3,087 matches
-
un leu cincizeci poate face ce vrea? - Nu știi ce căuta? se distra Eleonora cu naivitatea prâslei familiei. Să vadă dacă este privighetoarea în cuibar, că doar așa fac toți băieții cu fetele când se întâlnesc. Se pupă, se mai pipăie, asta este. Nu trebuia să fugi. Te-ai speriat degeaba. Mai târziu ai să vezi că o să-ți placă. Nu mai fii și tu așa de sălbatică. Ce dracu’ ești așa de fraieră? Mai dezghețată este Maria. Am văzut că
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
de distracție. Drăcoaica de Eleonora veni pe la spatele Anei și o prinse de abdomen cu o mână, iar cu cealaltă, începu să-i mângâie merișoarele micuțe. - Uite, Ana, ce-ți fac băieții când te prind la strâmtoare. Încep să te pipăie pe aici și în timp ce vorbea, îi mângâia țâțișoarele ei nedezvoltate încă, apoi pe aici - spuse mai departe Eleonora, introducând mâna la încheietura picioarelor surorii mai mici. Ana se zbătea să scape din strânsoarea agresoarei, până căzură amândouă în apă, îmbrățișate
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
agresoarei, până căzură amândouă în apă, îmbrățișate. - Nebună ce ești. Lasă-mă în pace... - Lasă, Ană, că nu te-am mâncat. Așa înveți ce se întâmplă și nu mai fugi ca o disperată de la film că vezi Doamne, te-a pipăit un băiat. O să te pipăie ei destui până te-i mărita. Valentina râdea și ea de nebunia mijlociei. Știa că este o drăcoaică și jumătate și nu s-ar feri de la altele și mai și. - Ce zici, Ano, nu vrei
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
apă, îmbrățișate. - Nebună ce ești. Lasă-mă în pace... - Lasă, Ană, că nu te-am mâncat. Așa înveți ce se întâmplă și nu mai fugi ca o disperată de la film că vezi Doamne, te-a pipăit un băiat. O să te pipăie ei destui până te-i mărita. Valentina râdea și ea de nebunia mijlociei. Știa că este o drăcoaică și jumătate și nu s-ar feri de la altele și mai și. - Ce zici, Ano, nu vrei să te învăț cum se
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
însăși condiția de poet și implicit, creația. Este vorba de sarea cuvintelor, asigurând acestora emoție și vibrație ca pentru o pâine a sufletului: „libertatea rostirii lovește vârful stâlpilor gardului de siguranță. Fruntea mă doare cucuiele își arată formele ciudate. Le pipăi și râd apoi las lacrimile să umple setea de sare. Mă îndrept spre cuvânt și vreau să-i uit sunetul” ( „Întreb stabilopozii de ce”). Abstracționismul și ermetismul funcționează și în universul volumului „La răsărit mă vindec”, fiind marca unor poeme nonfigurative
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
fără a-și reprima admirația. Am intrat la o licitație cu totul întâmplător și Becky a licitat-o, a câștigat-o și mi-a oferit-o în locul unui inel de logodnă... Obrazul mamei deveni palid. Tatăl făcu câțiva pași înapoi, pipăind locul și brațele fotoliului în care se așezase. Becky arăta ca lumina lunii reflectată în fereastră, numai Aiala, cu ochii lucizi, era conștientă că deschisese o rană în cronica familiei... - E o glumă pe cât de reușită, pe atât de excentrică
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ca un val de căldură și mă întreb: cine ești tu, cine sunt eu, cine suntem noi?” Eu eram cuprinsă de căldura trupului tău și de răsăritul soarelui și-ți zâmbeam: „câteodată sunt gândul care mă întrece pe mine mă pipăi să văd dacă mai trăiesc alături de tine. Mă întreb: „Cine sunt eu, cine ești tu, cine suntem noi?” La sfârșitul acestei întâlniri, bărbații-poeți prezenți ne-au dăruit flori, ne-au servit cu fursecuri, prăjituri, sucuri. A fost o atmosferă destinsă
DRAGOBETELE LA ROMÂNI ŞI MĂRŢIŞORUL- FOTOREPOERTAJ DE LA LIGA SCRIITORILOR DIN BUCUREŞTI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346847_a_348176]
-
28 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pentr-un timp care zboară într-un mod ireal, Am făcut o clepsidră, dintr-un clopot oval, Cu peruci fără formă, deșirate din cer, Pomii-și scutură clipa, într-un unghi de mister. Vântul pipăie trupul unui cer dezbrăcat, Stropii-asigură dușul unui lut asudat, Complicate adâncuri se răstoarnă-n veșmânt, Dintr-a umbrelor taină, adunăm un cuvânt. Plămădim nevăzutul dintr-un strop de-adevăr, Eludăm puncte negre care picură-n păr, Obosim rătăcirea într-un
CUVÂNTUL, STROP DE TIMP de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347027_a_348356]
-
