18,182 matches
-
subtil dar savuros, tincturat de o ironie amăruie, de o picantă malițiozitate care-și îndreaptă acele și spre el, autorul autosatirizat. Pentru că Saul Bellow este prezent în fiecare dintre cărțile lui, nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor renascentiști care-și introduceau portretul într-un colț din figurația tabloului. Bellow își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
subtil dar savuros, tincturat de o ironie amăruie, de o picantă malițiozitate care-și îndreaptă acele și spre el, autorul autosatirizat. Pentru că Saul Bellow este prezent în fiecare dintre cărțile lui, nu numai ca autor ci și ca personaj, asemenea pictorilor renascentiști care-și introduceau portretul într-un colț din figurația tabloului. Bellow își transferă sinele asupra cîte unui personaj cheie sau chiar a protagonistului din fiecare roman, împrumutîndu-i multiple episoade autobiografice, idei, avataruri, spaime existențiale, impresii și expresii proprii. Ba
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Yo Ma nu a putut ateriza din cauza viscolului. La București, la Atheneul Român, cele două concerte ale Filarmonicii - concerte conduse de dirijorul Horia Andreescu - au fost închinate memoriei celor doi dispăruți; partea mediană lentă - Punerea în mormânt - a Simfoniei Mathis pictorul de Paul Hindemith a fost prezentată de muzicienii orchestrei drept omagiu adus celor două personalități evocate; întreaga asistență a păstrat momente de reculegere. în cadrul aceleiași seri de muzică, un interiorizat elan al comunicării a putut fi observat în evoluția muzicianului
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
a cunoscut pe Ion Țuculescu încă din primul an de studenție și, conform propriilor declarații, i-a fost sprijin în multe situații delicate. Materialul scris cu puțin timp înainte de a ne părăsi, vine să completeze un profil mai amplu al pictorului făcut în urmă cu mai bine de două decenii: Ion Țuculescu văzut de un prieten- în Momente din trecutul medicinei, Ed. Medicală, București, 1983. Cele două epistole au un caracter privat fiind date publicității acum, din dorința Eugeniei Iftodi, destinatarul
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
încă trei patru colegi. V-am mai scris despre asta. Atunci locuiam în casa bunicului ( "Conu' Mitiță"). El murise de mult, în 1916, aproape în același timp cu Regele Carol I. Casa se află și acuma, la capătul actualei străzi "Pictor Verona". Camerele mari erau închiriate unei societăți agricole. Fostele locuințe de servitori fuseseră frumos amenajate pentru mine.Aveam de toate: pat, mobile, pian. Buna mea mamă, avusese grijă... Era plăcut. Jenică Țuculescu venea zilnic. Se întâmpla să mănânce la mine
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
Pavel Șușară Intr-o perioadă mai timpurie a creației sale, Gheorghe Ilea apărea ca un foarte viguros pictor și atît. Așezat în marea tradiție a picturii ardelenești, în care observația formei se conjugă permanent cu paroxismele cromatice ale unui expresionism nordic și cu o energică dezlănțuire a tușei, el părea să fi optat fără ezitări pentru un spațiu
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzită, priza puternică la materie și o anumită violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă, tocmai atît de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea sa, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar anticipîndu-i mișcările. In absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictura sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
de previzibil. Și asta pentru că Gheorghe Ilea, cu toată izolarea sa, nu este în nici un fel pictorul tradițional, scufundat definitiv în lumea tabloului și, prin consecință, lesne de urmărit, uneori chiar anticipîndu-i mișcările. In absolut, el nici nu este un pictor în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictura sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viața inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
