1,342 matches
-
o Légende des siècles, luînd-o de la omul paleolitic și terminând cu Napoleon III, trecând bineînțeles prin episodul Daciei Traiane. Pretextul e romantic și comun, spiritul e românesc. Poemul ciclic al lui V. Hugo se ridica pe ideea de progres, panteismul pesimist al marilor romantici ca Lamartine e superficial, fondul fiind acolo mai mult emoția exotică. Hronograful lui Eminescu aduce acel pesimism placid, acel tragic impasibil și somnolent ce se pare că e al naturii noastre, împăciuite cu eterna întoarcere a roții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
elin nu sunt simple momente istorice ci categorii universale, repetabile). Însă reducând noțiunile de gen și școală la temperamentul scriitorului, care e un absolut, cum se face puntea de trecere de la libertate la necesitate? Un scriitor "se naște" ceea ce este, pesimist ori optimist, cerebral ori pasional, iar mediul îl "selectează" după aspirațiile sale. Dacă un pesimist apare într-o epocă deprimată, el e selectat numaidecât și devine reputat. Dacă însă contrazice aspirațiile vremii, este respins. Însă un scriitor mare e atât
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
teza noastră. Niciodată o influență străină n-a fost mai potrivită, mai adecvată - s-ar putea zice. Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fost mai potrivită, mai adecvată - s-ar putea zice. Pesimistul, reacționarul, romanticul (din cauza naturii înnăscute, a vieții sale, a momentului istoric) Eminescu a fost influențat de literatura prin excelență romantică, reacționară și pesimistă a Germaniei. Romantismul german, exprimat de naturi "pesimiste", a fost, ca și romantismul eminescian, expresia reacționarismului medievalist și, deci, a aversiunii pentru ideologia Revoluției Franceze (ori, dacă voiți, expresia acestei aversiuni și deci a reacționarismului medievalist - e indiferent). Din cauza acestei asemănări, influența germană asupra lui Eminescu este una
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
literar. Și să ne aducem aminte și de faptul că pentru Eminescu e existat în Europa o literatură așa de perfect adecvată naturii sale și concepției sale filozofice și sociale, încît trebuia să-l influențeze numaidecît! Dealtfel, romantismul medieval și pesimist este mult mai unitar decât realismul, pentru că este în mai mare grad o atitudine decât realismul, care, prin definiție, trebuie să fie o supunere la obiect. Și, de fapt, influențele internaționale între romantici sunt din cele mai puternice care s-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de Principate din nou, radical, ca și în epoca lui Conachi. În Ardeal (Slavici, Coșbuc etc.), literatura e obiectivă, clasică, optimistă, cu caracter țărănesc, pe când în Regat (Eminescu, Vlahuță, Caragiale, Delavrancea: "proletari intelectuali"), e intelectualistă, criticistă, antiburgheză și în genere pesimistă și romantică; ori (Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești: boierinașii), cu caracterele înșirate mai sus, minus pesimismul și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Despre frig, alegeri, speranța că se vor vedea la vară. 14 februarie: Avocatul care se ocupă de cumpărarea casei lipsește din oraș. 15 februarie: „Mihai știu bine că are să aibă mare bucurie să vadă casa cumpărată, dar cum este el pesimist nu crede că se va putea cumpăra, are o natură că numai ce vede cu ochii crede. Doctorul zice totdeauna că mare nenorocire este pentru el pesimismul; chiar și în boala lui, necrezând în efectul medicamentelor, progresul în bine merge
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și substanța corticală câteva puncte erau lipite, ceea ce explică până la un punct neșirul de cuvinte și poate și unele neregularități din viața sa. Lectura de predilecțiune îi erau poeții germani și mai ales Heine, poetul bolnav, cum îi zic, filosoful pesimist Schopenhauer și poeții latini decadenți. Este de însemnat că, în timpul convalescenței, se apucase să scrie o dramă având ca subiect pe Lais, cea mai mare prostituată a antichității. Toate acestea sunt relatate pe larg în Convorbiri literare, numărul jubiliar din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o societate ce nu este egalitară, prin egalitatea puterilor. Putem să dăm tuturor acces la universități, nu putem însă să facem ca toți să ajungă la aceleași universități, în orice caz la aceeași reușită universitară. Las la o parte cărțile pesimiste care văd o degradare a situației drepturilor individuale în societățile noastre, ca în cartea Les libertés à l'abandon de Roger Errera 22, unde într-adevăr sunt menționate un număr considerabil de violări sau de nerespectări ale principiilor sau ale