ne propune, în roman, o sensibilă și origin¬a¬lă definiție a omului: „Trăim undeva la genunchiul univer¬sului, la miliarde de ani lumină de centrul de control și conducere și cerem în¬truna să se arate Dumnezeu, să l pipăim și așa să ne con¬vingem că trăiește și că el cu adevărat cu noi convie¬țu-iește. Dar el zace n noi: știm că aicea și a lăsat scânteia și ne în¬re¬gistrează îngăduitor și zâmbitor dorința de credință
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
sugestiv primul lor sărut: ,,Apoi, într-o dorință de nestăvilit, își apropie buzele din nou de buzele ei, le străpunse cu experiență încătușarea și-i vârî adânc limba înăuntrul gurii, jucându-se pasional cu limba ei, întorcând-o, sugând-o, pipăind-o și mângâind-o. Buzele lui cărnoase și lacome se jucau cu buzele ei inerte, iar limba urmărea când traseul mărginaș al conturului, când explorarea în străfundul umed al interiorului”. Mai apoi, la finalul operei, atunci când descrie procesul înmormântării, naratoarea
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
Doar poetul știe cum să dea chip Luminii și întunericului. El desenează hașure pe zidul ceresc, de la zenit la nadir, semn că pe aici trec, doar cei ce iubesc Poezia. Atâtea « Căutări în neant » : « caut în lumină / rătăcesc în întuneric / pipăi o imagine de cremene / cuvântul țipă de groază / ca și mine prins între șuri / boncăit de un vițel nărăvaș/ mă trezesc / apăs un buton / un fir de lumină / de la lampa de veghe/ deseneză conturul nonsensului / căutărilor mele ». Modelator în lutul
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură...Ceva nu era în regulă cu medicamentul. Femeia din oglindă nu avea mai mult de treizeci de ani. Privea dezorientată în jur, conștientul lucra febril. Totul era la fel ca-n vremurile demult apuse
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
a piersicii, se odihnește sau așteaptă să fie invitată la o nouă acțiune a vieții. Tinerețea acesteia este sugerată de artist tocmai prin prezentarea sânilor dezgoliți, dar și prin jumătatea bustului gol, cu o dermă creolă, impecabilă de fină. Culorile pipăie simțurile, senzualitatea picturii dilată volumul contemplatorului pierdut într-o lume căreia nu îi aparține, iar imaginația lui succedă altor culori și linii ale tabloului. Sunt stări ușor perceptibile și un ochi inițiat constată mișcări de sens în formele trupului femeii
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
ori partener de afaceri pleacă, sau mai rău, ne lovește pe la spate când ne așteptăm mai puțin... Viața ne învață că niciodată nu-i prea târziu să pierzi sau să câștigi un prieten. Trebuie doar să învățăm să recunoaștem la pipăit stofa cea mai bună, cu aspect comercial dar putredă în interior... Personal, încă mă mai chinui să învăț diferențele. Și cu toate că, atunci când o prietenie îmi pare că a trecut demult probele necesare, chiar și pe cea a timpului, ea s-
POVESTEA VORBEI... de KASANDRA KALMANN-NĂSĂUDEAN, MADRID, SPANIA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345024_a_346353]
-
cătun așteptând parcă să audă iar glasul mamei... Nici o vorbă, nimic. Un dor, un junghi în piept... un șuierat în depărtare. ”Trebuie să mă grăbesc!” - își răspunde sieși. Căldura astrului se revărsă molatec scădându-i chipul frumos încadrat de buclele albe. Pipăind cu vârful degetelor salba din buzunar, ”îngerul” se îndreptă spre ape, s-o arunce în mijlocul lor. Primele raze licăresc pe luciul apei și-i joacă feste. Privește mirajul apei, se concentrează, dar imaginile se suprapun și vede neclar în adâncuri
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
lor. Într-o gară mică, trenul a oprit. În trecere prin compartimente, conductorul anunța impersonal: ” Staționăm douăzeci de minute! Atenție la trenul care vine din sensul opus.” Deși era timp berechet, cei mai grăbiți să coboare erau fumătorii. Agitați, își pipăiau buzunarele căutând din mers țigările, bricheta. Imperturbabili de forfota din jur, cei doi navetiști: Pandele și Marian se concentrau asupra finalului partidei de table. Pandele era mai în vârstă. Îți dădeai seama după mâinile crăpate ce-i ieșeau din mânecile
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
rugat și ne-am culcat. A doua zi dimineața m-am trezit și, în puterea obișnuinței, fără să-mi aduc aminte că eu făcusem o promisiune lui Dumnezeu că am de gând să-l urmez, am oprit ceasul deșteptător și pipăiam locul unde știam că se găsesc țigările și scrumiera. Fiind locul curățat de cu seara, mi-am adus aminte de ce se întâmplase cu o seară înainte. Zdup lângă pat în genunchi: “Doamne, dacă exiști, dă-mi putere, ajută-mă să
