2,670 matches
-
secolului douăzeci...?” „Întradevăr...” fu de părere Tony Pavone. Această stare de fapt, nu poate dura la infinit. Prin absurd să presupunem: Întreaga populație s-ar converti la căsătoria aceleași sexe, În cest caz, ce se poate Întâmpla cu existența noastră planetară...? Materia cosmică a lucrat milioane de ani, hotărâtă să populeze Universul pe care-l apreciem, cu condiția expresă de-a menține echilibrul nostru și a-l vieții În general, având ca bază de orientare, Însăși evoluția legilor riguros stabilite a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
faci, Șefule...” - aprobă Tony Pavone. „În definitiv, zilele noastre pleacă una după cealaltă iar noi cu ce ne alegem...? Cu nimic, Șefule...! Muncim zi lumină, ne riscăm sănătatea fără a beneficia de o cât de mică satisfacție a existenței noastre planetare. Nu mai știu ce să cred, Șefule. Sistemul meu de apărare mă avertizează: dacă nu i-au o decizie imediată, libertatea și Însăși viața mea va fi În pericol...!! Cum e posibil Șefule, Într’o țară cu civilizație avansată cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu mai vorbim dacă are cunoștințe ori rude În țările capitaliste. Așa dar, uită de vizita turistică În Israel, oricum acolo nu ai ce vedea. În țara de peste Marea Mediterană În afară de unele pietroaie aride, răscolite și așezate asimetric de zvârcolirile scoarței planetare, lipsite de orice farmec al vegetației te poate surprinde o furtună de nisip de o așa manieră Încât voi fi nevoit să răscolesc cu buldozărul danele de nisip să te aduc la suprafață. Mai bine zis, cum stai cu producția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bea cât putea burta lor să cuprindă...! Acest minor incident fu repede uitat, concentrându-și Întreaga ființă către persoana ce-i promisese miracolul secolului douăzeci. Două vize turistice În două capitaliste diferite țări, vize de care depindea Însăși existența sa planetară...! După cum era bine știut, planeta pământ alerga În jurul soarelui cu treizeci de kilometri pe secundă Însă, situația economică a României se deteriora cu aceeași viteză, agravându-se alarmant În ziua imediat următoare...! În aceast catastrofal pericol,Dictatorul țării, avea nevoie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dezastru, În loc să li se ridice statui au fost arestați, Întemnițați fără dreptul la apărare, maltratați și omorâți În Închisoare ca și toată clasa politică și intelectuală bătând recordul inchiziției de tristă amintire...! Pentru a masca crima și a amăgi populația planetară, Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat și ucis În anul 1954 motivând - trădător de patrie...! În realitate el s-a opus crimelor comuniștilor...! Entuziasmați, năpârcile comuniste drept recunoștință ocrotitorului lor, sângerosul asasin Stalin Iosif Vissarionovici (1879-1953)au hotărât să trimeată În fața
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unii pe alții. Iar armele de distrugere nucleare, să nu fie Întrebuințate contra adversarului: la rândul lui acesta, poate riposta În aceași manieră cu arme nucleare poate mai sofisticate și penetrante, ce scăpate de sub control, vor contribui la dispariția vieții planetare. Iar dacă totuși, planeta pământ nu va fi deviată de pe orbita din jurul soarelui fiind nevoită să rătăcească prin spațiul InterGalactic și, mulți ani mai târziu, astronauții cu navele lor spațiale din Galaxia noastră ori Andromeda vor avea curiozitatea să cerceteze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Galaxia noastră ori Andromeda vor avea curiozitatea să cerceteze această planetă și, stupefiați de un asemena cataclism,la unison vor rosti un Înfricoșetor comentariu: “Tare proști trebue să fi fost acești pământeni, motiv să comită o asemenea sinucidere la nivel planetar...!” Finalul povestirii corespunde Întru totul adevărului, mai puțin cuțitul, care totuși putea fi...! Agresorul cocoțat precum o fantomă În spatele meu, mi-a Împresurat cu o mână gătul Încercând să mă ștranguleze și apăsând În forță asupra arterei ce aprovizionează creerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
