1,679 matches
-
Și asta a fost tot, cele două doamne nu s-au mai văzut niciodată. Doamna de Coislin se mândrea cu faptul că a introdus o noutate la Curte, moda cocurilor flotante. Și aceasta în ciuda reginei Maria Leszczyńska, o femeie foarte pioasă, care se opunea acestei primejdioase inovații. Susținea că odinioară unei persoane de bună condiție nu i-ar fi trecut niciodată prin cap să-și plătească medicul. Spunea, protestând împotriva prisosului de lenjerie de corp la femei: „Treaba asta miroase a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu vrea să-și părăsească zeii; dar le voi vorbi după cum spui." Se duse deci în mijlocul alor săi și, înainte chiar să-și înceapă cuvîntul, puterea lui Dumnezeu, luîndu-i-o înainte, tot poporul strigă în același timp: "Pe zeii muritori, rege pios, noi îi respingem și sîntem gata să-l urmăm pe Dumnezeul nemuritor despre care predică Rémi." Această veste este dusă prelatului, care, umplut de o mare bucurie, puse să fie pregătită piscina [...]. Regele fu primul care ceru să fie botezat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se situează în Europa de Nord, în jurul Austrasiei unde, începînd din 794, Carol cel Mare a fondat o nouă capitală, Aix-la-Chapelle. Acolo a fost capitala în ultimii ani ai vieții sale , între 800 și 814 și în timpul domniei fiului său, Ludovic cel Pios (814-840); acolo studierea instituțiilor carolingiene ne poate revela dacă Imperiul a fost conceput ca o realitate politică sau dacă a rămas la stadiul de conglomerat de popoare sortit destrămării. Instituțiile. La Aix-la-Chapelle, pe lîngă rege, pe lîngă familia și prietenii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fidelitate de către toți oamenii liberi din tot Imperiul. Concepție pur personală despre putere? Era poate cea a lui Carol cel Mare, care proiectase de altfel împărțirea teritoriilor sale între fiii săi. Aceasta nu mai este și concepția lui Ludovic cel Pios care, singur moștenitor în urma morții fraților săi, proclamă, în 817, indivizibilitatea Imperiului. El era împins în această direcție de consilierii săi ecleziastici. Biserica și statul sunt atunci intim legate, poporul imperiului fiind tot una cu poporul lui Dumnezeu, iar împăratul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
canonici ale catedralelor. Ei au reformat și Biserica regulară călugării care respectă o regulă impunînd tuturor mănăstirilor din Imperiu regula Sfîntului Benedict, adaptată nevoilor epocii de un alt Benedict, originar din Languedoc și cu mare influență pe lîngă Ludovic cel Pios, Benedit d'Aniane. Ei au sprijinit constant definirea dogmei, adoptarea liturghiei romane, răspîndirea practicilor religioase și a moralei creștine. Ei au asigurat Bisericii venituri regulate, generalizînd instituția *dijmei și independența domeniilor sale prin privilegiul *imunității. În schimb, suveranul carolingian așteaptă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a orfevreriei: altare portabile, relicvarii, legături de carte care intrau în trezoreria regilor și a nobililor. Dar deja această artă a mănăstirilor din nordul Franței nu mai este aceeași cu a mănăstirilor Germaniei. Partajarea Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios. Aparența unitară a Imperiului de la sfîrșitul domniei lui Carol cel Mare și începutul celei a lui Ludovic cel Pios ascunde cu greu factori importanți de slăbiciune și de divizare. Primul element este, desigur, imensitatea Imperiului, diversitatea popoarelor sale, a limbilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
artă a mănăstirilor din nordul Franței nu mai este aceeași cu a mănăstirilor Germaniei. Partajarea Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios. Aparența unitară a Imperiului de la sfîrșitul domniei lui Carol cel Mare și începutul celei a lui Ludovic cel Pios ascunde cu greu factori importanți de slăbiciune și de divizare. Primul element este, desigur, imensitatea Imperiului, diversitatea popoarelor sale, a limbilor lor naționale, a obiceiurilor lor. Împăratul carolingian însuși rămîne un șef franc ce, în ciuda existenței capitalei sale, continuă să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
independenți pe pămînturile lor care au primit imunitatea, se erijează în cenzori morali și politici ai regalității. În acest context, agravat de reluarea agresiunilor venite din exterior, cele ale vikingilor și ale sarazinilor, s-au efectuat partajările carolingiene. Ludovic cel Pios căutase să mențină mai întîi unitatea atribuind titlul imperial primului său născut, Lothar, și nelăsînd celorlalți doi fii decît regate inferioare:Aquitania lui Pépin, Bavaria lui Ludovic. Nemulțumirea acestora doi, care vor să-și mărească partea și nașterea unui al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
