1,827 matches
-
băgau în seamă. Dar începu treptat să se simtă mai bine, iar durerea îngrozitoare a trădării lui Aidan luă forma unei răni aproape vindecate. Știa că viața ei, cu naveta permanentă de la casa din Canary Wharf, cu sfârșiturile de săptămână petrecute citind sau făcând rebusuri din ziare, ieșind din când în când la un pahar de vin cu Jackie, una din colegele ei de apartament, în sfârșit, această viață nu era foarte sofisticată. Însă, în prezent, numai de atât avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de el. Simțe-am o imensă bucurie aflându-mă la mormântul lui. Mi s-a întâmplat ceva când sărutam mormântul LUI. La început, am zis: în sinea mea că mi s-a părut, nu e adevărat și cugetam adânc la cele petrecute, nu îmi venea să cred... Și după puțin timp plecam în alt loc, și sa-mi iau rămas bun și mă așez la rând și când ajung iarăși îngenunchiată in fața crucii și a mormântului și sarutândule, culmea! Că s-
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
să aflați cât de des vreo cheie făcută de mine se dovedește a-mi fi de folos la un moment dat. În stradă, am căutat un telefon public și am sunat la Adlon. Îmi aminteam Încă multe din momentele plăcute petrecute acolo, unde mai aveam Încă mulți prieteni. — Bună, Hermine, Bernie la telefon. Hermine era una dintre centralistele de la Adlon. — Bună, străine! Nu ne-am văzut de secole, Îmi spuse ea. — Am fost un pic cam ocupat. — Așa e și Führerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
voiau de la mine. Voiau să știe despre Six? Sperau că știu eu unde sunt documentele lui Von Greis? Și dacă mă torturau și eu nu știam ce voiau să audă de la mine? Deja după a treia sau a patra zi petrecută singur În celula mea murdară, Începeam să mă Întreb dacă propria-mi suferință nu era ea Însăși un scop În sine. Alteori, mă nedumerea gândul la ce s-o fi Întâmplat cu Six și cu Helfferich Roșcovanul, care fuseseră arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
el ca de fratele meu mai tânăr, Ca de fratele meu mai tânăr, repetă ca un ecou în mintea sa Daniel, citind cuvintele fratelui meu, Theo, mi-amintesc de masa aceea cu fratele meu mai mare, ne aminteam de întâmplări petrecute împreună, am vorbit mult despre pictură, el intenționa să sfârșim în vara aceea, ne va presa probabil și noul stareț, recapitulăm cam câți metri de perete ar mai fi de pictat, Theo încrezător, În vara asta o terminăm, mă anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-ai schimbat. Nu e adevărat, spuse Lisa calmă. Cele treizeci de minute petrecute alergând după minge fuseseră o idee bună. Erau obosiți și veseli când s-au întors la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver când a văzut hârțogăraia. Uitasem. Hei, hai să le lăsăm așa pe seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa dădu din cap. Dar se lupta cu dorința de a se catapulta din scaun și de a fugi din casa aceea. Era o fată din clasa muncitoare, care se luptase toată viața pentru a deveni altcineva. Și, în ciuda anilor petrecuți muncind pe brânci, pupând cururi, trișând, rezistând, niciodată relaxată, mereu atentă, fusese adusă înapoi de unde plecase. Această senzație o făcuse incapabilă de a mai scoate un cuvânt. Nu se gândise niciodată ce anume sacrifică în timp ce se îndepărtează de rădăcinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de întoarcerea lui. În afară de momentul când Harry Sears i-a dat de știre, Lee n-a arătat nici o clipă că i-ar fi frică și, în orice caz, vestea nu ne-a afectat în nici un fel cele mai bune ore petrecute împreună - cele în care ne făceam treaba la Arestări. În toamna aceea am învățat cu ce se mănâncă munca în poliție, iar Lee mi-a fost profesor. De la mijlocul lui noiembrie până la Anul Nou am capturat în total unsprezece infractori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fusese unul dintre cei mai talentați iluzioniști, dar că își luase profesia mult prea în serios, ajungând renumit pentru periculozitatea numerelor pe care le punea în scenă și pentru temperamentul său vulcanic. Loesser avea la rândul lui coșmaruri despre perioada petrecută că ucenic al lui Weir. Am spus „chinuit”. Voiam să spun „hăituit”. Încă mă simt hăituit. - Toți