1,257 matches
-
impredictibile (A.B. Young, 1937/2007, 52-55). De aici și metafora "pendulului modei" (figura 1.1) care fluctuează de la o extremă la alta: spre exemplu, de la moda fustelor lungi la moda fustelor midi sau parcurge etape succesive. Figura 1.1. "Pendulul modei" care se deplasează de la o extremă la cealaltă sau gradual (apud Marlyn J. Horn, 1965, 223) Mai aproape de zilele noastre, Sarah P. Turnbaugh (1979) a încercat să determine variațiile modei bonetelor feminine din perioada 1830-1898 prin intermediul analizei de conținut
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de sacrificiu în poezie, ca și în iubire, e condiția autodepășirii, în numele Astarteei, al Salomeei, simboluri tragice ce se confruntă cu timpul care se irizează, se dizolvă în materia cuprinsă în fluxul existențial. Un simbolul al tragicului e Absalom: "Omul, pendul Absalom,/ Macina noaptea, intrând și ieșind din sine/ Omul, pendul Absalom/ totul nimicul, totul nimicul" ("Astarteea"). În "Lanțul magic", nunta e o permanență a existenței; poetul face legătura între explozia senzațiilor, raportate la natura și explozia creatoare ("Dimineața simțurilor") pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
autodepășirii, în numele Astarteei, al Salomeei, simboluri tragice ce se confruntă cu timpul care se irizează, se dizolvă în materia cuprinsă în fluxul existențial. Un simbolul al tragicului e Absalom: "Omul, pendul Absalom,/ Macina noaptea, intrând și ieșind din sine/ Omul, pendul Absalom/ totul nimicul, totul nimicul" ("Astarteea"). În "Lanțul magic", nunta e o permanență a existenței; poetul face legătura între explozia senzațiilor, raportate la natura și explozia creatoare ("Dimineața simțurilor") pentru ca în "Edict" să-și definească arta poetică: "Eu, voievodul adolescenței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpul liber se petrece, în vreme ce perioada de lucru este un timp ce parcă stă în loc. * În modernitate nu individul este fundamentul tuturor lucrurilor, ci societatea. Asta implică o depersonalizare, ce permite o continuă reinterpretare a omului în funcție de interesele puterii. * Existența pendulului dă seama de dorința noastră de a substanțializa timpul, de a-i da o formă perceptibilă, vizuală. * Cât timp a avut nevoie de un sens omul l-a găsit pe Dumnezeu. În momentul în care a reușit să creeze lumea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Altcineva ridică o cupă de vin...// Artistul,/ singur,/ așteaptă...") lasă impresia că între cele două ipostaze artistice nu se desfășoară și nu va desfășura vreodată vreun conflict, din moment ce întâlnirea lor este plasată sub semnul dialogului, fertil estetic: "Mă câștigă-un pendul/ nefilosofic, simplu:/ tic culoarea/ tac cuvântul/ Cei doi nu se-nfruntă./ Narcisul cuvântului aprinde culoarea/ narcisul culorii descântă cuvântul". În special volumele După vernisaj și Acuarele vulnerabile conțin apoi numeroase referiri la o funcție esențială a poetului, aceea pe care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
peste care s-au suprapus elemente de credință creștină. Pe de altă parte, adaptările și compilațiile moderne de practici divinatorii (nenumărate) au toate șansele să se încadreze în categoria kitschurilor. Motivațiile pot fi multiple: de la folosirea unor clișee lingvistice șablonarde (pendul magic, oglindă magică, călătorii astrale, plan astral, spirite malefice, zile favorabile și nefavorabile, vrăji, spirite malefice, spirite benefice etc.317), până la încercarea de a pune laolaltă credințe și practici dintre cele mai diverse. În astfel de scrieri sunt prinse în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a înțelege; - de un clarvăzător: temerile cu privire la viitor, căutarea sprijinului, așteptarea soluțiilor magice și nevoia de a ști încotro ne îndreptăm. Obiectele și elementele folosite cel mai adesea (cărți de joc, astre, glob de cristal) sunt tratate la cuvintele corespunzătoare. Pendulul, prin mișcarea de oscilație, simbolizează ezitările și tergiversările interioare, dar reproduce și mișcarea de du-te-vino a actului sexual și are prin urmare, o semnificație erotică certă. Continente și țări În majoritatea timpului, este dificil să localizăm cu precizie spațiul geografic
