1,714 matches
-
în spirit neoliberal, cum acuză Attali, ci al celebrei lor economii sociale de piață, mai curînd ordo-liberale, decît neoliberale. Nemții au sentimentul tragicului, francezii duc totul în derizoriu. Astfel, Franța a ajuns să îngrijoreze marile cancelarii europene. Credeți că întîmplător "perfidul Albion" bate iar în retragere ? Cum să accepte orgoliul britanic să fie condus de o paiață ca van Rompuy ? Revenind însă la bolnavul nostru , să spunem că în Franța se muncește cel mai puțin dintre toate țările zonei euro și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vest, nu are resurse, capitalurile au cam părăsit-o, ca și industriile și, mai ales Europa nu mai are un liant spiritual-religios, măcar simbolic, fără de care nici o civilizație nu a rezistat în istorie. În plus, vorbește pe mai multe voci, perfidul Albion se îndepărtează, Franța degenerează, iar Germania singură nu va rezista. Mai sunt problemele cu Rusia, cu Turcia, cu Africa ș.a.m.d. Uniunea Europeană are în față trei scenarii posibile : fie ani grei de austeritate teutonică, fie ani grei de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
anume vanitatea. De aceasta se folosește cel mai mult atunci cînd ne manipulează. Dacă mă uit în jur cu adevărat asta văd, alături de diverse forme de orgoliu și de egoism. E cauza tuturor relelor. Ei bine, există o formă extrem de perfidă de vani tate academică ce face ravagii în instituțiile de acest tip, le descalifică moral. Lovituri perverse te pîndesc la tot pasul, atît de bine camuflate încît nici nu știi de unde vin. Soluția e să fii modest și să înghiți
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de corbi înțelepți, se adapă în tăcere din izvoare, privind cu grijă în jur. Se furișează pe sub coroana arborilor, fără a trezi foșnetul frunzelor și trosnetul crengilor. Sunt adulmecați de urși și lupi, care pândesc, răbdători. Mârtani sălbatici și râși perfizi dau târcoale cocoșilor de munte cocoțați în arbori. Jderi râvnesc la pârși care țopăie pe crengi. Din scorburi, bufnițe ochesc cu agerimea lor spre hârciogi speriați. Ferocitatea răzbate în natură din întunecimea adâncurilor. Din păduri se aude zgomotul surd și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
însă aceste mijloace de informare provoacă mai curând sentimente de simpatie decât dezlănțuirea răutăcioasei invidii. Este adevărat că, simultan, publicul se dovedește avid și de necazurile care-i pot afecta pe beautiful people. Această înclinație este adesea explicată prin bucuria perfidă de a vedea personalitățile cele mai mediatizate lovite de aceleași necazuri ca și noi. Pot fi avansate și alte explicații. Așa cum remarcau Adam Smith și Nietzsche, nimic nu e mai greu de suportat decât conștiința faptului că numai tu suferi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
învolburate ale mării. La începutul piesei, Prospero își scoate mantia fermecată pentru a-i dezvălui fiicei sale, Miranda, adevărata sa poziție socială, rangul avut odinioară în lume: e duce de Milano și, cu doisprezece ani în urmă, căzuse victimă uneltirilor perfide ale fratelui său, Antonio, căruia îi încredințase cârma țării, căci abandonase viața mondenă, pentru a se cufunda în studiul înțelepciunii adunate în cărți. Prospero își va pune însă din nou veșmântul fermecat atunci când va evoca sosirea în insulă și va
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o tânără femeie moartă care se trezește la viață, o tânără care și-a păstrat puritatea și inocența chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în toate Iluziile (în cazul în care s-ar dovedi capabile să viseze). Căci scopul lor primordial este, după cum se știe, să atragă și să păcălească spectatorul, făcându-l să le creadă vii. Al doilea scop urmărit de ele, mai perfid, este acela de a crea senzația de inerție și de moarte, care înlocuiește necontenit viața. Al treilea scop (inaccesibil): să mai înșele încă o dată publicul, să-l uluiască și să-l înspăimânte cu posibilitatea inumană de a trece de la starea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Ce anume propovăduiesc ei, ceva care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din păcate, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot fi numiți cirenaici altfel decât în virtutea argumentului geografic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