asistenții sunt influențați într-o oarecare măsură de mentorii lor, spuse Loesser. Dar psihiatrul mi-a spus că la noi, influența a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse bolul la o parte, lăsându-se pe spate în scaun. Știi tu... seara trecută. Cu asta chiar m-au trecut fiorii. Nimic din ce știam eu din cele petrecute înainte, pe timpul sau după cina din seara trecută n-ar fi putut determina reacția ciudată de dimineață a fiului meu, legând instinctiv și instantaneu referirea lui la „seara trecută“ de misterul șosetelor și pantofilor mei. Când eram copil, fusesem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe acest subiect. În primii doi ani ai relației lor, Emmy a păstrat această dorință doar pentru ea. La urma urmei nu aveau decât douăzeci și cinci de ani și chiar și ea știa că au destul timp înainte. Dar când anii petrecuți împreună au început să se adune, trecând parcă cu o viteză amețitoare, iar Emmy a devenit tot mai insistentă, Duncan a devenit mai rezervat. Spunea lucruri de genul “Statistic vorbind, probabil că voi avea copii într-o bună zi.”, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
simt complexată. — Mă bucur că ți-am fost de ajutor. Prima data când am stat aici, eram de-a dreptul paranoic. Părinții mei obișnuiau să ne ia cu ei peste tot — practic am crescut prin hoteluri — dar o singură zi petrecută aici a fost de ajuns ca să mă simt un nătărău, spuse el. Emmy râse, uitând deja că Paul nu era eligibil. Firește, nu era eligibil pentru jocul ei. În mai puțin de patru minute de conversație, își dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
jocurile În grădină Își pierduseră magia și Jim Își petrecea majoritatea timpului pe canapeaua din dormitorul mamei sale. Prezența ei plutea În aer precum parfumul ei, ținînd la respect figura deformată din oglinda spartă. Jim Își amintea de lungile ore petrecute Împreună, cînd mama Îl ajuta cu lecțiile de latină, și Îi povestea despre copilăria ei În Anglia, o țară ce i se părea mult mai străină decît China, și unde avea să meargă la școală cînd se va termina războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe lîngă casele pustii. Pe stradă tot nu era curent electric, iar casele, În grădinile lor neîngrijite, păreau și mai sumbre pe Înserat, răspîndite precum cargourile scufundate În rîu. Dar Basie se uita la ele cu vădit respect, de parcă anii petrecuți ca steward pe Cathay-American Line Îl Învățaseră adevărata valoare a acestor corăbii eșuate. În mod limpede, era bucuros că se asociase cu Jim. Ești un băiat isteț din moment ce te-ai născut aici, Jim. Eu admir un băiat care apreciază o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă atît de multe lucruri personale care rămăseseră pe sub priciuri În decursul atîțior ani petrecuți la Langhua. Era limpede că distracția fusese printre primele pe lista de priorități a prizonierilor, cînd Își făcuseră bagajele, Înainte de a fi internați În lagăr. Dat fiind că Își petrecuseră anii de pace pe terenurile de tenis și de cricket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pianista? — Liduvina! Liduvina! — Aveți dreptate, domnișorule, dar mă interesează atât de mult fericirea dumneavoastră! — Cine știe ce-i asta?... — E-adevărat. Și cei doi priviră în jos, ca și cum secretul fericirii s-ar fi găsit sub podea. IX A doua zi după cele petrecute, Eugenia stătea de vorbă cu un tânăr în odăița unei locuințe de portar, în timp ce portăreasa ieșise discret să se răcorească în poarta casei. — Trebuie să termini cu asta, Mauricio - zicea Eugenia -; așa nu mai putem continua, mai ales după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Augusto -, că după toate câte mi s-au întâmplat în casa dumneavoastră în ultimele două rânduri când am fost acolo, odată cu Eugenia singură și-apoi când n-a vrut să mă vadă, nu mai puteam trece pe la dumneavoastră. Înțeleg cele petrecute și spuse, dar nu mă mai pot întoarce acolo... Dar am o misiune pentru dumneata din partea Eugeniei... — Din partea Eugeniei? — Da, din partea ei. Nu știu ce i s-o fi întâmplat cu logodnicul, dar nu vrea să i se mai pomenească de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îl numea ea - rămânea tot mai