3,204 matches
-
27 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului http://artindex.ro/2012/05/16/iancut-ion/ Ion Iancuț -Vânturătorul de stele rătăcim, Leandru, rătăcim într-o poveste în care genunchii arată ca ciupercile nepotcovite de rădăcini ploile răsună în pălăria lor ca șoaptele piticilor statici lovitura vine și ascute acoperișul de piatră de lemn de sare în palmele poveștilor mercurul lasă semnele rostogolite deasupra înțelegerii vrăjitoarea cu nume complicat destramă visele copilul strigă maturul tace clopotul primește tăcerile tăcerilor adolescentul prinde ramul caisului înflorit
VÂRSTELE OMULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377914_a_379243]
-
de era cald și bine pe jilț. Când intră Marcel, barosul nimeri tocmai în dreptul ferestrei, pe care o astupă așa de bine, că se făcu beznă în camera tronului. - Fugi de la fereastră! țipă cu spaimă un sfetnic de taină, mic pitic, cum erau pe atunci. Se urni Marcel din loc și soarele se repezi din nou în încăpere. - Închină-te slăvitului Împărat! ordonă sfetnicul, mai cu curaj acum cu lumina pe cap. Fierarul se aplecă, lăsându-și barosul pe umăr. Și
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
lacăte, că-l chem pe gâdea! ordonă viclean Împăratul. Și se duse Marcel la nicovală și când dădu cu barosul odată în ea, se afundă în pământ de nu o mai vedea. O săptămână a căutat-o toata lumea, până piticul sfetnic o găsi la o mie de stânjeni. Atunci meșterii Împăratului începură să facă o nicovală mare, mare, atât de mare, că puteau douăzeci de oameni să doarmă pe ea și mai rămânea loc și pentru douăzeci de dulăi ciobănești
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Brăila. Îndrumați de cadrele didactice de aici, institutor Amalia Elena Rascarache, prof. înv. primar Gianina Lazăr și educator Cristina Mîrzea, au organizat o șezătoare cu ocazia sărbătorii Sfântului Mucenic Dimitre Izvorâtorul de Mir, patronul spiritual al acestei ... VIII. POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016. Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
Mîrzea, au organizat o șezătoare cu ocazia sărbătorii Sfântului Mucenic Dimitre Izvorâtorul de Mir, patronul spiritual al acestei ... VIII. POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI, de Cornelia Vîju , publicat în Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016. Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ. El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
Știți vorba aceea, să nu fugi după doi iepuri că nu vei prinde niciunul. Cam așa făcea Geo, când alerga după Iepurica, Iepurilă o lua în partea opusă. Însă era tare ... Citește mai mult Iepurilă și Iepurica sunt doi iepurași pitici care au apărut în curtea Georgianei la începutul verii, când cercul de aur al soarelui arunca mii de raze pe pământ.El avea blănița de culoare gri, de fapt alb pudrat cu negru, iar ea era o jucăușă frumoasă, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376302_a_377631]
-
din zori și până-n seară, Muncesc fără răsuflare! Și-au făcut pe loc căsuța, Bucuria lor e mare, Toți prietenii pădurii Le sunt oaspeți de onoare Cântăreții mari și mici Bursuci grași si-arici voinici, Lupi și vulpi chiar și pitici, Toți s-au adunat aici. Se-nfiripa o serbare Și dau premii de onoare, Pentru multă îndemânare. Le câștiga:Coadă Scurtă, Mandrila și Blană Moale! Mușuroiul de furnici, Trec grăbite, amețite, Parc-ar fi de foc zorite, Sacii care-i
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
ud de ploi Și-ai săi ochi de niagară Ce cătau tot după noi. Și-apoi câte alte cele Nu ne îmbiau atunci! Bunătăți rupte din stele; Numai bune pentru prunci! Eram toți de la olaltă Și mai mari și mai pitici, Iar bunica, dezinvoltă Era cloșcă printre țânci! Toate-au fost făr’ de tăgadă, Timpul a trecut nebun, Doar eu mai trec prin livadă Și mai reazem câte-un prun! Referință Bibliografică: Prin grădini cu amintiri / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375954_a_377283]
-
legendelor, unde zmeii înaripați răpeau domnite suave, iar flăcăii viteji îi învingeau în lupta dreapta, un tărâm în care haiducii se întâlneau pe marginea lacului Bucură și ascundeau comorile în apele acestuia, un loc ce a fost cândva insula dinozaurilor pitici. Fiecare ediție a Festivalului Drumeții Montane a fost pentru organizatori o provocare, o încercare răsplătita de numărul tot mai mare al concurenților sosiți din toată țara, ce au plecat cu zâmbetul pe buze și cu dorința de a reveni. În
