2,222 matches
-
ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însă lecția și, mai presus de toate, am ajuns să-i cunosc pe japonezi. Dacă aș fi numit episcop, n-aș mai repeta greșelile lor. De trei zile nu se mai vede nici urmă de insulă japoneză, dar, ce ciudat, pescăruși cu coada neagră vin în zbor, cine știe dincotro, săgetează valurile și poposesc pe catarge. Corabia înaintează către paralela de patruzeci de grade latitudine nordică, dar pesemne că acum n-am ajuns cu mult mai departe de insula japoneză Ezo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tonuri adânci, vesele sau triste, care ar lăsa orice pictor fără grai. Fără îndoială, nu sunt singurul care, în fața unui asemenea tablou, se simte cuprins de dorința de a lăuda înțelepciunea Domnului nostru, Creatorul lumii, care a făcut aceste ape. Pescărușii nu se mai țin demult după noi, dar în locul lor ne încântă privirea bancuri argintii de pești zburători care sar dintr-un val în altul. La slujba de azi dimineață m-am minunat să văd câțiva negustori japonezi veniți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși de soare. Se ivi o insuliță. Pe măsură ce se apropiau, puteau vedea cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf și la promontoriul dimprejur. Era primul port străin pe care-l vedeau în viața lor. Primul pământ străin pe care puneau piciorul în viața lor. Samuraiul și Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-a gândit că destinul său avea să se schimbe. Pe atunci nici nu-i trecea prin gând că lumea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se aud din când în când dinspre golf mai sparg liniștea. Corabia va porni în larg peste o lună. Din nou o să străbatem Oceanul Pacific de-a curmezișul, o să ținem piept talazurilor, o să trecem prin furtuni și, cu voia Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
duși pe gânduri priveliștea meleagurilor natale care li se desfășura agale în fața ochilor, fiecare cu amintirile și gândurile sale. Doar valurile se spărgeau de vas cu un clipocit ascuțit pentru ca apoi să se stingă în străluciri ca de cioburi. Câțiva pescăruși săgetau creasta valurilor și se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se ridicau în zbor plutind ca niște frunze în bătaia vântului. Într-o clipă, din noianul de amintiri de călătorie adunate în mintea samuraiului, se ridică la suprafață momentul plecării. Pe atunci, parâmele scârțâiau, valurile loveau în carena vasului, iar pescărușii săgetau în zbor bordul corăbiei la fel ca și acum. Pe atunci el își aruncase privirea în larg unde tălăzuiau valurile cu crestele lor albe ca niște colți și își spusese că un destin neștiut avea să înceapă pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa călătorie avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Început. Abia apoi Îi văzu la fundul apei, păstrăvi mari căutând să se țină de fundul pietros, acoperiți când de nisip, când de pietricele ridicate de curent. Nick privea adânc În apă de pe pod. Era o zi călduroasă. Un pescăruș albastru zbură pe deasupra apei. Trecuse mult de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un unghi larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ridicate de curent. Nick privea adânc În apă de pe pod. Era o zi călduroasă. Un pescăruș albastru zbură pe deasupra apei. Trecuse mult de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un unghi larg, și apoi, când sparse suprafața apei lucind În soare, Își pierdu umbra, iar când pică Înapoi În apă ea păru să plutească În continuare adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vertical în uriașe buchete de crini și liliac. Două lumi în veșnică mișcare, despărțite prin linia neîndurată a infinitului. Și cortegiu de imagini și de sunete se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații necunoscute care te înviorează și te primenesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în jurul trupului meu, e o iederă, pe care a plouat. Ne cunoșteam de mult, dar n-o găseam de nici o însemnătate. Mă preocupau alte gânduri. Și-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi pescăruși, în zadar. Și o dată, când am văzut-o în plin soare, am fost uimit de apariția ei minunată. Am che-mat-o și a venit umilă, despuiată de orice pretenție personală, fără nici un gând ascuns. O port acum pretutindeni cu mine și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mării, din negre și clocotitoare, se domoliră, căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
visat prea multe pentru o singură noapte. O luară agale spre casă, de-a lungul țărmului. Mergeau cu privirea în jos, aplecându-se din timp în timp, pentru a culege câte o scoică, o piatră ciudat șlefuită, o pană de pescăruș, un ciob de amforă, o vertebră de delfin... Le ștergeau cu grijă de apă și nisip, le priveau o clipă uimiți că astfel de obiecte minunate zac pe țărm, nebăgate în seamă, speriați că ar fi putut din neatenție să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii ce umblau pe plajă, căutând pungi cu resturi de mâncare. Își lăsa dinadins sânii stafidiți să atârne peste pietre (ce aduceau cu două gușe de iguană), Încât vilegiaturiștii mai că o luau la fugă atunci când se trezeau În fața ei. Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Nu mai lăsăm amprenta buzelor Pe paharul de cristal Parteneri de izbândă studiem posibilitatea De-a ne strecura în așternutul altor iluzii Orașul cu tăceri interzise Azi scrie un nou certificat de naștere Trece în calendar Numele de cod al pescărușului Pe țărmul unde ne-am dat întâlnire Atestă o existență Un exemplar al lui Dumnezeu Și pune soarele drept parafă Pe metafora de contact În urechea pruncului Cercel de diamant Nu l-am putea niciodată sacrifica pe azi N-am
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În perdeaua de nori s-a ascuns Soare palid și slab, fără vlagă Cine poate acum să-nțeleagă Nopți și zile a nins și a nins. Ce plăcut e totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]