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de învățământ românesc a fost întreruptă de stagnări, șicanată de opoziții refractare și înfrânată de întârzieri. În special tensiunile politice provenite din diferende ideologice dintre liberali și conservatori au constituit principalul element obstaculant. A. Drace-Francis (2006) recurge la metafora "legănării pendulului" în lipsa unui descriptor mai oportun pentru schimbarea dramatică de susținere a aplicării legii din 1864, care a trecut abrupt, în funcție de culoarea guvernului, "de la construcție instituțională frenetică la retragerea subită a finanțării" (p. 148). Un episod remarcabil merită evocat pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au dezbrăcat (literal și figurativ) de veșmintele levantine începând cu anii 1830, momentul crucial fiind adoptarea Regulamentelor Organice pentru principatele danubiene. Aceasta este piatra de hotar care simbolizează "prima intrare în Europa" a societății românești (Boia, 1997, p. 11). Schimbarea pendulului dinspre orient spre occident a fost pregătită, pe plan economic, de Tratatul de la Adrianopol din 1829, care a creat premisele pentru infiltrarea capitalului în economia românească, deschizând prin aceasta și calea spre nașterea burgheziei românești (Zeletin, 1925). Pe plan politic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
format "un adevărat mozaic de neamuri" (Roller, 1952, p. 41). Poporul român avea să rezulte din acest amalgam doar după ce slavii își vor fi adus contribuția cardinală. Prin această nouă mutație survenită în chestiunea originii, se înregistrează încheierea mișcării de pendul de la vest la est, de la latinitatea occidentală, trecând prin faza intermediară a afirmării elementului autohton, până la orientalitatea slavă. Continuitatea. Invariabilă a memoriei naționale românești, teza continuității rămâne centrală în modul românesc de raportare la trecut. Devenită o adevărată axiomă a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau implicit, fervent ori prin non-intervenție) regimul nazist până la prăbușirea sa din 1945. Participarea directă (activă sau pasivă) la regiumul nazist a generației adulte care a supraviețuit războiului este un factor suplimentar pentru care confruntarea trecutului s-a lăsat așteptată. Pendulul s-a deplasat de la evitare spre confruntare în turbulentul deceniu șase al secolului XX. Una dintre revendicările contestatarilor din '68 a fost reconsiderarea critică a trecutului nazist. Tinerii rebeli care au generat mișcările contestatare din 1968 s-au revoltat împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
orașul, și ca monumentul să reprezinte victoria rațiunii și a științei asupra fricii și a ignoranței. Din acest motiv, monumentul lui Wren a fost proiectat pentru a permite instalarea unui telescop, fiind folosit până în zilele noastre pentru experimente privind legile pendulului și ale gravitației. De asemenea, sub monument se află construită o cameră-laborator unde cercetătorii pot lucra și nota rezultatele experimentelor efectuate, fără a mai fi nevoie să se deplaseze. Planurile inițiale ale Monumentului vizau instalarea în vârf a unei statui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o sărbătorire a prefectului de Tutova - G. Tutoveanu și a președintelui comisiei interimar e de la Primărie - G. Pallady, iată cum îi suna pendula acestuia: „Nu vă mai văd căsuța pe perete, / Modest sculp tată‐n os și lemn de nuc, / Pendule vechi cu lanțuri lungi și cuc / Tovarășe duioase și discrete. Nu mai aud în f iecare seară / Tic ‐ tacul vostru liniștit și grav / Nici cucu‐ n prag, subțire și firav, / Cântându‐mi ora‐ n dimineți de vară./ Toți v‐au
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cucu‐ n prag, subțire și firav, / Cântându‐mi ora‐ n dimineți de vară./ Toți v‐au uitat... a voastră strălucire / S‐a stins treptat cu fiecare pas, / Iar din trecutul vostru n‐ a rămas / Decât din vremi‐ o pală amintire./ Pendule vechi cu lanțuri lungi și cuc / Când ră tăcesc în nopțile cu stele / Un gând tresare‐ n fundul minții mele: Pendule dragi, ca voi și eu mă duc...” * În cursul anului 1931 s‐au tipărit din Moldova 14 numere iar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a stins treptat cu fiecare pas, / Iar din trecutul vostru n‐ a rămas / Decât din vremi‐ o pală amintire./ Pendule vechi cu lanțuri lungi și cuc / Când ră tăcesc în nopțile cu stele / Un gând tresare‐ n fundul minții mele: Pendule dragi, ca voi și eu mă duc...” * În cursul anului 1931 s‐au tipărit din Moldova 14 numere iar în 1932 a apărut nr. 1‐ 2 la 1 martie 1932 și ultimul număr - numărul 3 - la 15 iunie 1932. O
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cu hârtia, sau cu altceva, privindu-le sau examinându-le. Se pare că, mai degrabă, studiază aceste obiecte, în loc să mă asculte pe mine"; "...tot caută prin hârtiile de pe birou sau prin sertarele acestuia"; "...se tot uită la ceas sau la pendulul de pe perete"; "...nu stă locului"; "...comportamentul și expresia feței nu-mi permit niciodată să-mi dau seama dacă mă înțelege sau ascultă ceea ce spun"; "...se comportă de parcă mi-ar face o favoare că mă ascultă"; "...nu zâmbește niciodată, mi-e
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