ALEXANDRU CĂNĂVOIU [Corola-blog/BlogPost/375999_a_377328]
-
legendelor, unde zmeii înaripați răpeau domnite suave, iar flăcăii viteji îi învingeau în lupta dreapta, un tărâm în care haiducii se întâlneau pe marginea lacului Bucură și ascundeau comorile în apele acestuia, un loc ce a fost cândva insula dinozaurilor pitici.Fiecare ediție a Festivalului Drumeții Montane a fost pentru organizatori o provocare, o încercare răsplătita de numărul tot mai mare al concurenților sosiți din toată țara, ce au plecat cu zâmbetul pe buze și cu dorința de a reveni.In
ALEXANDRU CĂNĂVOIU [Corola-blog/BlogPost/375999_a_377328]
-
luna pe covor *** vocea ta cristal fumul învăluie vocalele răgușite *** în pădurea de bambus leul viclean așteaptă vânătorii *** inversul iubirii : dezlegarea inimii vidul din piept *** aurora magnifică ziua cea mai scurtă tremură pe cer *** jucărie stricată: te dezbraci cu lene piticul de lemn te privește. -------------------------------------- Adrian GRAUENFELS Rishon LeZion, Israel 7 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Adrian GRAUENFELS - ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) / Adrian Grauenfels : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adrian
ÎN CĂUTAREA LUMINII (POEME) de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376098_a_377427]
-
ce-și scoate scobitoarea dintre dinți. Balul mascat care dă și titlul comediei este piesa de rezistență a spectacolului. Pe melodia italiană „Una lacrima sul viso", sau a unui vals rusesc, evoluează personaje de farsă burlescă. Beția e generală. Doi pitici dansează alături de Vitalie Bantaș (Catindatul) care pare Gulliver pe lângă ei. Ipistatul în haine militare are un cap de porc, Iordache în capot de zenana arborează un uriaș abajur de veioză, câțiva își arată doar chipul, restul e acoperit de uriașe
„D’ALE CARNAVALULUI” DE I.L. CARAGIALE LA TEATRUL MIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375094_a_376423]
-
atunci mișcări de trupe, amestecuri de oameni, deplasări și migrații. „Bârta, Don´ doctor” - îi răspundea, mințind, un plod oltean, nimerit departe de vatră, la Școala Normală. Chinuit mai mult de singurătate decât de indigestia provocată de consumul exagerat de corcodușe, piticul era conștient de contradicția din sufletul său. Pendulând între dorul de casă și dorința de a depăși strâmtoarea satului natal, copilul opta pentru acea nevinovată indispoziție fizică, deturnându-și astfel atenția de la durerile mai adânci. Privit prin prisma ”metaforei zoomorfe
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
apoi, adunându-și puterile, i-a strigat înapoi „O casă mare!”. Era imaginea care îi țâșnise spontan în minte, reprezentând o clădire impozantă, pe lângă care trecea în fiecare zi pe drumul spre grădiniță, un edificiu gigantic pentru ochii ei de pitic. Era locul la care adulții făceau referire uzând numele generic de „Partid”. „HOHOHO!” a bufnit atunci Moșul în hohote clocotitoare de râs amestecat cu plâns, ținându-și mâinile bandajate cu leucoplast în fața ochilor, ca să nu fie recunoscut. Episodul acela antologic
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
nagistrații care i-au eliberat în prima fază, nu ne reprezintă, ei sunt doar oile negre din turmă! Nu mai vreau, nu mai suport să văd pe rețelele de socializare linkul cu Alba ca Zăpada intrând in dormitorul celor șapte pitici și întrbându-i dacă sunt din Vaslui! Nu mai pot suporta să se comenteze în profilul meu pe net că în fotografii se vede clar că sunt din Vaslui, pentru că îmi țin geanta strâns de teamă să nu mi se fure
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
ape, care nu putea fi decât Moldovița, chiar dacă nu se vedea, dar era vegetația specifică din apropierea unui râu și, mai apoi, din chiar o zonă ușor inundabilă, cu drum neamenajat și destul de întortocheat și accidentat, cu porțiuni nisipoase și arbori pitici cu frunze mici, ce-mi aminteau de terenurile din apropierea Istriei. Desigur, autocarul nu putea să facă deplasarea pe un asemenea drum. Am ajuns relativ repede. Priveliștea ce se desfășura primitoare m-a înviorat. Era plăcută, caldă și primitoare, cu multă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