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
competentă în problema dată. Fiecare persoană a grupului de concluzionare „va intra în rol” și-și va interpreta rolul ales, susținându-și punctul de vedere în acord cu acesta. Inițial ordinea în care se ia cuvântul este fixă: conservatorul, exuberantul, pesimistul și optimistul. În continuare, intervenția fiecărui personaj este dictată de evoluția discuțiilor. Participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolurile pe care le joacă. Moderatorul trebuie să antreneze în discuție toate personajele, iar acestea
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
imaginației și sentimentelor; * oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor; * roșu poate însemna și supărarea și furia; * descătușează stările afective. * Pălăria neagră * exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata; * oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra problemei în discuție; * este perspectiv gândirii negative, pesimiste. * Pălăria galbenă * oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației; * galbenul simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul; * este gândirea optimistă, construită pe un fundament logic. * Pălăria verde * exprimă idei noi, stimulând gândirea creativă; * verdele este culoarea ierbii, vegetației, abundenței; * este simbolul
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
cauze ale unor drame și determină chiar destine tragice. Întâlnirea lui Iakob Goldman cu Bela Kadar, ambii ucigași devastați sufletește de crimele comise, este una din scenele intense ale romanului, care probează talentul de prozator al lui Ț. Sfârșitul trilogiei, pesimist, include reflecții de genul „Doamne, câte compromisuri! Neamul acesta orb, iar țara a ajuns un muzeu de fiare vechi, un sat-muzeu în degradare” și indică drept posibilă soluție a ieșirii din criză credința în Dumnezeu, în puritatea spirituală, în forța
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
la spiritualismul catolic. Chiar dacă nu toate punctele de vedere au darul de a convinge, ele suscită interes, impun reanalizări. Menționând că „asimilarea temelor schopenhaueriene se produce la Eminescu într-un mod cu totul personal”, exegetul exagerează, poate, „distanța” dintre viziunea pesimistă eminesciană - produs, după el, al „sensibilității adânc ultragiate de mizeriile și suferințele lumii” și „chinuite de neputința de a le găsi o dezlegare” - și pesimismul lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
istoriei și a vieții internaționale diferă fundamental între cele două școli de gândire care stau la baza disciplinei: idealismul (de factură optimistă) versus realismul (clasic, dar numit inițial biologic tocmai datorită accentului pus în explicație pe natura umană), de factură pesimistă. Pentru optimiști (în speță idealiștii, adepții liberalismului în relațiile internaționale), oamenii au o structură psihică rațională, fiind capabili să evalueze costurile și beneficiile asociate acțiunilor lor. E adevărat, în condiții particulare, precum incertitudinea și insecuritatea din relațiile internaționale, emoționalitatea poate
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
permanentă schimbare, care sunt împărțite în cinci grupe sau agregate (păli: pañcakkhandha). Deși suferința este omniprezentă, ea poate fi îndepărtată, și anume prin stingerea dorinței sau a setei existențiale (păli:tăṇha). Din acest motiv, putem spune că buddhismul nu este pesimist. Buddhismul nu se pronunță pentru aneantizarea vieții, ci pentru revalorizarea ei din perspectivă spirituală; este împotriva existenței profane în lumea de dureri și plăceri, iar nu contra vieții. Afirmarea universalității suferinței nu înseamnă pesimism, ci realism, căci nu există în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Merită să fie sărbătorită ziua de naștere? Răspunsurile diferă după felul în care privești viața. Un optimist ar zice că da; un pesimist ar fi sceptic sau ar nega că nașterea e un privilegiu. Eu nu-s nici optimist, nici pesimist, ci un meliorist îngrijorat. Sper, tacit, în mai bine, chiar dacă viitorul mă neliniștește. Realizările personale se configurează greu, climatul intelectual și moral în care trăiesc nu-i cel pe care l-aș vrea, numărul dușmanilor personali a crescut („s-au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
