ale opoziției din Apusul "putred", precum Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, în cazul în care i-ar fi convins că în patrie "lucrurile merg bine". Pentru securiști, "Noica putea juca rolul agentului de influență avînd o reputație mult prea solidă pentru a nu putea îmblînzi reticențele intelectualilor din Occident". Optimism care, spre onoarea acestora, nu s-a confirmat.
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
stabilit definitiv la New York și predă literatura Holocaustului la Bard College. Acesta ar fi un motiv obiectiv. Există, în plus, motive subiective și motive abstracte, ușor de imaginat. Exilul, deși are ambiguitățile lui, a pecetluit o plecare ca opțiune definitivă. Patria originară a fost ingrată. În 1986, Norman Manea nu a mai suportat constrângerile regimului comunist. Corect ar fi să spunem că regimul comunist a fost de vină, nu România, dar distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract, în care e destul de complicat și destul de riscant să crezi. După 1989, Norman Manea s-a mai întors o dată acasă, în 1997, dar impresiile au fost sumbre. Regăsirea patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de cât pozitiv. România postdecembristă era grevată de păcate ideologice și morale de care părea că nu e capabilă să scape vreodată. Între aceste păcate, antisemitismul rezidual avea o persistență
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
când mănânc atâta. Era sigură că am limbrici și seară de seară mă punea să beau lapte călduț cu usturoi pisat. Îl înghițeam greu, cu gândul la eroii copii din cartea Copii eroi. Dar eu nu mă jertfeam nici pentru patrie, nici pentru Stalin, ci pentru Gigel Drăghici și Marius Bizerea, băieții din clasa mea, care-mi căzuseră cu tronc. Căram ujinoiul zi de zi nu pentru că cei doi amorezi s-ar fi obișnuit să mănânce de la mine. Își duceau și
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
în fața Mioriței și a lui Toma Alimoș. Nu-i cazul să intru în detalii în legătură cu numita Carte de recitire, ea fiind prea bine cunoscută. Mai trebuie numai amintit că Nichita, hagiograful, are în vedere special, creșterea limbii românești / și-a patriei cinstire", faimosul Testament, meșteșugul, esența poeziei căutată în limbă. "Temeneaua" la Anton Pann tot pe motivul "poveștii vorbei" se produce. Și al sincronismului. În anul de grație 1831, când s-au fost tipărite Poeziile deosebite sau cântece de lume ale
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]