București, chiar dacă nu folosește nemijlocit toate formele de comunicare amintite, ea stochează, în memoria materială a exponatelor luate în parte, dar și în memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul o face ca pe un exercițiu constant de maturitate artistică. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația prospătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Aici se afla o casă cu geamuri la stradă, cu storuri de lemn batante, care, la parter, se închideau seara, și cu pisică la fereastră. Pisica era a Doamnei Fleury, tante Andrée cum i se spunea mai des, fata unui pictor de la curtea lui Carol I, autor al unui frumos tablou cu Regina. Prin anii 1993-94, când am cunoscut-o, Tante Andrée își lua în serios ziua de naștere și o sărbătorea cu multă lume care abia încăpea în mica ei
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
Constantin Țoiu O invitație anunța în februarie că pe ziua de 3 martie a.c. va avea loc la Institutul Cultural Român lansarea albumului Ion Alin . Vernisaj, a cărui realizare s-a datorat, în bună măsură, soției marelui pictor, Ana Maria Smigelschi, precum și reputatului critic plastic, Dan Hăulică, prezentând volumul. Fiind împiedicat să fiu de față la data anunțată, mă văd obligat astăzi să particip și eu, deși târziu, la marele eveniment artistic. Astăzi, 6 martie a.c., cu trei
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
Sorin Dumitrescu La invitația lansată mediului artistic românesc de a comenta recent apărutul Muzeu Național de Artă Contemporană, instituție care a stîrnit mari controverse încă din faza ei de inițiere, am primit de la pictorul Sorin Dumitrescu această analiză surprinzătoare și neconvențională a fenomenului artistic contemporan. Deși textul inițial este mai amplu, cu o bogată incursiune istorică, am selectat fragmentul care se referă nemijlocit la modelul instituțional pe care MNAC-ul încearcă să-l reprezinte
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
rându-i din alte trei părți, o eventuală intrigă și, din păcate, acest lucru nu funcționează tocmai ca un captatio pentru opul ce va urma. Dar să nu anticipez. Personajul principal și, aș zice, acaparator al cărții este Bikinski, un pictor ocazional de icoane, fără un alt rost în viață decât acela de a se lăsa găinățat de porumbei pentru a avea noroc, de a cerși și a bântui zilnic străzile unui Iași redus la câteva repere instituționale, câteva simboluri statuare
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
mică publicitate, afișe și fițuici de tot felul (există aici o asemănare cu personajul-pescar dintr-o povestire inclusă într-un articol mai vechi numit Despre scriitori); copiii îl ațâță, maturii îl acoperă cu ocări: "Golgota lui Bikinski era asfaltul." Bikinski, pictorul de icoane care printre atâta vorbărie în dodii mai scapă și câte o vorbă cu tâlc, ar putea face figura unei rude mai sărace cu duhul a lui Zacharias Lichter sau întruparea stradal-mioritică a unui Palomar, dacă n-ar suferi
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
deschid alte porți în univers. Trecem dincolo de lumea perceptibilă. Timpul capătă o altă dimensiune și spațiul o altă configurație". Pierderea contactului cu realul este la Bikinski o obișnuință. Aderența la realitate e fragilă și amenințată permanent de psihicul labil al pictorului vagabond. Nu știm cu exactitate ce e pe bune și ce creație iluzorie a minților lui alienate de singurătate, de lipsuri, de nevoia de comunicare sau de a participa și a juca un rol social. Cei doi prieteni, Papil Mazuru
Fantezii în fond by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11946_a_13271]
-
cu peste șaptezeci de ani în urmă, unele dintre ele, mai exact cincizeci și cinci de desene, fiind donate de curînd Muzeului Bruckenthal din Sibiu. Dar dincolo de prezența personajului, profund, spectaculos și, de multe ori, incomod, Eugenia Iftodi rămîne un pictor cu totul special, un arhitect al formei eroice și, simultan, un caligraf al existențelor suave. Textul de mai jos, scris cu prilejul apariției albumului Chipuri și locuri, înceracă să surprindă tocmai fizionomia artistică a unui om care, cel puțin în
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
având grădini pline cu pomi fructiferi și mai ales flori ce atârnau în ghivece sub streșinile caselor. Între hotelul "Europa" și următoarea clădire la fel de înaltă, ce denota că tot o locație de cazare hotelieră putea să fie, a văzut un pictor aplecat deasupra șevaletului său. Se opri pe loc. Bătăile inimii începură să i se accelereze. - "Doamne, Dumnezeule, sper să nu am halucinații și să-l văd peste tot pe Giacomo, în fiecare pictor întâlnit în Italia", își spuse tânăra închinându