contractată. Stăruințele mele sunt Întâmpinate cu gentilețe și făgăduieli frumoase, dar... ineficiente. D-na Prof. Ungureanu adună mereu Amintiri folticenene. Vor avea, poate, aceeași soartă? Dacă nu le publică Muzeul, se vor (Îm)potmoli la d. Gafița. Iartă-mi rândurile pesimiste; dar nu văd altfel lucrurile. Urări de bine celor dragi matale din partea alor mei. Cu prietenească strângere de mână, V. Tempeanu 41 Bft., 14 iulie 1972 Iubite domnule Dimitriu, Întrucât d. prof. Popa Îmi cere - În ceea ce-l privește - din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
excursionez prin toate partidele politice, ca să trec de-a dreptul de la Închisoare - la demnități și titluri onorifice, ca să mă autozeific prin cele anuare, că altfel n-aș putea unde. Resemnarea este, de altfel, caracteristica bătrâneții. Totuși să nu mă socotiți pesimist. Lucrez mereu, scriu deși multe pentru... sertar. Am o mică bibliotecă plină cu manuscrise și plină de... răbdare. Odată și odată tot am să izbutesc să scot câte ceva din ele la iveală. Cu cele mai bune urări de sănătate de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
vanitate, a-l reprezenta, sau nici nu pretinde măcar așa ceva, pare să-și reitereze, din păcate, azi, tradiția și pagubele. „Ce legătură are cu evenimentul mediatic al acestei veri: «De ce se ceartă intelectualii»?” Concluzia devine strict personală și nu neapărat pesimistă: „Avantajul oricărui accident din care scapi este că vezi mai bine lucrurile esențiale din viață. Ca și adevărații prieteni”. Oricât de neplăcute și scump plătite, reevaluările merită, Într-adevăr, am avut de atâtea ori prilejul să constat, Întreaga noastră gratitudine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cunoaște mizeria”... Tragica asumare a destinului, În deplină cunoștință, cu o acuitate mereu În alertă, veghea până la capăt, marea posesie strict și tragic omenească, spulberă instantaneu obiecțiile ce s-au dus dintotdeauna acestui tip de literatură și de spiritualitate, considerată pesimistă, excesivă sau chiar patologică În nestrămutata ei fidelitate față de adevăr, În primatul pe care l-a acordat conștiinței. Rareori au fost mai potrivite, decât pentru Blecher și pentru scrisul său, ceea ce a spus Pascal despre om: „Nu e nevoie ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
carte pe care am menționat-o. Nu mă Îndoiesc nici o clipă că acești doi scriitori s-au Înțeles de minune: viața are grijă mereu să aranjeze Întâlniri Între persoane cu aceeași viziune a lumii. În cazul lor, un același virus pesimist pe care, s-o spunem deschis și dincolo de orice judecată asupra valorii cărților lor, Îl consider fundamental reacționar, deși cei doi se prezintă adesea În public drept apărători ai democrației. Chiar și privind atitudinea față de Știință și Progres există la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În toamna 2002, la Bard, tot mai bine și să avem, până la urmă, bucuria de a ne Înțelege de minune. Nu a fost timp destul pentru a fi siguri că avem aceeași „viziune” a lumii, dar nu posomoreala, nici virusul pesimist au apropiat cele două „fosile” aparținând trecutului secol XX, ci, mai curând, scepticismul față de toate soluțiile pe care le Încearcă bieții noștri semeni pentru a rezolva irezolvabilul, cele arogant reacționare, dar și, nu o dată, cele stupid „progresiste”. Da, eram recunoscători
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
crede că cele două componente sunt unite de o legătură necesară. Cele două concluzii ce ar decurge de aici ar fi: una excesiv de optimistă, cu privire la capacitatea instituțiilor guvernamentale de a Îmbunătăți viața cetățenilor (prin satisfacerea preferințelor acestora), și una excesiv de pesimistă, cu privire la capacitatea altor forme de agregare a acțiunii colective (În afara formei guvernamentale), cu scopul de a atinge rezultate cel puțin similare. Însă o privire mai atentă asupra definiției politicilor publice ne permite să distingem trei nivele diferite ale politicilor publice
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
formală a conduitei funcționarilor publici le cere acestora un efort, pentru ca, În anumite cazuri, să se depărteze de linia propriului interes pentru a atinge obiectivele dictate de scopul activității lor: Argumentul etico-economic cere acceptarea inițială a unei viziuni sceptice sau pesimiste asupra naturii umane. Interesul pentru sine, În sens larg, este recunoscut ca fiind o puternică forță motivantă În Întreaga activitate umană; iar acțiunea umană, dacă nu este Îngrădită de restrângeri etice sau morale, se presupune În mod natural că este
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
social le-au permis. Discuția s-ar putea axa tocmai pe această temă - pe care de fapt nici nu are cum s-o evite: contra-revoluționarii nu puteau face mare lucru, drept pentru care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]