82,518 matches
-
alegere: Istoria Egiptului antic, Păcatele omului modern, A trăi pentru a-ți povesti viața, dicționare, ghiduri, literatură, cotoare albe, roșii, portocalii; iar când văzuse că ea nu vine, îi dăduse un beep, apoi o sunase. Telefonul ei stătea dosit la piciorul scărilor rulante și abia când sunase a doua oară, Saridon îi zări carcasa neagră și din două mișcări strecură obiectul în buzunarul pantalonilor lui largi, ca niște șalvari, și-o și luă imediat la picior, spre Obor, ca să scape de
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
Telefonul ei stătea dosit la piciorul scărilor rulante și abia când sunase a doua oară, Saridon îi zări carcasa neagră și din două mișcări strecură obiectul în buzunarul pantalonilor lui largi, ca niște șalvari, și-o și luă imediat la picior, spre Obor, ca să scape de marfa picată din cer. Așa încât, Cristian nu află decât seara că Madi murise. Luni de zile s-a gândit cum ar fi putut-o salva, ima-gi--nân-du-și zeci de moduri prin care s-o oprească pe
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
N., rezerva 275, Marie S. Pe culoar o soră ne spune că doarme, dar că putem intra. Deschidem ușa cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă. Retrăiesc ultimele zile, ultimele ore ale Mamei. Dar... Nici ea
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
Karlavagen - acolo erau oameni și traficul era foarte viu. Auzeam pașii bărbatului care își sincronizase ritmul după al meu. Instinctiv plănuiam un atac neașteptat, prin întoarcere bruscă, blocându-l pe individ cu stânga și lovind cu dreapta, îmbrâncindu-l cu piciorul stâng și fugind cât puteam de repede. Dar el mă ajunsese din urmă și-mi ieși în față rânjind. Mă durea capul, ceafa și rădăcina cerebelului. îmi era frică - pierdusem controlul asupra înfățișării mele. - Ce vreți? l-am întrebat aspru
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
ținut la mine foarte mult, dar nu a vrut să mă aibă, că era la vârsta de 44 de ani când m-a făcut. îmi spunea că m-a alăptat până la vârsta de 2 ani de zile... Chiar umblam în picioare, și mă duceam unde se găsea ea cu femei... Și mă duceam, și o descopeream aicea la piept, și să-mi dea să mă alăpteze în continuare... Și-i era rușine, știți... și atuncea m-au înțărcat foarte greu, și
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
facă de cap cu reformele și dute-vino-ul lui neîntrerupt. Guvernanții n-aveau decât să prospere în aiureala lor oratorică. Pentru mine cu toții puteau să se ducă dracului sau să se umfle până la Dumnezeu, căci acolo aveau să se trezească la picioarele noastre definitiv înfipte în norul paradisiac pe care pluteam, dincolo de care, oricum, nu se putea trece, pentru că nici nu se mai afla nimic. Doar neantul din care veniseră și în care aveau să se prăbușească din nou. Eram sigur că
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Emil Brumaru Sărutu-ți lin planta piciorului Lăsată în apa izvorului Să tremure-asupra fin-prundului Asemeni surîsului, gîndului. Căci toate-s în voia Umilului. Primește-osteneala destinului... Dedat iar corvezilor pure, Îți strîng păpădii de pădure. Ci nu-ți fie teamă, n-ai grijă În somn de-oi sosi
Caligrafie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9835_a_11160]
-
Dacă m-ai îmblânzi, Poate aș smulge Din giulgiu amintirea Și mi-aș face Din chipul tău pierdut Poarta de taină, Pe care deschizând-o, Te-aș afla. O undî de fantasme Când tot mai multe drumuri îmi fug de sub picioare, Mă duc în gând spre mare, Cu un creion în mână Și-ncep să scriu pe ape, Pe aripi și pe dune, Iar semnul nu se șterge Căci valurile, plaja, Și stolurile albe Sunt umbre pe hârtie. Corabia ce trece
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
păcate suspiciunile mele nu sunt demonstrabile, nu sunt însoțite de dovezi... În 1999 a participat la ultima mineriadă. Atunci, când nu mai întrezărea nicio ieșire din hățișul fără sfârșit, a venit foarte ciudat eliberarea sa. A fost rănit la un picior în schimbul de focuri de la podul acela de peste Olt. A rămas paralizat. Și ăia au zis gata, nu mai aveau ce face cu el, l-au aruncat ca pe o jucărie stricată. I-ar fi luat și viața, ca să curețe ca
