2,404 matches
-
cerul e în noi,cerul e cu noi,cerul... suntem noi!... XXIV. NOAPTE CU PLETE LUNGI, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. Sub noapte cu stele vrăjit de lună, gând hoinar cu toamna în plete, zgribulit, cântând întruna, dragostea, ce-n soare piere. Ideatic, nebunatic, alergând cu bruma trenă se încurcă, se destrupă în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare! Să te-ajungă, să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
te-ajungă, să-ți descânte, somnul cu ploape grele, ce aduce vise multe, neștiute, îmblânzite, respirări târzii de doruri, de un verde negru, greu, ce nu piere, ... Citește mai mult Sub noapte cu stelevrăjit de lună,gând hoinarcu toamna în plete,zgribulit,cântând întruna,dragostea,ce-n soare piere.Ideatic, nebunatic,alergând cu bruma trenăse încurcă, se destrupăîn esențele nebune.Vrăji ascunse înnuanțe ude,frunzelor-dansândelor,cromatie și splendoarefă o pauză,dă-ți stare!Să te-ajungă,să-ți descânte,somnul cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ALĂTURI DE DAN PURIC - DESPRE OMUL FRUMOS Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
autoritatea și dragostea hristică, dar mai ... IV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ALĂTURI DE DAN PURIC - DESPRE OMUL FRUMOS, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/ Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?// ...Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/ Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
puritatea caldă de înger. La țară este locul unde Dumnezeu a coborât întâia oară pe pământ și unde încă mai coboară. În mod normal, la țară, ... Citește mai mult „...Unde-a plecat că n-are nimeni știre/ Fătul-Frumos, cu negre plete grele,/Cu ochi albaștrii, plini ca de mărgele,/ Și cu sprânceana-n jurul lor subțire?//... Iar Fătfrumos, oprindu-se din cânt,/ Simți, din sânge, flăcări că se-adună,/Și-n glas, în vorbe,-n pâine și pământ,/ Dogoarea cerului străbună
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
inimi înspre azururi zboară,Îngerii se urcă - Domnul se pogoară !... XV. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - MUNȚII FĂGĂRAȘ - VERSANTUL SUDIC: SUFERINȚĂ - JERTFĂ - MIRACOL DIVIN, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce mirific peste sufletu-mi, se scutură.// Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi ... Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
fi nori mugurii de liliac plesnesc unul câte unul zâmbesc și se minunează, ploaia dulce îi mângăie năzdravan și jucăuș se înalță și el crinul la gradina înflorită privește cu lăcomie grâul a-ncolțit de mult, ploaia caldă îl răsfață vântul pletele-i răsfiră într-un dans seducător nici un pictor n-ar putea să pună pe a lui pânză căprioarele gingașe alergând către izvor ce spectacol minunat, vântul își trece arcușul peste corzile viorii, graurii sunt lăutarii dealul își întinde brațul să
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului (Ortansei...) Renaște iar culoarea Din țărna odihnită, E verde iar cărarea Sub pleata de răchită. Din luncă se aud Cântări de mandoline, Ison de zumzet surd Țin coruri de albine Privirea-mi se inundă Cu rozele din ram, Miresmele abundă Ca-n sânul lui Avram. C â nd firea viu prime ș te
CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381244_a_382573]
-
visa și nu se putea trezi din somn. Se ridică în picioare și privea cu încântare la fata care zburda printre flori, îmbrăcată cu o ie albă brodată cu fir roșu și cu poale albe învelite cu un șorț negru. Pletele îi cădeau pe umeri ca niște podoabe de aur, iar fața îi zâmbea ca unui înger. „Oi fi având vedenii! Nu-i de mirare, după atâtea nopți de călătorie”, își spuse în sinea lui. Fusese trezit din nedumerire, când auzi
LEGENDA LĂCRIMIOAREI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381237_a_382566]
-
pe greul sloatei le-a tot plâns suflarea, aripi de înger adormind cuminte. Înțeapă-n suflet un bondar văzduhul, croindu-și drum prin ceata de albine, sub lujer de zambile doarme nucul, pe perne de mușchi și întomnare pline. Din pletele-i cernind a primăvară, dezleag-un pițigoi poveste-n lună, făcându-și din mesteacăn o vioară, și dintr-un fir de vânt arcuș pe-o strună. Furnici ursuze strâng pe lut ofrande, de bici de greier mângâiate-n spate, din cochilii
ODĂ PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381332_a_382661]