semnul întrebării. Fiii se ridică împotriva tatălui, a cărui poziție slăbește în mod periculos. În 838, la moartea lui Pépin al Aquitaniei, fiul său Pépin al II-lea este îndepărtat în favoarea lui Carol. În sfîrșit, după moartea lui Ludovic cel Pios (840), izbucnește războiul între frații în viață. Împotriva celui mai mare, împăratul Lothar, se aliază Carol, stăpîn al Neustriei și al Aquitaniei, și Ludovic, rege al Germaniei: alianța jurată solemn la Strasbourg, unde fiecare își rostește jurămîntul în limba celuilalt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
voi putea convinge nu-i vom da nici un ajutor împotriva lui Carol.)" Nithard, Histoire des fils de Louis le Pieux, (ed. și trad. P. Lauer, Paris, Belles Lettres, 1964 p. 105-109). Acest text provine din Istoria fiilor lui Ludovic cel Pios, redactată de Nithard, care era nepotul lui Carol cel Mare, fiul fiicei acestuia, Berthe, și al unuia dintre personajele importante ale curții și ale Renașterii carolingiene, poetul Angilbert. Nithard, un laic, era deci vărul primar al împăratului Lothar și al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Hugo). De data aceasta, noua dinastie se născuse. Încă din 987, din precauție, Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea, care va fi numit "cel Pios", este regele anului o mie. Terori și promisiuni ale anului o mie Terorile anului o mie. Terorile anului o mie s-au născut sub pana scriitorilor din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, gata mereu să denunțe obscurantismul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
succesiune. În sfîrșit, ei au fost și prinți perseverenți care au căutat cu răbdare, cu succese cînd mai mari, cînd mai mici, să mențină îngustul domeniu pe care îl controlau direct și, pe cît posibil, să-l lărgească. Robert cel Pios reuși să pună mîna pe ducatul de Burgundia, dar trebui să-l cedeze repede unuia dintre fiii săi: acest ducat capețian de Burgundia va dura pînă în mijlocul secolului al XIV-lea. Filip I pune stăpînire pe Gâtinais, pe Vexin și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Études, Științe Filologice și Istorice, fasc. 64). Este vorba despre textul unui jurămînt de pace propus către 1023 de către episcopii de Beauvais și de Soissons seniorilor din vecinătate și supus [atenției] regelui Franței de atunci, Robert al II-lea cel Pios, fiul lui Hugo Capet. Documentul vorbește de la sine, ca martor al violențelor săvîrșite de senior asupra ansamblului societății. El arată în același timp efortul încercat de Biserică, cu sprijinul regelui, pentru a impune limite violenței și slabul efect practic al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Aubier, 1962, p.747-748. Acest document este o cartă provenită din abația de la Saint-Denis. Cartele constituie, alături de cronici și de alte texte narative, esențialul izvoarelor medievale. Acestea se supun în compoziția lor unor reguli imuabile, avînd la început o invocație pioasă și un salut adresat destinatarilor, urmate de o expunere de motive. Urmează apoi partea principală a actului, hotărîrea. Carta, care este autentificată cu o pecete, se termină aici cu elementele datării. Nu avem originalul ei, ci o copie din secolul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Vincent de Paul, oratorienii, iezuiții convocați din nou în 1603 etc. Aceste ordine activează în toate domeniile: asistența pentru săraci, educarea tineretului, predicarea și misiunile interioare, mai ales formarea clerului, problemă centrală care le condiționează pe celelalte. O elită de pioși laici, unii grupați în 1627 în asociația Compagnie du Saint-Sacrement, ajută în mod eficace inițiativele clerului. Astfel, către 1660, sînt pregătite mijloacele pentru o reformă a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Pepin cel Scurt, 94 Cuceririle lui Carol cel Mare, 95 Imperiul și instituțiile sale, 96 Încoronarea imperială, 96 Instituțiile, 97 Biserica și Renașterea carolingiană, 98 Biserica carolingiană, 98 Renașterea carolingiană, 99 Partajarea, 101 Dificultățile Imperiului în timpul lui Ludovic cel Pios, 101 Tratatul de la Verdun, 102 Document: Jurămintele de le Strasbourg (842), 103 9. Nașterea Franței (secolele X XII), 106 Anarhia din secolul al X-lea, 107 Ultimele invazii, 107 Marile principate, 108 Uzurparea de la 987, 109 Terori și promisiuni ale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cei apropiați, muribunda Alexandrine pomenește de viziunea Domnului și a Sfintei Fecioare. Era și timpul să se gîndească la aceasta, comentează AriŁs. O astfel de menționare tardivă a viziunii divine demonstrează că ea era resimțită ca secundară, în ciuda tuturor eforturilor pioase : adevărata fericire a Paradisului este reunirea cu cei dragi. Erodînd tendința marilor instituții ale modernității de a-și subordona individul, modernitatea tîrzie a curățat mentalul european de transcendențele obiectivate și mai ales de încrederea în asemenea obiectivări. Singura instanță creditată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe Dumnezeu