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
lăsând bale în permanență. Același melc inocent și anonim pe care Dumnezeu l-a argintat dintr-o greșeală Lângî bîrbat Stau îngropată în ninsoare Sub cuvintele Așteptând să ajungi până începe o nouă zi Cu niște lopeți, cu palmele, cu picioarele Să sapi până simți că nu mai poți Să trăiești fără mine Stau într-o mare uscată de gheață sfărâmicioasă Uitându-mă în poza ta din buletin ca la fața unui bărbat extenuat în absența femeii Nu mai vreau Să
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
stridente față de discursurile stereotipe, întrerupte de aplauze la fiecare citat din cuvîntarea Tovarășului. Sala era plină de femei între două vîrste, cu părul tapat și lipit de fixativul Farmec, cu rotunjimile scoase în evidență de fustele plisate de tergal, cu picioarele presate în pantofii cu vîrf Louis Quinze, și de bărbați trupeși, cu ceafa îngroșată și fălcile lățite peste gulerul țeapăn, întins de balene, al cămășii. Toți păreau că-și țin fără efort ochii goi pironiți pe masa, învelită în roșu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
plină de urină și fecale amestecate în mijlocul încăperii, între oameni scheletici, duhnind a piele îmbîcsită și a sînge închegat, după anchete, așa cum i se întîmplase și tatălui ei, disprețuitul Victor Branea. Și nici măcar în frig și zloată, țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului cînd coloana nesfîrșită va trece prin fața tribunei oficiale, și ea o să zbiere Staliiin! Staliiin! Trăiască 7 noiembrie, ziua Marii Revoluții Socialiste din octombrie! Ziua eliberării popoarelor! exact atît de
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
public. O probă de răbdare pe care i-o povestiseră, în termeni mai decenți, mama, și unchiul Ion. Și nici nu trebuia să păzească, într-o caniculă de 43 grade, congestionată de soarele care o bătea în cap și cu picioarele umflate în sandalele ieftine și tari, elevii selecționați după dosarul părinților, ale căror trupuri culcate, privite de sus, din tribuna oficială, vor desena lozinca pe care o vor urla megafoanele în tot stadionul Ceaușescu-eroism, România-comunism, Ceaușescu-eroism, România-comunism! Dar Letiția Arcan
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
otravă-mi plăcea S-o iau fiind alături de tine ßi-atunci oh atunci de abia Simțeai că îți este rușine ßi-n grabă un crin îți trăgeai Pe trup sau un fluture mare Pitindu-ți cu chiu și cu vai Prelungile albe picioare În roua sfărmată în preajmă Paingilor pănzele moi Furai sî te-acoperi cu caznă ßi iarăși plecam amăndoi De mîini ne țineam și mergeam Prin locuri atăt de ciudate Tu spuneai cî e-n rai eu spuneam Că raiul e
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
și pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n bulioane... Emil cel lovit cu leica în cap chiar de teleleica Lui Pe drumul de costișă ce
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
grupul nostru, ele deveneau citate explicite: "... cum ar zice M. Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească despre el însuși la persoana a treia și să-și reducă numele de botez la o inițială). "Sunt un nenorcit, toată lumea dă cu piciorul în mine" spunea și spune Mircea, în concluzia unei conversații sau, uneori, la despărțire, în loc de "la revedere", atunci cînd folosește cu un bun prieten și ca pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
al unor citate, sună ca niște citate - prea evidente ca să mai fie atribuite sau ca să fie puse în echivalentul verbal al ghilimelelor. De multe ori ele sunt chiar citate. N-am încercat niciodată să identific originea lui " Toată lumea dă cu piciorul în mine", pentru că această expresie a sfîrșit prin a deveni o semnătură, un autocitat caracteristic, o prezentare de sine, un semnal de recunoaștere. Utilizate ca niște glume private și totodată ca niște "mecanisme de apărare", aceste "citate" (ghilimelele sunt aici