-
PAȘI DE IARNĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca un spion fidel, Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie, Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel. Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare, Cu ea-mpreună-al tău orgoliu crud, Să smulg din beznă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ta cea receși m-a pătruns neliniștea-n șuvoi,Prin ochii tăi o lună neagră treceși-un uragan se zbate-n amândoi.Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci.Escaladez pierdutele domeniiAle iubirii-ascunse printre stânci.Înfășurată-n pletele de ploaie,Te urmăresc, ca un spion fidel,Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie,Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel.Aș vrea să sparg tăcerea ce mă doare,Cu ea-mpreună-al tău orgoliu crud,Să smulg din beznă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Și nu, și da, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
nu-s precum cârnații noștri da-s buni... -Dar băiatul, pe el nu-l trage ața la oraș, la trai mai ușor, să se facă și el domn, că știu că-i plăcea cartea, interveni un bărbat mai bătrân, cu plete ce-i ieșeau de sub căciulă și mustață sură, „pe oală”, că „așa se purta când eram eu tânăr” -Nuu, moș Grigore, pe băiat îl țiu lângă mine. Cui să-i rămâie casa, oile și oleacă de pădure ce-o avem
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
pentru copii. În roată viselor, strunește verva, Învârtejit, să te resimți copil și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-o revistă de profil cu imagini având în prim plan modele superbe. Undeva acolo sus cineva încă mă mai
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
a vieții noapte? Că sunt în viața ta aceeași salcie înflorită A cărei albe, neculese si preacurate flori, Cad și se contopesc pierzându-se într-o clipită, În infinita albie a râului fără culori, În toamna urgisită de ploaie deplorabilă, Plete bălaie-n frunze răvașite cad și pier, Cu neputința dintr-o boală incurabilă În care totuși eu mă mai înverșunez să sper Că iarna nu mă poate frânge într-o puritate Pe care însămi încă nu doresc să o- nțeleg
PUTERE DE ANOTIMP de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381483_a_382812]
-
vie, Să fugi pe ea spre ce va fi să fie Și lasă-mă să cred că te-am salvat, În lumea fabuloasă a lipsei de păcat, Cerșind iertarea ca pe-o datorie A vămii între azi și veșnicie, Căci pletele-ți sunt amintiri de taină În lumea-nfometată, fără haină, În frigul căutării disperate, Într- o uitare vie- a celor toate. Esti soare, apa și uneori pământ, Când nu ești pasăre sau pala unui vânt, O undă care se topește-n
FEMEIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381487_a_382816]
-
vis dătătoare, Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare, Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu, Să uite căderea sărutului viu, Căderea iubirii, în negura-n care, Iubirile toate se pierd în uitare Și treci mâna- n plete, că vântul pe ape, Memoriile-ți stinse sunt zbateri de pleoape Și cauți în sine, pe-un drum nepătruns, Să- ți dai măcar ție, un singur răspuns Privind cană goală din palmele- ți moi, Înfrigurat de gerul din oamenii goi
O FRUNZĂ DE CEAI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381511_a_382840]
-
în petale, Ascultând susur blând de menuet. Și lunii-i cântam în piano sonata, Înfiorat de vraja-i și de dor Căci mă îndrăgostisem chiar de fata Care, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumos Cu plete blonde și transparent ten, Visând, în timp ce-i îngânam duios În seară, o Nocturnă de Chopin. Citește mai mult Povestea pianuluiSunt doar un pian vechi, dezacordat,Ce rar mai scoate-o notă-n do major;Coarda-i pleznită, lemnul e crăpatși-a
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Când florile izbucneau în petale, Ascultând susur blând de menuet.Și lunii-i cântam în piano sonata,Înfiorat de vraja-i și de dorCăci mă îndrăgostisem chiar de fataCare, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumosCu plete blonde și transparent ten,Visând, în timp ce-i îngânam duiosîn seară, o Nocturnă de Chopin.... XXII. TOSCANA, MIO AMORE, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. Toscana, mio amore Ce-ar fi să mergem astăzi în
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]