puțin; mediul în care crescuse și singurul care îi corespundea. După întoarcerea de la București nu a mai trăit decât o singură dată ceva asemănător cu stilul de viață specific marii burghezii - acei doi ani petrecuți ca femeie tânără la Lausanne, la o soră de-a tatălui ei, care trăia pe picior mare, fiind văduva directorului general al fabricii italiene de zahăr Maraini, din Roma. Abia când s-a întors la B., în casa părintească de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu banii, așa că de ce nu am folosi acest timp și pentru noi? Mă amuza acest lucru. — Deci în loc de o despărțire de probă, o împăcare de probă? —Exact! Ce zici, deci? Stând pe aceeași canapea, mi-am amintit de noaptea trecută petrecută singură pe canapea. Nu așa îmi doream să trăiesc. O dădusem în bară cu Ed și, sincer, nu puteam face față unei repetări a poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce să zici, zile petrecute încercând să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cum era viața ei, probabil pentru că nu mă interesase niciodată suficient. Sau pentru că am crezut că știu cum e viața ei. Ce-ar fi să mergem la grădina zoologică? am sugerat. Sau la Chessington World of Adventures? Nici măcar amintirea zilei petrecute acolo cu Ed nu-mi putea strica bucuria pentru acest loc. Sunt probabil foarte superficială. Tally își strânse buzele ca să nu izbucnească în râs. — Nu suntem în vacanță. O să mergem cu copiii la dentist, apoi trebuie să facem multe cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
închid ușa noilor emoții pe care le trezise Ed în mine, am hotărât să le exclud pe altele mai vechi și distrugătoare în același timp. Avusesem mai mult noroc cu depășirea geloziei decât cu ștergerea din memorie a acelei după-amieze petrecute cu Ed în camera de hotel din Selsey. Dar făceam în continuare eforturi. Lisa s-a așezat în fața oglinzii, aranjându-și rochia. —De ce porți cortul ăla pe tine? am întrebat eu, întrebându-mă dacă asta cădea în afara limitelor prieteniei noastre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și dragi lui, dispăruse dintre noi.“ Din buchetul de clișee se Înălța parcă un iz de nesinceritate. Cartea era scurtă, bogat ilustrată cu caricaturi umoristice În creion și cerneală și poezii olografe ale lui Du Maurier, evocând episoade din anii petrecuți Împreună În Flandra. Moscheles păstrase, evident, hârtiile, Împreună cu scrisorile primite de la Du Maurier și nu puteai să nu-l bănuiești că scotea un ban de pe urma boom-ului lui Trilby, publicând tocmai acum toate aceste materiale. După cum o mărturisea titlul, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amigdalele mele se inflamaseră din nou... Când mi-am înghițit întrebările... Ceapa are multe foi. Ele sunt nenumărate. Abia ce i-ai jupuit una, că se și înnoiește. Tocată, te face să lăcrimezi. Abia când o decojești spune adevărul. Întâmplările petrecute înainte și după sfârșitul copilăriei mele bat la ușă, cu faptele lor și au decurs mai rău decât ar fi dorit-o; ele vor să fie istorisite când așa, când altfel și te ispitesc cu povești mincinoase. Când, pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi plăcea imaginea părului ei blond în bătaia vântului. Astfel asigurat, gândurile mele puteau să rătăcească, fără să fie puse în pericol de decizii luate sub presiunea timpului. În ceea ce privește felul în care au curs mai departe zilele și nopțile mele petrecute nu știu cum după prăbușirea frontului Neiße-Oder, filmul derulat înapoi și adeseori cârpit oferă la început puține date. Nici foaia de ceapă, adineaori încă atât de elocventă, nici cea mai transparentă bucată de chihlimbar în care o insectă din vremuri imemoriale arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În timp ce stăteai lipit cu pap de ușa baronesei, poetul din Catamarca l-a atacat pe Goliadkin. I-a mers ca vai de el: Goliadkin l-a azvârlit din tren. Înfuriat, rusnacul se tot foia În pat. Se gândea la cele petrecute și la cele ce aveau să se petreacă; poate că era cu gândul la cea de-a patra noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Și-a adus aminte de cele spuse de preot despre cei ce-și pierd sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]