știe exact ce vrea, termenii chiriei. Opriră într-un cartier de vile. Era atâta verdeață, încât soarele abia își făcea loc să usuce străzile stropite de ploaia măruntă care însoțise înserarea. Curți imense cu petice de gazon tunse impecabil, brazi pitici plantați într-o geometrie complicată, fântâni arteziene și statui de piatră, trădau luxul unui cartier orbitor. Cum s-ar fi simțit să își petreacă anii de facultate trăind într-un asemenea loc? - Îți place? Arhitectul zâmbea cu o ușoară tentă
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
mai văzuse imaginea asta undeva... Monstrul îl privi direct în ochi și se apropie de fața lui. - Hai să-l lăsăm pe idiot că l-a luat Sharp în primire, se auzi vocea umbrei cu bâtă în mână. Cei trei pitici (pentru că asta erau) dispărură în tufișurile apropiate. Inu rămase singur cu acel Sharp. Începu să îl privească temător, dar și cu oarecare curiozitate. Era o creatură minunată, cu ochi de foc și corp de mic dragon. Oare ce era? Să
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
coșuleț Stăpânul tău cel bun și blând, Erai vioi și negru ghemuleț Pe patru albe, mici lăbuțe stând. Și laptele din castronel mâncai Cu un pisic și el la fel de mic Și după ce, sătul, te depărtai, Tu crăcănel pășeai ca un pitic. Iar când un cățelandru te-ai făcut, Îți cam plăcea să te auzi lătrând Și-ograda toată-atuncea te-a văzut Un șef în devenire apărând. Trecut-au douăzeci de ani de-atunci Și ne-ai păzit pe toți cu strășnicie
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
a adus acasă-n coșulețStăpânul tău cel bun și blând,Erai vioi și negru ghemulețPe patru albe, mici lăbuțe stând.Și laptele din castronel mâncaiCu un pisic și el la fel de micși după ce, sătul, te depărtai,Tu crăcănel pășeai ca un pitic.Iar când un cățelandru te-ai făcut,Îți cam plăcea să te auzi lătrândși-ograda toată-atuncea te-a văzutUn șef în devenire apărând.Trecut-au douăzeci de ani de-atunciși ne-ai păzit pe toți cu strășnicie, Iar de mai alergai prin
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
aici nu se trece! Nelăsându-se intimidat, mititelul dădu să treacă de hotărâta opreliște cu aceeași nestrămutată încredere ce-i marcase debutul. Dar, spre stupefacția lui, fu scos din perimetrul ușii de un cvintet de ordine, monitorizat interjecțional de conducător. Piticul nu se lăsă bătut. Încercă repetarea temerarului gest inițial, însă fu smuls locului de salvatori voluntari și îmbrâncit către bordură. Ba mai mult, o senioară cu veleități ștrengărești îi puse piedică. Intervenit impactul dintre inerție și opreliște, îndrăznețul se prăvăli
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
buzunare sau chiar în sacoșa cu pâine și-așa am o mini grădină. Privind-o seară îmi vine inspirația atât de necesară în munca mea. Vara trecută, când am fost la țară la un prieten, mi-am adus doi trandafiri pitici care stau la geam, urmărindu-mă când plec la spectacol și așteptându-mă când vin. - Ce să vă mai spun? Merg la prietenii mei de la teatrul de păpuși... acolo, pot plânge râzând cât vreau și nici un copil nu mă întreabă
CONFESIUNILE MAGICIANULUI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371662_a_372991]
-
-s grase. În casa cea liniștită, Motocelul și pisicii Se încurcă și se agită Stricând ordinea bunicii. M-am amuzat cât se poate. N-am văzut așa ceva. Nu le știu nici eu pe toate, Mai am timp pentru-a învăța. PITIC NEADEVĂRAT Mic, haios, cu nas turtit, Se făcea la mine-n somn C-a luat cartea și-a fugit, Dar zicea că-i mare domn. Chiar pe masă am uitat-o, La culcare când m-am dus, Și piticul mi-
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
învăța. PITIC NEADEVĂRAT Mic, haios, cu nas turtit, Se făcea la mine-n somn C-a luat cartea și-a fugit, Dar zicea că-i mare domn. Chiar pe masă am uitat-o, La culcare când m-am dus, Și piticul mi-a luat-o, Mi-a luat cartea și n-a spus. Ce dreptate avea bunica Când spunea despre pitici Că și ei i-au furat cartea Când erau ei... și mai mici. Ea zicea că nu sunt toți Barbă-Coții
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
fugit, Dar zicea că-i mare domn. Chiar pe masă am uitat-o, La culcare când m-am dus, Și piticul mi-a luat-o, Mi-a luat cartea și n-a spus. Ce dreptate avea bunica Când spunea despre pitici Că și ei i-au furat cartea Când erau ei... și mai mici. Ea zicea că nu sunt toți Barbă-Coții din pădure Niște răi și niște hoți, Care vin noaptea să fure. Doar când cartea-i părăsită, Unul mic, cu
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]