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
hotelieră putea să fie, a văzut un pictor aplecat deasupra șevaletului său. Se opri pe loc. Bătăile inimii începură să i se accelereze. - "Doamne, Dumnezeule, sper să nu am halucinații și să-l văd peste tot pe Giacomo, în fiecare pictor întâlnit în Italia", își spuse tânăra închinându-se temătoare. "După siluetă pare a fi el, dar ce să caute tocmai aicea?" Picioarele i se înmuiară, nu mai avea curajul să meargă mai departe. Ce să facă acum? Să se întoarcă
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
gândea ea emoționată. - "Hai Adriana, nu mai visa cu ochii deschiși la cai verzi pe pereți. Ce să caute aici?" mai spuse ea făcându-și curajul de a păși mai departe spre cealaltă clădire care presupunea că este hotelul " Royal". Pictorul stătea mai mult cu spatele la direcția de unde venea tânăra, dorind să prindă ca imagine atât hotelul, cât și o parte din lac cu tot ce plutea pe el, pasări sau ambarcațiuni de agrement. Pe cât se apropia mai mult de locul lui
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
zări la rândul său. Desigur că a recunoscut-o. Văzând că se îndepărtează de faleză o strigă: - Ciao amore! Dove andare? Aducându-și aminte că ea nu înțelege italiana, repetă în franceză: - Salut iubire! Unde pleci? Adriana întoarse capul spre pictor și nu știa ce să facă. Ieșise deja în stradă și cum pe marginea trotuarului erau diverși arbuști pitici și copaci plin de vegetație, putea să se facă că nu a auzit chemarea bărbatului și să-și continue drumul trecând
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
a crescut la cote alarmante. Se uită în urmă să vadă dacă mai sunt cei doi bărbați lăsați pe ponton la pescuit, să se întoarcă spre ei. Parcă simțea nevoia de a o proteja. De cine s-o protejeze? De pictor, sau de ea? Faleza formase o curbă de care nu și-a dat seama cât timp s-a plimbat, fiind atentă mai mult la ce se întâmplă pe lac decât la forma de relief a lacului. Strada era cam la
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
cred că au ajuns deja acasă la ora aceasta. - Hai pe malul lacului că am șevaletul și sculele lăsate acolo fără nimeni lângă ele. - Nu cred că sunt în pericol de a ți le lua cineva. N-am văzut niciun pictor pe mal. - Nu de asta, dar tocmai am prins o lumină perfectă pentru a crea un cadru cu frumusețea acestei întinderi de apă. - Tocmai mă grăbeam... - Lasă că ai tot timpul să ajungi și acasă, mai stăm câteva minute de
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
având ca autori aproape toți clasicii literaturii universale. Printre ele și un “Larousse” de la 1800 și „Operele” lui Corneille și Racine, în limba franceză, carte publicată tot în jurul anului 1800. Bunicul îmi vorbea și despre lucrările de artă, despre viețile pictorilor și sculptorilor. Aveam și câteva cărți din acest domeniu în casă - despre Rodin, Rafael... dar cel mai mult m-au impresionat sacrificiile făcute de unii cercetători, în numele științei, povestite într-o carte despre viețile și descoperirile făcute de aceștia. Cred
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
ne apare ca un nesentimental, un adversar al idilicului și pitorescului căutat, un polemist și un spirit satiric, un artist care înfățișează figuri dramatice din lumea satului românesc [...], un observator lucid al realității, transsubstanțiată, în opera sa, iubirii esențiale, un pictor preocupat de natura umană, surprisă în tipicitate și particularitate psihologică..." Trecută aproape neobservată, aniversarea lui Iser își găsește în paginile Axiomei mențiunea potrivită. Preoți cu dosarul trecut la secret În trei feluri a primit presa de a doua zi recenta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
inevitabilă, dacă nu cumva mai mult decît atît, adică o manifestare aproape abisală care ține de natura fatalității și a predestinării. Atît Camil Ressu cît și Corneliu Baba, în perspective complet diferite și în cu totul alte registre estetico-morale, sunt pictori cu vocație umanistă, narativi atîta cît să fie ușor inteligibili în orizontul unui proiect antropocentric, realiști în planul reprezentării și cu o evidentă vocație eroică în planul moral. Este exact ceea ce comunismul căuta pentru afirmarea (și confirmarea) lui simbolică, pentru
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]