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345089_a_346418]
-
buzele senzuale iar conturul dat de strălucirea rujului de culoare ceclame parcă le făcea și mai atrăgătoare. Și bustul este diferit de cel al fiicei. Mai voluptuos, mai plin de chemarea de a te juca cu el, de a-l pipăi și acoperi cu sărutări pătimașe, într-o joacă erotică plină de pasiune. Ștefan se rușină că se gândea la asemenea prostii privindu-și partenera de masă. Era într-o stare de mulțumire. Nici nu credea că toate lucrurile se vor
FRAGENT 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345301_a_346630]
-
se aruncă deasupra mea le opresc gândurile o iau razna și atunci mă retrag în pătratele albe diagonala tablei îmi place cea mare am vreme să întâlnesc turele în colțuri umbrele cad și încercările își aruncă măștile le privesc duritatea pipăi perciunii falși și gust sarea trupului prelinsă pe gardurile înalte ale cetăților părăsite te privesc după ce ajung la capătul răbdării ridici poveștile la rang de uitare mâna îți este calmă scrisul nu se mai înclină spre dreapta măruntul și-l
DIAGONALA MARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345372_a_346701]
-
Acasa > Poezie > Cantec > SENTIMENTE VIRALE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului am tastat cu degetele amorțite numele tău în alfabet braille păsări amuțite deschideau aripile până la soarele orbitor pipăie nelumina gol de spaime ce delicat se moare tastând sentimente virale aburul literelor virtuale îmi înmoaie sufletul ca-n cerneală este albastră o inimă goală și tot mai palidă lumina unui apus cu fața vopsită ca la circ îmi citești
SENTIMENTE VIRALE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376869_a_378198]
-
se deplasă în partea opusă, unde era altă ferestruică. Spre surprinderea sa privirile i se opriră pe peretele abrupt al muntelui ce se ridica impunător. „Oare nu-i îngropată vreo comoară între aceste ziduri de peste un metru grosime?” Cu palmele pipăie pietrele, iar unde acestea se mișcau, trase de ele dar... nimic. Într-un târziu se așeză pe o lespede să se odihnească. „Cred că voi lăsa pe altă dată căutările. Deja este târziu și am uitat de casă. Soția mea
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
să adoarmă?! El?! Aruncă priviri vigilente peste tot. Intrând în camera copilului, nu văzu nimic. Storurile fiind trase, era întuneric. Aprinse lumina. Iar nimic! Din casă nu ieșise. Ușa era încuiată, iar cheile erau la ea, în buzunarul șorțului. Le pipăi mașinal. Atunci, unde să... Dar nu-și termină întrebarea, căci, aruncând-și privirea spre tablou, înmărmuri! Locul vulpanului fusese luat de nepoțel. Doamne, da, era chiar el! Din pădurea bântuită de vânt, neagră și potrivnică, privirea copilului era chezășia groazei
TABLOUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377037_a_378366]
-
frântura de constatare ce se pierdu în fadul înconjurător. În mod ciudat însă, oglinda, lăbărțată acum în peisajul pauper, își păstrase poziția. Abia după ceva timp realizase că se micșora grozav spațiul. Își impuse un dram de vigoare și cercetă pipăind pereții. Acolo unde o amintire incertă îi spunea ceva de o fereastră acoperită cu o perdea de catifea, era doar zid rece și gol. Nu se impacientă. Nu conta! Era singur. Doar bătăile inimii cu ecou în urechi și flash
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
târâia din pricina arsurilor de pe brațe și picioare. - Mă Ghiorghiță, răspunde odată mă, unde ești ? Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morții fără de întoarcere. - Vin Ghiorghiță, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici ! Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui sau poate masca altcuiva, dar care putea să-i salveze viața aici și acum. - Ah... de-aș găsi și o lampă, îngână pentru sine Istrate
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Da, zice, slavă Domnului că ați fost pe aproape ! - Vă puteți mișca mâinile ? - Da. - Dar picioarele ? - Pot. Spatele mă doare foarte rău ! Poartă o rochie albă, vaporoasă, încheiată cu mulți nasturi la spate. Îi deschei, unul câte unul, și-o pipăi de-a lungul coloanei. - Doare ? - Mai jos. - Dar aici ? - Nu. Mai jos. Mai jos sunt chiloțeii tanga. - Îi dăm jos ? - Cum vrei. - Simți ceva ? - Parcă-i mai bine. Insistă acolo ! Așa cum stă îmi oferă o priveliște încântătoare. Îmi folosesc mâinile
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]