incendiat până În zorii cenușii de pe plaja care, cu peisajul ei ploios și marea drept fundal, murea, la rândul său, Într-un amurg veșnic, preludiu al aceleiași nopți ori al oricărei alteia, identică, o buclă interminabilă ce ducea centrul roții și pendulul oscilant al Istoriei până sus, În ceruri, la nesfârșit, ca să-l facă să cadă iar. Un pictor cunocut, afirmase vocea. Spunea mereu la fel, cu aceleași vorbe, pe când Faulques, care și-i Închipuia pe turiști țintuind turnul cu obiectivele camerelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
războaie au avut într-adevăr și un efect stimulator, într-o gândire filozofică redusă practic doar la compilații universitare, de ce s-ar relua de la capăt același ciclu, în condiții spirituale actuale total schimbate? După o perioadă de dogmatism feroce, limba pendulului se poate îndrepta, pentru o perioadă, în sens diametral opus. Este de înțeles. Apoi, ea trebuie adusă spre un centru mobil, foarte sensibil la presiunile simultane, permanente, care vin din ambele direcții. Nu jurăm in verba magistri. într-o cultură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Probabil ceea ce Bachelard numea "funcția de ireal" a imaginarului, acea nevoie și capacitate a spiritului nostru de a de-forma imagini, de a crea în marginea cunoscutului. Altceva, altcum. Prea puțin contează ce ne spune Umberto Eco despre templieri în Pendulul lui Foucault ; informațiile acelea le putem citi într-o puzderie de alte texte. Ce rămîne însă, și ce e unic în orice roman e acea aproape imperceptibilă reverie a cuvintelor ce alcătuiesc o nouă privire asupra lumii, pe care ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în care o violează; dar ce imaginează el pentru a se justifica? El invocă axioma favorită a oricui vrea să concilieze două lucruri ireconciliabile: Nu există principii. Proprietate, Comunism, să luăm un pic din toate, după împrejurări. În opinia mea, pendulul civilizației, care oscilează de la un principiu la altul, după nevoile momentului, dar care se mișcă întotdeauna asimilând un progres în plus, după ce s-a înclinat puternic spre libertatea absolută a individualismului, revine spre necesitatea acțiunii guvernamentale. Nu există deci nimic
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
altul, după nevoile momentului, dar care se mișcă întotdeauna asimilând un progres în plus, după ce s-a înclinat puternic spre libertatea absolută a individualismului, revine spre necesitatea acțiunii guvernamentale. Nu există deci nimic adevărat în lume, nu există principii, deoarece pendulul trebuie să oscileze de la un principiu la altul după nevoile momentului. O, metaforă, unde ne-ai duce tu, dacă te-am lăsa să faci ce vrei [laissez-faire]! Așa cum o spuneați de o manieră foarte judicioasă la tribună, nu se poate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să se pună pe judecat profiturile, să decidă că o anumită muncă nu este destul de remunerată, că alta este remunerată prea mult; îi place să se pună în postura de ponderator și să facă, după cum spune domnul Billault, să oscileze pendulul civilizației în partea opusă libertății individualismului. În consecință, el lovește întreaga comunitate cu o contribuție pentru a face un cadou, sub numele de prime, exportatorilor unor produse de o anumită natură. Pretenția sa este că favorizează industria; ar trebui să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
le explică pe aceleași, dar mai bine. În plus, fenomenele își schimbă sensul cu fiecare nouă explicație. "Privind la același lucru, pietre aflate în balans, Aristotel ar vedea o cădere ce are loc în condiții de constrîngere, iar Galilei un pendul" (Kuhn 1970a: 121). Kuhn considera că această schimbare este una de percepție. De aceea, pentru el descoperirile științifice importante sînt ca și revoluțiile: ele presupun modificări ale întregului mod de a înțelege lumea. Argumentarea lui Kuhn scoate la iveală o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un umor trist de imagini: vultur degenerat în corb, romanul în român. Ceasornicul îndreptat cultivă intenționat monotonia. În vreme ce poetul roagă ceasul să treacă repede peste clipele rele și să lungească pe cele bune, versul bate imposibil ca o limbă de pendul: Tu! care vreme ne spui că trece, Ne-aduci aminte, des, moartea rece, Vino acuma, ia-nvățătură, Schimbă nedreaptă a ta măsură! Știi ticălosul om ce puține Poate să aibă ceasuri de bine. Când iar asupra-i răul se scoală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chip ce devine nota esențială și manierismul scriitorului, nu fără ecou din Hasdeu. Dialogul e sacadat, artificial, sau plin de afectare, de simetrii verbale, de reticențe teatrale și de dulcegării. Propozițiile sunt așezate în scară, mecanice ca niște cozi de pendul ("Îmi dădea mâna. - Mă îngrijea. - Se uita la mine. - Se gândea. - Tăcea"). Cu aceste mijloace, în momente de echilibru, Delavrancea a scris câteva amintiri și basme de neuitat. Aparența e adesea de realism, dar e o iluzie. Domnul Vucea, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]