moi de gumă din camioane. Apă, aduseseră. Domnul Sammler avu câteva ore de veghe În acea noapte. Un rezultat previzibil al grijilor În legătură cu Elya. Cu inundația. De asemenea cu conversația cu Lal ce Îl Împinsese să Își declare vederile - istorice, planetare și universale. Ordinea probabil trebuia inversată: mai Întâi veneau vederile, planetare sau universale, apoi veneau dolarii ascunși, țevile de apă, pompierii. Sammler ieși afară și se plimbă prin grădină, În spatele casei, În sus și În jos pe alee. Era nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ore de veghe În acea noapte. Un rezultat previzibil al grijilor În legătură cu Elya. Cu inundația. De asemenea cu conversația cu Lal ce Îl Împinsese să Își declare vederile - istorice, planetare și universale. Ordinea probabil trebuia inversată: mai Întâi veneau vederile, planetare sau universale, apoi veneau dolarii ascunși, țevile de apă, pompierii. Sammler ieși afară și se plimbă prin grădină, În spatele casei, În sus și În jos pe alee. Era nemulțumit. Explicase, luase poziții, spusese lucruri ce nu voise să le spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
interesele, afirmându-și identitatea și demnitatea la masa tratativelor cu cei mari și puternici ai zilei. Din punctul de vedere al dreptului internațional, aceasta echivala cu o veritabilă revoluție ce se înscria pe linia acțiunii de democratizare întreprinsă la nivel planetar de Organizația Națiunilor Unite. Pentru România, evenimentul evocat mai sus prezenta o însemnătate capitală. Ea avea satisfacția câștigării unei bătălii politice de interes primordial, dat fiind ca Regulile de procedură adoptate reflectau integral substanța celor 10 propuneri conținute în documentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
surioară, dar nu se compară cu ale tale. Eu nu sunt alergic la secolul douăzeci. Pentru mine secolul douăzeci e un drog. La Aerogara Trei haosul își desăvârșise lucrarea. Lumina și aerul de acolo erau sufocate de lucruri terminale, panică planetară, Judecata de Apoi a banilor. Fugim de pe Pământ spre o lume mai bună cât timp mai există o speranță, cât timp ne-a mai rămas o șansă. M-am pus la coadă, am trecut pe la ghișeu, am urcat scările, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
omenești nu au fost proiectate să se agite în halul ăsta. Gâtlejul ars, mutră plină de coșuri, pierderi de memorie - nimic nou pentru mine, dar lucrurile s-au înrăutățit și mai mult azi, și asta nu pentru că zbor cu naveta planetară. Trebuie să mă trezesc în toiul nopții, să verific closetul. Momentul zilnic de maximă oboseală își face apariția exact când are el chef, adesea imediat după cafeaua de dimineață. Când mă așez la masă să mănânc, sunt fie hămesit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din New York. Așa sunt eu, într-un fel. Mă aștept să te întrebi cine mi-a plătit drumul. Martina? Nu, of, nu Martina. Airtrak ne-a deversat în aeroport la miezul nopții. Era o scenă demnă de secolul douăzeci, panică planetară, reporteri, oameni cu pancarde și etichete cu nume, durerea sonoră a refugiaților. Au asigurat liniile aeriene posibilitatea de călătorii alternative pentru pasageri? Nu. Tot ceea ce ne-au dat a fost un bon pentru o băutură răcoritoare și unul pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cunoașterea celor mulți, organici și sănătoși, care nu acceptă alimentarea graiului prin dezlipirea 33 lui de realitate, iar poetul propriu‐zis nu‐i decât fiul acestor mulțimi sănătoase și tradiționale, păstrătoare ale originilor în sânul unui neam și pe plan planetar purtătorii și veghetorii foc ului sacru încredințat lor în zilele din începuturi pentru zilele de pe urmă între care se așterne istoria cu ispitele și izbânzile și limitele ei nădăjduitoare.” * Să ne aducem aminte că în epistolarele sale - scrisoarea a 23
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
