5,484 matches
-
dar n-o pot face, Nu ticluiesc arhangheli din noroi, Nu cred tiranii făcători de pace. Nu pot să cânt imnuri și osanale, Să-i laud pe tâlhari cu veselie, Când sufletu’-mi se zbate-n dor și jale, De plânsul bunilor culcați sub glie. Nu mă urâți că nu văd oul negru, Deși voi ziceți că așa-l vedeți, Lăsați-mi măcar gândul pur, integru, Nu-nchideți adevăru’-ntre pereți! Referință Bibliografică: INTEGRU / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INTEGRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383498_a_384827]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > PLÂNSUL PĂMÂNTULUI Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pământul se răzvrătește plugul erelor i-a răscolit măruntaiele i-au răstignit trupul pe crux cordiș îi înfig sonde în vintre de veacuri și
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
veacuri și îi sug sângele căpcăunii i s-a frânt trupul în rănile săpate în piatră și lut i-au presărat în loc de balsam otravă ce ii ucide copiii se zvârcolește că o fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
fiara rănită se zguduie plânge-n puhoaie și plânsul sau se revarsă amar ducând cu sine în fărâme agonisirile lumii ticăloșite orgolii împietrite clădite fără cugetare și suflet în locul pădurilor înverzite pe pieptul sau sufocat de convulsii ardite. Referință Bibliografica: PLÂNSUL PĂMÂNTULUI / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PLÂNSUL PĂMÂNTULUI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383497_a_384826]
-
a mea fără de margini durere! Te văz printre raze, azurul de noapte senină... Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tine Dar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplină Doar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine. Citește mai mult TE CAUT VIAȚĂPe care dintre drumurile tale să apuc?Fugar prin adâncuri de ceață, mă-ndoiTe caut, te strig, după tine mă ducAi rămas departe, departe... mult înapoi! Privesc amar, netrecute abisuri despart...Anii, prin
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
spumăîmi licăresc a mea fără de margini durere!Te văz printre raze, azurul de noapte senină...Te strig cu putere și fug să-mi ajung pașii la tineDar fugi și dispari, ca o urmă de moarte deplinăDoar țârâitul de greieri... alină plânsul din mine.... V. ADUN ANII PENTRU TINE, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017. ADUN ANII PENTRU TINE Anii pârguiți și scurși, depănați din ghemul vieții Împărțit-am împreună, ani frumoși ai tinereții A fost
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
din 15 februarie 2017. RUGĂ DE POET Ascultă, Doamne... și ruga de poet Căci versul său e rugăciune, Poate-i prea mic sau poate-i biet Dar scrisul său e o minune! Ascultă-i inima cea bună Și sufletul de plâns curat, Condeiul ce îl ține-n mână Chiar Tu i-ai dat, nu l-a furat... E aripă de înger alb Și pană sfântă ce scluptează Pe foaie caldă ca de dalb Și-n versul său ne luminează. Cu ruga
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
avem aici nevoi de ea! Citește mai mult RUGĂ DE POETAscultă, Doamne... și ruga de poetCăci versul său e rugăciune,Poate-i prea mic sau poate-i bietDar scrisul său e o minune!Ascultă-i inima cea bunăși sufletul de plâns curat,Condeiul ce îl ține-n mânăChiar Tu i-ai dat, nu l-a furat...E aripă de înger albși pană sfântă ce sclupteazăPe foaie caldă ca de dalbși-n versul său ne luminează.Cu ruga sa ce-i mai frumoasăDecât
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
meu zbor. Te voi lăsa să-mi guști destinul Și-apoi din gust să-ți spăl veninul Cu lacrimile mele dulci Ce-n sufletu-mi cu drag le curgi. Prin codru-mi verde-am să te duc S-auzi și plânsul trist de cuc Și să-nțelegi căci eu îți sunt, Să nu plângi singur pe pământ. Prin toamne plânse din demult Te voi purta pe al meu gând, Să-ți dau să guști ploi ruginii Și-apoi oriunde-ai fi
CU UN SĂRUT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383565_a_384894]
-
