7,636 matches
-
dor de întoarcere, către o veche iubire, un tărâm părăsit, o vârstă de aur. / (Melancolia) E un fel de amintire a prezentului, un dor de chiar clipa actuală, pe care o percepi ca și trecută fiindcă simți, fiindcă știi că piere irevocabil.” Pentru ea, sentimentul era de contopire a celor două noțiuni... O rază de soare blând, de amiază, o făcu să surâdă. Pentru ce își face griji? E doar o zi, din multe altele, sau poate nu. În difuzoare cântă
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
bile de plumb, Și-mpletită-n soarele strâmb, Număr cuvinte-n surdina. Nu sunt un om dospit din porumb, Nu sunt nici voci ce suspina; Aduc un vers cu scriere-aldină, Spre-a fi colorat și scălâmb. Nu am folosit nici stele ce pier, Nu am folosit nici albastru: Am desenat un soare stingher, Am colorat orizontul de fier, Orbit de-ntuneric - un castru -, Cu dara de fum către cer. 7 iunie 2016, Constantă Sursă foto: #Sketch #Art - #Pinterest #poezie #sonet #arspoetica #literatura #ArsMuriendi
PORTRET IV de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382359_a_383688]
-
are aceeași soartă. La o lună după acea întâmplare am făcut o pasiune pentru asparagusul bunicii. Mi-a permis să-l îngrijesc eu. Asparagusul e o floare rezistentă. A îngălbenit ca omul bătrân, ca natura speriată de toamnă până ce a pierit tot. (Asistenta a intrat în salon.) Bolnavul X: (pentru sine): E nebun. Măcar să fie bun de lucru. Asistenta: Cum se simt pacienții? Bolanavul X: Bine. Asistenta: Mă bucur. (Se apropie de Florian.) Trebuie să schimbăm bandajul. Florian: Nu mă atingeți
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
mea tacită, Să-Ți simt prezența infinită, Să mă proștern în adorare, Căci unu-I Dumnezeu sub soare! Și fă din fapte-o slujbă nouă, Căci lumea e-mpărțită-n două, Din rugăciuni fă punți spre cer, Ca să se-ntoarcă cei ce pier, Văzând purtarea mea smerită, Iubirea cea din cer primită, Să își dorească veșnicia Și să-L urmeze pe Mesia. Să fim uniți în Duh cu El, Să ne sfințim, căci Sfântul Miel, S-a dat pe Sine jertfă vie, Ca
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
Primăvara asta, o vrăjitoare atât de rea! - Am înțeles, Măria Ta! Ce viteji porunciți să plece? Și cu ce forțe? întrebă Negru-Cioară. - Tot n-ai plecat? tună împărăteasa. Dar Prăpădenie ce face? Ce tot învârte? E treaba lui! Și-acuma pieri din fața mea! Negru-Cioară ieși de-a-ndăratelea din sală, de era să se împiedice de ușă. Alergă într-un suflet la generalul Prăpădenie care făcea ravagii prin butoaiele cu provizii din cămara împărătească. Prăpădenie se-nfricoșă când auzi porunca (el era cel
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
sub pașii săi, cu rezonanțe grave din Rugăciunea lui Goga („Părinte, orânduie-mi cărarea!”). Izbăvirea în fața „urzitorilor de rele”, a „nemernicilor și mișeilor”, împovărați de ură, are preț în suferință, în lacrimi și rugăciuni, sub convingerea salvării Divine: „Sunt risipiți și pier de lângă mine/ Dușmanii mei, în spaimă și rușine./ O, Cel Etern! Salvarea-i doar la Tine...” - textul biblic originar e stors până la ultima picătură. Temele și motivele poeziei psaltice, desăvârșit imnice, sunt, de asemenea, sleite în aluatul unei limbi fără
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
vrerii vâltoarea scurgerii tale să mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea în care stai mâșcându ți doar ochiul între
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
mi cadă pe gene nurli despletiți să mi curgă prin vene și din senin o ploaie de mângîieri să ne absoarbă într o picătură toarnă toarnă tot vuietul scurgerii tale în clepsidra trupului meu dacă pier să știu c am pierit în cea mai fierbinte vâltoare a nopților călător printre suspine pierdut în adierea unei mângăieri ce adâncă i chemarea în care te caut ce mai susură desvelirea în care stai mâșcându ți doar ochiul între vagi semne desenându mi conturul
AȘ VREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382462_a_383791]