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
niște mărturisiri asupra crezului său poetic și cu cîteva "indiscreții" despre propriile sale realizări. El crede că, în scrisul său, "Grei, fagurii se-amestecă / cu fiere, / curg sîmburii, / în suflet călător prind colte, / grimase și himere / strivite pier de bolte, / picioarele-mi se scaldă / în untdelemnul serii". Zbucium, rod, decepții, împăcare tîrzie a sufletului - iată drumul artei, niciodată bătătorit, cînd aceasta se vrea adevărată, iată cea mai obișnuită filozofie a artei în aspectul ei existențial și emoțional. Multă căutare, puțină găsire
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
filozofie a artei în aspectul ei existențial și emoțional. Multă căutare, puțină găsire. Surprindem și un experiment prozodic mai puțin întîlnit. }urcanu mai are în carte alte două poezii, fiecare deosebită de celelalte două, una în vechi stil melodios, pe picior de vers popular (Vis), iar cealaltă fiind o jelanie în vers liber pe motivul frămîntărilor politice de acum 10-15 ani din Moldova. Deși aproape deloc poetic, deci circumscris natural în experiența literară basarbeană din preajma începutului celui din urmă mileniu, poemul
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
simt intrînd sub pielea mea, / ca într-un cort unde-ți voi fi amantul. Cîtă lumină înclini de la genunchi! / Cît aer pui cu sînii în mișcare! Să sufăr plin de seve ca un trunchi / de tei, răpus de tînăr / din picioare". Sfîrșitul primei catrene ("ca într-un cort...") este un potrivit subterfugiu de a evita licențiosul în această "iubire înmormîn-tată-n carne" (V.Voiculescu) și a da totodată, prin echivoc, mai multă plasticitate frazei. Cu Lutării, Vasile Nedelciu răsărise, în urmă cu
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
Cade frunza de fag din vîrf de septembrie/ peste malul arămiu al unui alt septembrie, / rîndunele trag cu aripile lor norii de sus / în apele mele adînci, / iar mlădițele de stuf se înclină / spre o barcă unde Galina / împrăștie cu picioarele ei / apa, timpul ce ne desparte / mai mare ca o apă". Dacă mai are și alte poezii, cel puțin la fel cu asta, atunci scrisul său ar putea prezenta oarecare interes. Mesajul versurilor lui Vasile Gîrneț este, de multe ori
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
tău. / Carnea ta fierbe. Buzele ți se înroșesc și sînt moi. / Sînii se întăresc și își ascut vîrfurile / așa cum se ascut niște vîrfuri de suliță - / pieptul meu e străpuns! / Ca un taur rănit îmi simt rana / tot mai adîncă între picioarele tale" (Mireasa). Acest naturalism însă nu poate sugera pînă unde ar fi în stare să ajungă îndemînarea călugărului. Margareta Curtescu este ultima, din cei de la urmă în această carte, despre care se poate spune că simte în ea poezia și
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
pentru cititor nu ar fi mai acute stările de repulsie și greață. Altă dată Elisabeta (să nu uităm că e vorba de o schizofrenică) insistă ca Horia să i se uite în sex: "Ceea ce văzu acolo, în vârful triunghiului, între picioarele ei, întrecea orice imaginație. Hidos, cutremurător, măreț, grandios, magic, extatic, nici un atribut nu putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
imaginație. Hidos, cutremurător, măreț, grandios, magic, extatic, nici un atribut nu putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i se pare că ceea ce vedea "exprima o știință savantă a suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
morarul. La auzul numelui - om știut, nu geanabete -, șoferul s-a îndurat. La fel și rubedenia ce l-a luat sub aripă, fără să-i treacă prin minte că vreodată băiețandrul va ajunge mai bogat decât el. Văzându-l în picioarele goale, l-a potcovit cu o pereche de bocanci, să simtă că-i la oraș. Mai aveam până deunăzi o fotografie de-atunci: tata în ițari, mândru de încălțări și cu o gambetă pe cap. Cine și-o fi bătut
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]