ridicăm dinaintea Să plini de puterea ce numai rugăciunea făcută în taină o poate da. Însă cred că pe soldatul Dumitru durerea cei venea în urmă acelui început dur al vieții de armată la rupt sufletește așa că a izbucnit în plâns în văzul tuturor. Atunci acolo m-am gandit ce ar fi dacă în seara asta prind un moment în care să mă apropii puțin de bietul Dumitru pentru ai vorbi puțin și ai insufla un optimism realist. Știi citeam într-
TIMPUL MARILOR HOTARARI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383561_a_384890]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MUZĂ ÎMI ESTE DUREREA Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Muză îmi este durerea, Nu voi pierde-a ei speranță, S-a înfiripat din ceață Plânsul, înnoind vederea... Și văd în inimă frumos Durerea florii ce moare Jertfind parfum, lină boare, Iar glasul i-l aud duios. Și văd iarba-ngenuncheată De pașii surzi, mult prea grăbiți S-audă copaci-nverziți Cântându-mi ca niciodată! Și văd
MUZĂ ÎMI ESTE DUREREA de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383600_a_384929]
-
într-o haină Aș ascunde haina-n cufăr Abțibild să pun un nufăr... Aș păstra cheia-n sertar. De care să n-ai habar Care-ar duce spre uitare. Poate s-o arunc în mare Fără șansa de scăpare Fără plâns, fără regrete Și de patimi să n-ai parte! Și tu crezi că n-am putea. Să schimbăm lumea cea rea Să facem o lume nouă Din lacrimi să facem rouă. Oamenilor un bun trăi Să mergem cu toții-n Rai
DE CE CREZI CĂ N-AM PUTEA? de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383622_a_384951]
-
CUM NE SUNTEM COMPLICI Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2232 din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cum mă ninge cu dor și mă’ntoarce-amintirea Cum ne suntem complici în priviri și în iarnă Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea Orelor, ce nu vor fără noi să se-aștearnă Cum îmi sfâșie carnea palme arse de dor Cum ne suntem complici în iubiri și păcate Cum ne-adună din plânsul de ploi un fior Al orelor ce
CUM NE SUNTEM COMPLICI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382881_a_384210]
-
și în iarnă Cum ne-adună din plânsul de maci răsucirea Orelor, ce nu vor fără noi să se-aștearnă Cum îmi sfâșie carnea palme arse de dor Cum ne suntem complici în iubiri și păcate Cum ne-adună din plânsul de ploi un fior Al orelor ce nu sunt fără noi împăcate Cum mă-nnoadă sub stele arcul inimii trist Cum ne suntem complici în uitări și iertare Cum ne-adună la mal un arcuș de artist Orelor fără noi
CUM NE SUNTEM COMPLICI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382881_a_384210]
-
tăi, Simfonii îți cântă vântul,iar izvoarele povești Și la baltă din poiana Feți-Frumoși ajung calări, Brotăceii țin isonul,licurici întrezărești... Tu te-ai cufundat în vise,eu în doruri m-am aprins, Plângi când vezi că-ți cad străjerii, Plânsul tău l-aud în șoaptă și în suflet m-a cuprins, Unde caut flori de tei?Unde se aprind bujorii? Referință Bibliografica: PĂDUREA MEA / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de
PADUREA MEA de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382893_a_384222]
-
furios mirosind a alcool. Se apropie cu pumnii strânși de soția lui și-i șoptește printre dinți. -Ți-am spus să ai grijă de fete și-i trage o palmă peste fața plânsă. Magdalena-și acoperă fața cu palmele izbucnind în plâns, iar el continuă să o amenințe. -Te omor cu mâna mea, nu ești bună de nimic! Cristoșii mă-ti! Ajungem noi acasă, te calc în picioare curva dracului, unde erai când a căzut Cristina-n ceaun?... dar este întrerupt de
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
sănătos. L-am întrebat odată: “Ai curajul să înfrunți lumea, dacă o să las un copil să intre în viața noastră?” După un timp de gândire, mi-a răspuns: „Dacă tu îți asumi răspunderea, îți dau voie.” (izbucnește în hohote de plâns). Așa a spus, că...îmi dă voie. Nemernicul! Ce proastă am fost! Violeta, dacă iubești un bărbat, fă dragoste cu el și lasă copilul izvorât din iubirea ta să vină pe lume! Nu te mai gândi la moarte! Întoarce-te