-
-a fost odată Isus crucificat. Și chiar de bate vântul și bruma se așterne, Iubirea infinită îi este-un aliat, Chiar dacă mușcă gerul și clipele îi cerne, Viziunea nu și-o pierde, de-a fi un rod bogat. Da, frăgezimea piere! Frumosul și culoarea, Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător, Că nu e o-ntâmplare aceasta! Transformarea, E calea care face pe om mai veghetor. Și eu, cu vântu-n plete, cu ploi ce cad pe față, Cu brațele întinse ca ramul
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
pas alert prin trecătoarea neguroasă. Chiar grăbit, zărise deja că pereții culoarului umbrelor gemeau de grozave ilustrări în grafitti a credinței lui Nero, autointitulat artist de geniu, care, cică, inaintea morții, și-ar fi deplâns propria dispariție prin Ce artist piere cu mine! În seara aceea, uită de nepăsarea obișnuită și alunecă încetinel în gang, tocmai când o siluetă își contempla producția în grafitti. Reperă în artist Pelerina de la Secție. Umbra înșfăcă punga cu tuburi-spray zbughind-o. Năucit de coincidențe, suferi
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
zbucium în Demetra s-a cuibărit apoi tot căutându-și fiica adorată. A părăsit Olimpul și nimeni niciodată n-a mai putut s-o-aducă înapoi. Doar Pluto a-nțeles-o și timp de șase luni i-o trimitea pe Persefona-alături. Atunci piereau deodată și geruri și omături și în natură se-ntâmplau minuni. Când se-ntorcea-n adâncuri, Demetra se-ntrista. Un vifor devenea a ei durere și pân’ la următoarea frumoasă revedere natura lângă dânsa suferea. Anatol Covali Referință Bibliografică: Pome / Anatol
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382588_a_383917]
-
STATORNICIE”, p. 160, dar acuzator, cu averizare și bucuria victoriei românești: De ce-mi stai, maică, în genunchi? De ce-ți plâng, azi, bătrănii și copiii? De ce-și adună, ei, minciunile mănunchi să-ți parafeze soarta, iar, cu sângele pierii? Pământ udat cu lacrimă de mamă și odor, purtat în suflet, pe mâini și pe picioare, de cei copii, ce rar, își duc pașii-n pridvor, e-n suferință neamul românesc și doare. Din guri de mameluci, duhnește-a putregai
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
neamuri... Zâmbise amar, încercând să uite încrederea Aurei în Marieta și ai ei. La nunta lui Renée veniseră toți, dar înfășurați într-o mantie de distanță, de aroganță, de parc-ar fi asistat siliți. Stătuseră de formă și plecaseră rapid. Pieriseră toate punțile de comunicare. Era clar. Plecaseră și gata! Nu mai sunaseră! Se afundaseră în neant?! Mira își reamintea, doar atât. Le acceptase atitudinea, întrucât înțelesese că doar așa puteau ei să se comporte. Așa se făcea că nu le
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
tu creație divină . te înalți tot mereu spre o zare senină, ne ajuți să găsim drumul, spre ziua ce va să vină. Din bucată mea de cer, doar atât pot să îți ofer : minunea mea de curcubeu, imagini ce nu pier, un ocean albastru necuprins, plin de mister, fărâmă mea de paradis, nimic la schimb nu-ți cer Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE către omul de lumină / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi
RUGĂCIUNE CĂTRE OMUL DE LUMINĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383882_a_385211]
-
ploaia fără teamă, În căldură ta din palmă! Ia sămânța dintr-o iarbă, Să încolțească și să fiarbă. Dragostea să dea pe-afară, Răul din fiară să moară Iar pe noi să nu ne doară, Dorul să-l facă să piară... Stropi de ploaie să ne bată, Să spargă chipul de gheață Fluturii să prindă viață... Să înnădim dor, cu speranță Să țesem pânză pe ceață, Să coasem vise cu ață... Pașii să-i purtăm prin ploaie, Pe cărarea cea pustie
PLOAIA de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383900_a_385229]
-