făceau că se ceartă pă chestia cu tratatu’ de la Varșovia ca să-i sperie pe bulgarii lui Tito“ (Jivkov, precizam), „tot aia-i“, dădea el din mână plictisit că-l bruiez cu astfel de precizări, când el comentează politica la scară planetară. La cămin făcea astfel de comentarii, când ajungea la faza asta a beției. Dar cel puțin acolo eram noi între noi, câțiva români și câțiva studenți ruși. Cel mai treaz dintre ai lui îl potolea repede, silindu-l să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spune și se scrie, nu este altceva decât un șir lung de conspirații, scenarii, comploturi, trădări și deziceri, tabere care se bat și ne dispută, axe care se fac și se desfac și cu contribuția noastră. Drumul Lumii, marile destine planetare, constat acum, când am ajuns în pragul Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Soare ca să crească, o împărți în bucăți și apoi dădu Poruncă spre împlinire: - Să fie gata Gogoșii! Și au fost gata. Erau de o frumusețe uluitoare și erau Creații din Început ce purtau în ele toate chipurile cunoașterii, toată evoluția planetară. Aveau trup de raze, ochi de safire, guriță mică de cireașă coaptă. Prinseră să sară, să zburde vesele de arta vieții. Puteau, când voiau, să se transforme în piatră, cristal, apă, vânt, cântec, foc, plante, pește, pasăre, veveriță, căprioară, copil
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
de alții spre descoperire și studiu, care compuneau atâtea atitudini de umbre și lumini, de reflexe și forme mobile de transpuneri și dizolvări care hotărau culoarea cerului, savoarea și parfumul aerului și situarea locului mic către primejdioasele rotații, către amorurile planetare, combustiile interioare ale soiului, violențele, probabil masculine, ale meteorilor și capriciilor accidentale ale cometelor. Atâtea fenomene pe care un spirit de armonie, demn de ardoare, necunoscut și incomensurabil, le punea cu generozitate la dispoziția, ei dis-de-dimineață. Cum însă acel spirit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ar fi condus pe Angir prea aproape de activitatea lor în zonă. Din fericire acesta veni în întâmpinarea gândurilor lui. - Nimic extraordinar. Ceea ce vroiam să aflu sunt doar câteva informații generale, de genul celor care le-ai găsi într-un ghid planetar obișnuit, dacă există așa ceva despre Pământ. - Hmm... Nu știu cât va conta pentru tine și nu vreau nici să te descurajez sau să te dezamăgesc dar nu cred că Terra este o alegere prea fericită pentru un voiaj. Chiar dacă ești un căutător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
să-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta doar al lor, cu ei... să-i pot aduna, unul și încă unul, să transmitem parola la toți: noaptea asta, noaptea noastră! Noaptea noastră, strânși cu toții într-un uriaș geamăt, care devine detunătură, isterie, râs, râsul nostru, hohotul nostru planetar, infinit, pe care nici cerul nu-l poate cuprinde. Solidaritatea noastră umilă, orgolioasă, incurabilă: oameni normali! Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele borcane. Privirea lucea, timidă, ca și cum obiectele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
maimuțico. Caracter, asta e!“ Mai bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl ferise de indigestie, apoi îi oferise o variantă comestibilă a biografiei sale, apoi a salutat-o pe trecătoarea superbă, planetară. Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și frig! era tot mai bine acolo la cèlduricè și întuneric, plutind fericiți în inocentă universului amniotic de dinaintea nașterii, Indiferent ce crede Șerban, viața, oricât de realè ar pèrea, a devenit astèzi o imensè construcție virtualè, supravegheatè de un mega-server planetar, la terminalele cèruia, conectându-ne, ne putem încèrca propriul suflet, heart reloaded! Cosmin îmi face semn sè mè alètur lui la o masè cu câțiva prieteni, cheamè chelnerul și-mi comandè de bèut, fèrè sè mè întrebe ce-mi doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]