CAP. 9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382986_a_384315]
-
să mă lase-n pace pentru totdeauna. Iar scrisoarea lui am ars-o și cenușa am spulberat-o pe fereastră, ca să nu-mi mai amintesc de el. De la el n-am mai primit nicio scrisoare, dar amintirile...( Maria izbucnește-n plâns). De ce mă chinuiesc aceste nenorocite de amintiri în fiecare an, de revelion?.. Iar Dumnezeu...chiar nu doarme niciodată? Într-o vară, Sorinel s-a dus la Dunăre cu alți băieți. Știa să înoate foarte bine, dar s-a avântat în
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
cu alți băieți. Știa să înoate foarte bine, dar s-a avântat în largul ei...Întotdeauna i-a plăcut Dunării de voinicii curajoși...De aceea se logodește cu ei și-i ia cu ea. Avea unsprezece ani...(iar izbucnește-n plâns). De ce, Doamne? De ce nu m-ai luat și pe mine? De atunci îmi petrec zilele numai la cimitir, mângâindu-i în tăcere poza de pe cruce. De ce m-ai pedepsit? Unde am greșit? Când am greșit? Ce trebuia să mai fac
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
-l răsfață mămica. Sau îl plimbă tăticu prin cine știe ce galaxie?.. Dacă nu vin? Și eu?.. Eu cu cine stau în seara asta? Că mi-e frică să văd cum se scurg clipele la răscruce de ani. Izbucnește în hohote de plâns: veniți, mă, și la mine, măăă! Că sunt singură și e revelionul, măăă!.. Doamne, nu sunt destul de pedepsită? Trimite-i, Doamne acasă, să am și eu cu cine discuta în noaptea asta de tăciune! Hohotele au prăbușit-o pe un
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
e treaba mea. Te rog să stai aici! Altfel... --Altfel, ce? --Altfel, sunt capabil de orice. Punct. Sofica, începi tu spectacolul, iar celelalte, fiecare la treabă! Fără comentarii! Și plecă imediat în sală. În urma lui, Irina izbucni în hohote de plâns. Speriate, fetele o întrebară: --Ce s-a -ntâmplat, șefa? Nu cumva tot îl mai iubești? Nu te-a făcut să suferi atâta? Crezi că Umflatului îi este teamă că te pierde, sau ți-e milă de netrebnic? --Lăsați-mă! Hai să
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
ți-e milă de netrebnic? --Lăsați-mă! Hai să ne vedem de treabă! Du-te Dana la masă și tu Sofica, pregătește-te! Astăzi trebuie să fii cea mai bună. Să-l încânți pe...domnul meu. Și iar a izbucnit în plâns. Fetele îi știau povestea. De aceea au lăsat-o în durerea ei, fiecare văzându-și de treburi. Prin puhoaiele de lacrimi, Irina și-a derulat filmul vieții distruse de cei doi bărbați,care, acum petreceau în separeu,față-n față
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
adevărat! Fetele au tăcut, privind-o cu milă. Acum, ce să facă? Să asiste neputincioasă cum îl distruge nenorocitul de Buhăianu? Care, nici măcar nu-i permite să se apropie de el? Dar, este omul ei și tatăl băiatului, chiar dacă...Și plânsul nu mai contenea. Cine să-i spună acum ce să facă? -va urma- Referință Bibliografică: TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase Marin : Toate
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
monoton și cu sughițuri. Era Tudorel Stelaru, un băietan de vreo doisprezece ani, ucenicul, sosit astă vară la moară. Tudorel ținea morțiș să plece acasă. Cei trei nu-l luau în seamă. După un timp, Arapu nu a mai suportat plânsul lui sâcâitor pentru că începuse să piardă : -Termină mă, băzâiacule, că mă enervezi! Nea Ghiță, ăsta de ce nu pleacă acasă? -N-are voie! a mormăit nea Ghiță. Ordin de la patron. Apoi, către băiat : -Stai, mă, cuminte! Te repede mâine patronul cu sania
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
mai răspund de tine în condițiile astea. Dar, să nu pleci pe drumul de peste deal, chiar dacă este mai scurt. Poți să te rătăcești sau să cazi pradă lupilor! Drum bun și Dumnezeu să te păzească! Tudorel s-a oprit din plâns și, a zâmbit: -Mulțumesc, nea Ghiță! Apoi o zbughi pe ușa atelierului. Însă neamțul s-a repezit după el: -Ai auzit, mă? Să mergi numai pe șosea, cum a spus nea Ghiță! Că eu răspund de tine. Ține minte: mergi
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]