facies depresiv (cum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat (foarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere (ce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice (care-s simptomele reperabile în existența lui? unde? și când?), culpabilitate de origine sexuală (impotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cu ochii lui: trădarea fiului iubit și fidelitatea bastardului. El va trebui să străbată lungul drum al durerii (care îl va conduce mai întâi la orbirea reală, fizică), pentru a descoperi, într-un târziu, adevărul pe care mistificarea, atât de perfid pusă la cale, i-l ascunsese. Edmund a știut să profite din plin de acea încredere acordată întotdeauna informațiilor obținute grație dispozitivelor de supraveghere, căci lumea uită - mult prea des, din nefericire - cât de înșelătoare pot fi ele atunci când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
aceea, el știe să recunoască strategiile și să dejoace planurile adversarului. Oare prințul nu-și exprimă, de la bun început, bănuielile în privința lui Rosenkrantz și a lui Guildenstern, anticipând astfel eșecul misiunii lor? „Cum, nu v-au chemat?”, se miră el, perfid. Fiindcă Danemarca este „o închisoare”, supravegherea generează aici reacția de autoapărare menită să contracareze tactica puterii. Hamlet știe prea bine că trăiește într-o lume în care nu are ce să caute încrederea... suspiciunea, acesta este antidotul supravegherii! Shakespeare observă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ereziologii medievali cît și Învățații moderni derivă, din rațiuni obscure, credințele bogomilice din mesalianism. În timpul domniei lui Alexis Comnenul, bogomilii se stabiliseră la Constantinopol. Împăratul l-a ademenit pe conducătorul lor, un om pios pe nume Vasile, Într-o cursă perfidă: s-a prefăcut că se gîndește să se convertească și l-a determinat pe Vasile să-i dezvăluie toate tainele credinței lor, În timp ce un secretar ascuns după o perdea nota cele auzite, În prezența demnitarilor curții. Otrăvit și Înverșunat de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion, acest eretic „mai respingător decît scitul, mai rătăcit decît amaxobianul, mai neomenos decît masagetul, mai ultragiant decît amazoana, mai Întunecos decît norii, mai rece ca iarna, mai șubred ca gheața, mai perfid decît Histerul, mai prăpăstios decît Caucazul”6. Nu putem aștepta de la Tertulian o refutatio cum este cea scrisă În aceeași perioadă de Ipolit, culegător conștiincios de doctrine eretice, reproduse de multe ori cuvînt cu cuvînt. Informațiile relevante sînt puține și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
română din exil scria: Arestările se fac de obicei noaptea. Sub pretextul că s-ar fi primit o reclamație, mai mulți polițiști, Îmbrăcați În civil, percheziționează amănunțit locuința denunțatului ca să găseascăă arme. Negăsind nimic compromițător, Își cer scuze În mod perfid spunând că e vorba probabil de un denunț calomnios, dar nu fără a-l invita pe cetățean la poliție pentru o scurtă declarație. Luarea declarației durează câteodată luni și ani, fără ca familia să mai poată afla de urma celui dispărut
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sau la serviciu, ar fi, cu siguranță, linșați de vecini, respectiv de colegi. Unui alt muncitor i se spune că mama și soția lui sunt și ele arestate și soarta lor depinde Întru totul de colaborarea sa. Un alt anchetator perfid Îi prezintă unui muncitor toate nenorocirile care ar decurge din Întemnițarea acestuia: soția Îl va părăsi sau Îl va Înșela cu alți bărbați, iar fiul va ajunge infractor, din cauza lipsei figurii paterne. Chiar scrierea declarațiilor devine o metodă de tortură
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unsă”, e „și cu rușii, și cu turcii”, vrea să împace „și capra, și varza”, e „imparțial, ca tot românul”. Când e duplicitar, e calp, „deștept” (ironic, dezaprobator), fals, fățarnic, fățărit, fariseic, iezuit(ic) (fig.), machiavel(ist)ic, mincinos, nesincer, perfid, pestriț, prefăcut, proclet, șiret, șmecher, tartuf, telpiz, trombonist, viclean, zugrăvit, „se dă după cum bate vântul”, „o scaldă”, „o întoarce ca la Ploiești”. Când nu e nici dual, nici duplicitar, își disimulează gândurile, intențiile prin fapte („face de ochii lumii”, „pupă