la treabă, să facă ordine disciplinară, de tip penitenciar, în societate. Pe de altă parte, vor să extermine diversitatea din teren : transformă normele credinței în regulament de poliție religioasă care să omogenizeze indivizii, aducîndu-i la starea de roboți pioși. . Includerea eschatonului în istorie. De la combatanții Hezbollah din Liban la teleevangheliștii din America, mai toți fundamentaliștii sînt, în termenii lui Steve Bruce 1, premilenariști. Toți consideră că Judecata de Apoi va avea loc înainte de sfîrșitul lumii, iminent, de altfel, în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în hinduism dintre eliberarea efectivă și totală atinsă de spiritualul desăvîrșit și eliberarea amînată, accesibilă omului tradițional comun. în Phaidon, Socrate vorbește despre deosebirea dintre destinul post-mortem al filozofilor absorbiți definitiv în cerul intelectual și destinul celorlalți, fie că sînt pioși și ajung în pămîntul pur, fie că au de parcurs alte și alte stadii de existență. în ambele tradiții, eliberarea totală poate fi asociată cu acea distanță verticală mobilizatoare resimțită în zorii unei religii monoteiste de întreaga comunitate, iar de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
reprezentărilor sale, al raportării omului la o realitate de a cărei natură nu își permit să se intereseze. Demersul lor suspendă așadar prestigiul nelumesc care riscă să se lipească, în conștiința comună, de fenomenele religiei ; le sustrage pe acestea interpretării pioase care le dă tuturor statutul nechestionabil al unor impozante fapte de tradiție. Așa stînd lucrurile, nu ne dau aceste științe materie pentru a cerceta în distanța reflexiei ceea ce, în fenomenele credinței, stă mereu pe muchia subțire între deschidere spre transcendent
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ale realității; - personajele nu merg la compromisuri; - situațiile sunt fără ieșire, duc la moarte; - personajele sunt oameni pur și simplu, cu toate păcatele și cu toate calitățile tipice;(!!) dar totul se ridică la rangul de excepțional, adică de excepție: 1. pioși; 13.severi; 2. înțelepți; 14. avari; 3. fideli; 15. generoși; 4. despotici; 16. veseli; 5. insolenți; 17. josnici; 6. majestuoși; 18. ucigași; 7. violenți; 19. slab; 8. curajoși; 20. aventuroși; 9. tandri; 21. fatali; 10. puri; 22. intelectuali; 11. geloși
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
Între aceste soiuri de conspirații, cea a prieteniei este de departe una din cele mai robuste și esențiale produse ale vieții sociale. Cînd are loc ruperea cauzată de diversele interese elementare care ne însoțesc viața, asistăm la pulverizarea cercului de pioasă disimulație și atunci sîntem martori la răbufniri vulcanice, urmate de conflicte de diverse altitudini. "Ca toată viața noastră internă, observă eseistul cu finețe de autentic psiholog, părerile și sentimentele despre ceilalți, indiferent cît de dragi ne-ar fi, sînt într-
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
este „euharistică”, că am fost creați ca slujitori ai sacramentului vieții, ai transformării ei În viață, În Dumnezeu. Dumnezeirea Euharistiei reprezintă forma supremă de manifestare a filantropiei Fiului În Trupul Său Tainic - Biserica și, din acest motiv, față de El, „sufletele pioase ale Bisericii manifestă o liberă, duioasă și harismatică mișcare centripetă, ca persoane” Sfânta Euharistie este centrul vieții În Hristos și țelul fiecărui credincios. Iubirea aproapelui devine, astfel, semnul distinctiv al creștinului. „Iubind pe aproapele, iubim Trupul lui Hristos - Biserica. Într-
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Andreea ZANFICU () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92297]
-
cum bine zis-a poetul latin Ovidiu, fără al mitui sau șpăngui vreun fioros get. În mitologia vedică apar călăreții gemeni - așvini - cum sînt și pe iconițele geților și care erau vindecători de boli, ei putînd dărui tinerețea oricărui bătrîn pios. Călăreții așvini simbolizau lumina dimineții și a serii, fiind născuți din lumina ce-rească, tot așa cum erau și cabirii, iar pe cer erau reprezentați mitologic de luceafă- rul de dimineață și cel de seară. Noi ca niște nemernici, o tragem tare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cei apropiați, muribunda Alexandrine pomenește de viziunea Domnului și a Sfintei Fecioare. Era și timpul să se gîndească la aceasta, comentează AriŁs. O astfel de menționare tardivă a viziunii divine demonstrează că ea era resimțită ca secundară, în ciuda tuturor eforturilor pioase : adevărata fericire a Paradisului este reunirea cu cei dragi. Erodînd tendința marilor instituții ale modernității de a-și subordona individul, modernitatea tîrzie a curățat mentalul european de transcendențele obiectivate și mai ales de încrederea în asemenea obiectivări. Singura instanță creditată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]