4,633 matches
-
ani, fără menajamente, cu o tot mai uitată vină. Buna Veturia, tot ea le oferise prilejul generozității târzii, un fel de rapidă iertare a păcatelor. Un scurt gest convenabil, care nu deranja pe nimeni și servea tuturor. Cum îngădui portarului pensionat să-și revadă ghereta, chiar s-o păzească, dacă vrea, duminica, când instituția e închisă și portarii în funcție sunt liberi. Fuseseră imediat de acord, cum s-o refuze pe sfioasa tanti Veturia? Așa că domnii doctori de la facultate îndrumau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de distractivă, că ne doare burta de atâta râs. Dar tu, Natahn, cu ce te ocupi? Nu, retrag întrebarea. Tom mi-a spus deja. Ești agent de asigurări de viață. — Fost agent de asigurări de viață, am spus. M-am pensionat înainte de limită. — Alt fost, a zis Harry, suspinând trist. Când ajunge la vârsta noastră, Nathan, orice om nu e mai mult decât un șir de foști. N’est-ce pas? În cazul meu, cred că pot să înșirui vreo doisprezece sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
albă de pe deal și, după aia, au venit aici în weekenduri, în vacanțele de vară sau de Crăciun, ori de câte ori au putut. Visul lor era să facă din casă un han și să se mute definitiv aici după ce avea să se pensioneze Stanley. Și-așa, acum patru ani, Stanley renunță la slujba de contabil, el și Peg își vând casa din Springfield și se mută amândoi aici, ca să deschidă Chowder Inn. N-o să uit în viața mea cât au muncit în primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
problemei și pe urmă, fără să te întrebe ce ai pățit sau dacă te doare, îți așeza calm raportul pe birou. Dar avea un talent să se strecoare prin crăpături și să îi stârnească pe vinovați, iar acum că se pensionase, m-am întrebat dacă n-ar fi fost dispus să preia această sarcină. Din fericire, nu se mutase din apartamentul din Queens, pe care îl împărțea cu sora sa, văduvă, și cu patru pisici. Când l-am sunat, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mișcarea fizică era mai mult decât o datorie, era o plăcere, iar activitatea ei preferată în weekend era să se trezească duminica la ora șase și să se plimbe cu bicicleta prin Prospect Park. Ea încă mai lucra, eu mă pensionasem. Ea era o fire optimisă, eu eram un cinic. Ea avusese o căsnicie fericită, iar căsnicia mea... dar destul pe tema asta. Ea nu dădea mai deloc atenție știrilor, iar eu citeam concentrat ziarul în fiecare zi. În copilărie, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cantitate bună. Mie, unul, și profa în casa căreia ne duceam săptămânal cu bunica îmi părea atinsă, demnă de o nuvelă de Dostoievski; până la pensie se lăsase bătută de soț (un fost ceferist care tot din cauza băuturii trebuise să se pensioneze înainte de vreme, cu amândouă picioarele tăiate de tren... ), cică seara în casa lor era circ, iar a doua zi ea trebuia să se ducă la școală cu un machiaj artistic peste echimoze, vănătăi, cicatrici etc. De când a ieșit la pensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oi mai fi făcut acum? — ...dumneavoastră și tuturor celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am hotărât să mă pensionez mai devreme. — Dar... Mă holbez la el, îngrozită. Nu e posibil ca Derek Smeath să plece de la Banca Endwich. Nu mă poate lăsa baltă, tocmai acum când lucrurile încep să meargă atât de bine. Vreau să zic, știu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu ne‑am înțeles întotdeauna de milioane, dar, în ultima vreme, începusem să avem o relație excelentă. E un om care mă înțelege. Îmi înțelege depășirea de cont. Ce mă fac fără el? — Dar nu sunteți prea tânăr ca să vă pensionați? zic, conștientă de dezamăgirea din vocea mea. N‑o să vă plictisiți? El se lasă pe spate în scaun, luând o gură de expresso. — Nu am de gând să renunț complet la muncă. Dar cred că în viață mai sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și eu după o scurtă pauză, deși nu fusese neapărat o glumă. — Mai avem timp pentru încă un