vă repartizați cel puțin o zi întreagă. În caz contrar, nu veți reuși să vedeți totul și veți regreta, așa cum regret eu acum... §3.4. Marelbo - fabrica de încălțăminte Nu știam ce obiectiv turistic urmează să vizităm. Mi-ar fi pierit curiozitatea, dorința de a vedea cu ochii mei, dacă o întrebam pe Rodica. Am preferat să-mi fac o părere proprie, nealterată de informații generale venite din afară, despre toate locurile vizitate. Stăteam îngândurat pe scaunul meu și vorbeam foarte
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Albă că Zăpada Viață-mi scurtă fu ca spadă Ascuțită și ascunsă De tristeți adânci pătrunsă De când lumea am privit Din născare m-am găsit Cu un tată prea firav Cu o mamă suflet grav Ar fi vrut a mă pieri Cât nu cresc s-o pot privi Niciodată să nu stea Altă fată lângă ea Nimeni alta mai frumoasă Să nu fie-n a ei casă. Referință Bibliografică: Povestea fetei naive(fragment) / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
Avem de pierdut: Grădina zâmbetelor...ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de pierdut: Mugurul încrederii... ce piere înghețat de viforul trădării, Apusul soarelui în valuri... ucis de semnul întrebării. Dulceața dragostei... topită de focul năpraznic, al mâniei, Aripile visurilor... frânte de furtuna oarbă-a mândriei. Avem de pierdut! Vi se pare puțin ce avem de pierdut? Nu
AVEM DE PIERDUT de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383952_a_385281]
-
mia oară, când visurile mele încă vor să fie-n al meu suflet primăvară. Trecut-au anii și suntem acum mirați că totu-a fost numai părere și suferim văzând că-al nostru drum mai are doar un strop până ce piere. Doar dragostea ne dă mereu curaj și surâzând de mânecă ne trage când în pustiul vieții vreun miraj amăgitor ne cheamă și ne-atrage. Noi ne-am iubit și nu mai are rost să dezgropăm frumoasa ei poveste, care începe
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
pe-al grijilor toiag știind ce mă așteaptă și ce cumplită faptă avea să se întâmple pe-acel străin meleag. La umbra resemnării eu sufletul mi-am pus și-am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
meleag. La umbra resemnării eu sufletul mi-am pus și-am acceptat ideea că voi cădea răpus, că-a visurilor turmă, pierind fără de urmă, va crede că de voie de lângă ea m-am dus. Simțeam în mine plânsul regretelor că pier neîndrăznind revolta să o înalț spre cer, dar fără de-ndurare o veche împăcare îmi picura în suflet al resemnării ger. Atunci văzui icoana frumosului tău chip și m-am trezit deodată că din mânie țip, că nu mai pot pricepe
TREZIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383993_a_385322]
-
ale duhurilor rele. Alaiul de exorcizare se poticnește și cântările sunt întrerupte de urlete înfiorătoare ce ies din gura femeii. O voce groasă și înfiorătoare îi amenință să nu-i calce teritoriul că le sucește mâinile și picioarele sau le piere graiul. Cântărețului i se încețoșează mintea și uită cântările, voinicilor li se înmoaie picioarele și cad în genunchi. Părintele Popa Ștefan se izbește de diavolii nevăzuți, dar credința în puterea rugăciunii și îngerul păzitor nu-l abandonează. Strânge în palmă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
O, ce n-aș da să fim pe-aceeași plajă, ce ne-a ruinat iubirea, castelul de nisip, cu gura să-ți mângâi frumosu-ți chip, să ne privim din nou cu-aceeași vrajă, aceea ce s-a stins și a pierit! Referință Bibliografică: Am trecut... Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
AM TRECUT… de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384033_a_385362]
-
fereastra Ochiului rănit de-atât interzis... Florile iubirii se usucă-n glastra, În care cândva dragoste au scris! Și încă mai ninge cu fulgi de tăcere, Flori de gheață plâng în suflet la noi, Chiar și amintirea că un abur piere Mâine vom uita că eram doar doi! Și uite așa s-a sfârșit povestea; Zăpadă uitării un vis ne-a furat. Vine primăvară zilele acestea, Va-ncalzi din nou ce este înghețat? Dorina Omota 9.02.2016 Referință Bibliografica: Sfârșit
SFÂRȘIT DE POVESTE... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384046_a_385375]
-
sale să pască porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]