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
manele; mare; măreț; miliardar; milioane; mincinos; miniștri; mîndrie; Monaco; monede; mulțumit; muncă; necinstit; neinteresant; neîndurare; neliniștit; nepăsător; nepriceput; nesimțire; fără nevoi; norocos; nouț; nu; nu eu; Barack Obama; oligarh; om de afaceri; om puternic; omul; oraș; parlamentarii; parșiv; pădure; pămînt; perfid; perioadă; persoană; plictisitor; politicieni; popă; posibilități; prieten; probleme; proprietar; proprietăți; prostie; cu punga plină; pustiu; răposat; rău; responsabil; Richard; sănătate; fără scrupule; singurătate; situație; snob; spirit; spiritual; stare; cu stare; statut; străinătate; suferință; la suflet; superficial; șmecheri; șofer; tati; toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dușmani; energie; Eva; fiară; frica; fricos; frig; frunze; gras; grădină; greață; groapă; groază; hoț; indispoziție; invidie; iuda; încolăci; încolăcire; înfiorător; limbă; lipicios; lungime; mamba; mic; mișel; mușcături; muzeu; negru; neliniștit; neplăcut; nevertebrat; nevertebrată; ondulat; oribil; ou; ouă; pantof; parșiv; pere; perfid; piatră; piele rece; piton; politică; pradă; prădător; prieten; prudență; pustiu; rai; rană; rîu; Satana; scîrboșenie; sfoară; simbolic; singurătate; sînge rece; subțire; suge; sunet; șerpișor; șiretenie; șmecher; șoarece; tîrîit; tîrîre; tufiș; uriaș; val; vara; vierme; vierme lung; vipere; vis; vulgar; zgomot
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
concepe cogito-ul, ca rezistând oricărei bănuieli de eroare. Bourdin, unul dintre cei ale căror obiecții primesc răspuns din partea lui Descartes, ridică următoarea problemă: oare, nu ar putea fi și cogito - eu gândesc - o iluzie, o urmare a acțiunii neobosite și perfide a „geniului rău”, care urmărește să mă Înșele În mod constant? În răspunsul său, Descartes arată că dacă „geniul rău” poate să mă facă să cred că mă Înșel atunci când de fapt nu mă Înșel, nu poate, după același tipic
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
mult cunoscută, pentru a putea armoniza activitatea de învățare cu specificul contextului. Are, desigur, dreptate, orice învățare înseamnă o inserție mai bună în social, o adaptare mai eficientă la situație. Aceasta numai în afara cazului în care contextul deformat nu presează perfid „masele largi” pentru a deprinde anumite scheme cognitive și atitudinale, livrate de aparatul propagandistic al puterii (Neculau, 2002). Încheiem acest scurt excurs printre lucrările românești cu prezentarea unei atitudini revelatoare pentru o întreagă categorie de educatori și oameni de știință
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și ne pierdeam câte o oră unul în brațele celuilalt. Mezelurile făceau minuni în cuplul nostru, dar știți cum sunt extratereștrii: pretențioși, mofturoși, greu de mulțumit... Numărul trei a forțat trecerea la o nouă generație de meniuri în cel mai perfid mod cu putință; într-o seară, fenomenele atmosferice minunate din patul nostru au suferit o schimbare dramatică: n-a mai fost nici furtuna de vară, nici ploaia vioaie de primăvară, nici mocăneasca de încheiere, ci doar o ploicică tristă și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la adevăr! Numai că adevărul ia-l de unde nu-i... Reperele sînt deregulate, bulversate în sistemul coercitiv din care "eroii" au încercat să fugă. Vrînd să pășească în ținutul ademenitor al lumii aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Momentul acesta al dosarelor este nodul piesei, dramaturgul centrîndu-și toată desfășurarea acțională pe urmărirea efectelor psihologice ale acestei unice întîlniri: întîlnirea cu trecutul vinovat ce pare să strige de printre firele îngălbenite de timp. Totul ia forma unui joc foarte perfid, cu sine însuși și cu celălalt. Impulsul spre mărturisire este permanent obstrucționat de sentimentul unei vinovății atît de mari încît nu poate fi excorcizată decît, eventual, pe o scenă de teatru, unde realul se confundă în ficțiune, iar conturul adevărului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
De câte ori fost nevoie de dat probe pentru aceste virtuți. După cum a luat poziție împotriva a ceea ce numește "timpul fără morală". Da, mă înspăimântă vremurile în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu înseamnă mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]