telefon scurt, spune Emma. Pe fir se află Enid din Northampton, care vrea să știe dacă are destui bani pentru a se pensiona. Așa e, Enid? — Da, așa e, se aude vocea lui Enid de la celălalt capăt al firului. Tony, soțul meu, s‑a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Pe fir se află Enid din Northampton, care vrea să știe dacă are destui bani pentru a se pensiona. Așa e, Enid? — Da, așa e, se aude vocea lui Enid de la celălalt capăt al firului. Tony, soțul meu, s‑a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și așa mai departe, ca‑n vacanță. Și el... adică noi am început să ne gândim... ce‑ar fi să mă pensionez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a pensionat de curând și săptămâna trecută am avut niște zile libere - am stat acasă cu el, am gătit și așa mai departe, ca‑n vacanță. Și el... adică noi am început să ne gândim... ce‑ar fi să mă pensionez și eu mai devreme? Dar nu sunt sigură că am economisit destui bani, așa că m‑am gândit să vă sun să vă cer părerea. — Enid, ce fel de fond de economii pentru pensie ți‑ai făcut? o întreb. — Am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trebui să acopere ipoteca... — Foarte frumos! zice Emma repede. Până și eu pot să‑mi dau seama că nu stai rău deloc, Enid. Ce să zic, pensie fericită! — Da, spune Enid. Înțeleg. Deci nu am nici un motiv să nu mă pensionez. E exact cum a zis Tony. La capătul firului se lasă o tăcere punctată doar de respirația ei neregulată, și Emma se uită scurt la mine. Știu că Barry, producătorul, îi urlă probabil în cască să facă ceva, să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
probabil în cască să facă ceva, să umple spațiul. — Mult noroc, Enid! zice ea voioasă. Becky, în legătură cu subiectul planurilor pentru pensionare... — Stai... stai puțin, zic, ușor încruntată. Enid, nu există nici un motiv financiar evident, care să te împiedice să te pensionezi. Însă... haide să vorbim un pic despre cel mai important motiv dintre toate. Tu vrei să ieși la pensie? — Păi... Vocea lui Enid tremură ușor. Am cincizeci și de ani. Adică, vreau să zic, vine o vreme când trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i spui că vin imediat? Sincer, nu am deloc intenția să stau atât de mult la telefon. Dar, în clipa în care încep să discut cu Enid, ies la iveală o groază de lucruri - că îi e frică se se pensioneze, că soțul ei o vrea acasă ca să‑i gătească. Că își iubește foarte mult slujba și se gândea să facă un curs de computer, dar bărbatul ei a zis că sunt bani aruncați... Când termină de deșertat sacul, sunt foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cifre, trebuie să vorbești cu cei care sună. Cum a fost cu... Enid din Northampton! Mă uit la Michael așteptând o reacție, înainte să‑mi amintesc că el nu știe despre ce vorbesc. Pe hârtie scria că vrea să se pensioneze, îi explic. Pensie și tot tacâmul. Dar în realitate... — Nu era pregătită? sugerează Michael. — Exact! Îi plăcea foarte mult munca ei și numai idiotul ăla de bărbat‑su voia ca ea să renunțe la ea. Și nu avea decât cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nas și doarme... Prin ’62, cred, mă Întorceam de la tine, din Bărăgan, trebuia să schimb la Brașov, am intrat la restaurant, să mănânc ceva cald - de cine dau acolo? De Grabenko! Bem un păhărel, el Îmi spune că tocmai se pensionase... Îi povestesc și eu prin ce trecusem În acești douăzeci de ani: refugiul, fugile prin păduri, din toamna lui ’44, „repatrierea” de care scăpasem, arestarea noastră din ’49, ale tale, din ’52, apoi cea din ’56 - În fine, Îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă plâng, da’ dacă aș sta doar în baza pescarilor... Ce, mai ai vreo slujbă? — De unde? Arăt io a om bun de muncă? Am o gaură în plămân de bagi pumnu’ prin ea și-am zis să profit: m-am pensionat pe caz de boală după Revoluție, ca să nu mai intru în restructurări și-n șomaj... Am lucrat în turnătorie, bă, șaișpe ani am stat în gura cuptorului... Acolo m-am nenorocit. Degeaba stau toată ziua la soare, la aer curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de acasă, încercam să amân cât mai mult momentul când aveam să-l înghit. Îmi roteam privirea desenând opturi în aer, pantoful nu mă strângea, pleoapele îmi erau ca de plumb, nu mai puteam ține ochii deschiși. Locuiam la o pensione aflată pe Via Cesare Balbo, nu departe de biserica Santa Maria Maggiore. Stăteam acolo de două luni. Intrarea avea pardoseală de piatră, când pășeai înăuntru era ca acasă în umbra copacilor, în parcul cu Monumentul Eroilor, cel de culoare albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a luat prea mult timp ca să fac grădina să arate bine. O dată, m-a invitat proprietarul să bem un ceai la el, pe verandă, și am stat multișor de vorbă, ronțăind osenbe. Mi-a povestit că după ce s-a pensionat, a mai lucrat o vreme la o agenție de asigurări, dar a renunțat cu doi ani în urmă, iar acum trăiește liniștit, fără să se mai agite. Casa și terenul aparțineau familiei de foarte multă vreme, copiii lui au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
puterea cuvântului, reușiți unii în viață mai mult, alții mai puțin, cum le-a fost scris în zodie. Desigur, îi întreb unde și când mi-au fost elevi, deoarece am dăscălit la mai multe școli. Mai ales, după ce m-am pensionat, am mai profesat încă vreo opt ani „ciugulind” acolo unde nu se prezentau cei repartizați. Deci, într-una din plimbările mele prin Piața Unirii, un bărbat de vreo 50 de ani, mărunțel de statură, destul de elegant, cu o mapă în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au plecat în armată. Fiind duminică, toate verișoarele au venit să-l vadă. Și Todiriță a fost găsit acasă și când a auzit cine îl cheamă, a scos un chiot de bucurie ca atunci când era flăcău. El, după ce s-a pensionat la Combinatul siderurgic Galați, s-a întors în sat, la casa părintească în care nu mai locuia nimeni, dar pe care a reparat-o, făcând-o ca nouă. Gelu, după armată, s-a căsătorit cu Vasilica, o fată din Podu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Gelu, după armată, s-a angajat ca muncitor la depozitul de lemne din localitate, iar după pensionarea șefului de depozit, a fost numit el pe acest post, îndeplinind această funcție vreo 35 de ani, până după 1990, când s-a pensionat. Depozitul de lemne din Podu T. Se află într-o zonă fără păduri, lemnele fiind aduse de la mari distanțe. La acest depozit s-au întâlnit și se întâlnesc și astăzi oameni de prin satele din împrejurimi care vin să se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
frig. Chiar făceam plimbări lungi pe afară, prin frig, pentru călire și mă simt bine. Nu am renunțat la speranța de a-mi recăpăta vederea ochiului stâng. Deocamdată mă descurc cu vederea ochiului drept. O fostă colegă de serviciu, acum pensionară și ea, ca să mă încurajeze mi-a destăinuit că ea de 40 de ani vede cu un singur ochi, așa a făcut și serviciu. Fiica colegei și-a ales profesia de medic oftalmolog și nu a făcut nici o intervenție chirurgicală
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
afară. Sau s-o fi închis școala. Eee, că așa a fost și Ivona asta, tot păguboasă... — De un singur lucru îmi pare rău, mi-a spus la înmormântarea lu madam Ioaniu. Îmi pare rău că, dacă tot m-am pensionat, n-am făcut-o măcar mai devreme. Să nu fi ajuns în halul în care a ajuns, să nu se fi chinuit. De atâta stat pe fotoliu, fără să fi avut cine s-o schimbe, ajunsese o rană vie... Nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eforturilor lui ! în loc de asta, o pensie de batjocură, după ce toată viața a tras, fără o satisfacție, cât de mică, și toți care se uită la el ca la un om terminat... Nu, nici pentru femei nu-i ușor când se pensionează, dar la bărbați este o adevărată dramă... Dar, à propos de Niki, dacă el tot întârzie cu cunoștința lui, ce-ar fi să bem și noi o cafeluță ? Nu, te rog, nu te deranja, știi că la cafea îndrăznesc să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]