5,205 matches
-
știu că vrei, E ziua ta, cea născătoare de zile, Vrednice zile ale pruncilor mei! Fără ea nicio împlinire nu-i, În marginile ei abia te încape, E ziua ta, ieri a fost Ziua Lui Și bucuria-i umedă sub pleoape! Ce să-ți doresc, mai mult decât se poate? Să-ți fie vârsta tânără și întreagă, Femeie, cea mai mamă dintre toate, Femeie, dintre toate, cea mai dragă! Sub cerul Dragostei și-al biruinții Să îți colinde îngerii în cor-
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
ochii tăi, copile, Să nu uiți lacrimile lui Iisus! Și voi, care-mi citiți aceste versuri Să v-amintiți cu dragoste de Dânsul, De Cel și astăzi plin de ne-nțelesuri-, Iisus plângea, slăvit să-I fie plânsul! CA LUMINA SUB PLEOAPE... Nu voi avea niciodată cuvinte de-ajuns, Nici tăcerile mele nu te pot cuprinde, Țară a Moților, cea de jos și de sus, Cea plină de patimi și de colinde, Slăvite să-ți fie poemele toate, Slăvite să-ți fie
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
de sus, Cea plină de patimi și de colinde, Slăvite să-ți fie poemele toate, Slăvite să-ți fie cântările tale, Cele de dragoste și de dreptate, Cele de bucurie și de jale! Ce dragă îmi ești, ca lumina sub pleoape! Lumina în care ochii mei învățară, Ferice de cel ce te are aproape, Ferice de cel ce te știe de țară! NU MAI AM RĂBDARE... Nu mai am răbdare, țipă pruncu-n pântec, Nu mai am răbdare, geme cel bătrân, Nu
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
leapădă scursura, Plouă nesfârșit, se-mbibă Ca buretele natura. Astăzi vremea mă ucide, Lumea s-a topit și curge, Plouă stors, totul lichid e Și în inima-mi se scurge... Astăzi vremea mă condamnă Să mă-nchid în plumb de pleoapă, Plouă intim, parcă-i toamnă, Oamenii sunt stropi de apă... Astăzi vremea mă aruncă De pe mal, mă ia, mă lasă Ca pe-o pasăre de luncă În pământ de apă groasă... Astăzi vremea mi te duce Ca pe-o luntre
PLOUĂ STORS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363873_a_365202]
-
Ia privește-te-n oglindă, Cum stai singurel pe prag... și nu observi "secera lunii care taie șoaptele stelelor rămase văduve în iatacul cu povești de adormit copacii" ; mai bine ai trage storul peste geana ochilor și lasă întunericul peste pleoapele ochilor ca să pot dormi în pace, (i-a zis poetul). ... Și iar se-ntoarce poetul, din lungile-i peregrinări, la "fântâna dorului" unde seara "năvălește cu miros" de apă cristalină atinsă de rumene buze ce s-au răcurit din elixirul
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
se putea zări umbra străvezie a Zeului -în persoană. Puternic și temut, Zeul își pleca urechea la zumzetul muritorilor în fiecare seară. Și în fiecare noapte, patul de lângă lună zâmbea fericit în cuprinsul harpei de cleștar: să mergem acasă, cu pleoapele grele de somnul regăsirii. 360 DE GRADE Mi se spune că umorul și-a generat singur greșeala și păcatul, că, odată ce am inițiat trecerea, nimic nu ne mai poate întoarce la origini. Mi se spune -printre ceruri- că dovada cea
CRATIME (1) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363952_a_365281]
-
se-nalță spre grauri...arome. Tu stai mirat și privești tabloul ce se repetă în timp Un muritor ce-aștepți să treacă anotimp dup-anotimp. Tolba ți-o umpli cu speranțe din cărțile legilor nescrise Te mângâie umbra toamnei pe pleoape adormite de vise! Referință Bibliografică: DE TOAMNĂ.... / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
îmbrățișată cu voluptate de căldura patului meu. Am alunecat iar în brațele ispititoare ale lui Morfeu până în dimineața următoare, când m-au trezit câteva raze fără astâmpăr strecurate în cameră printre perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-am ridicat dintre perne fericită că reușeam să-mi mișc membrele, fără să mai simt în ele plumbul și amorțeala de cu seară. Am deschis fereastra, lăsând să năvălească în cameră aerul rece cu miresme de toamnă târzie
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
prinde în lanurile pline cu grâu. Timpul trage la război firul gros de lână aleasă, tuns, luat de la oi. Câinii latră și-s cu mine, martori loiali stau în prag. Seara-mi spune o poveste despre neamul meu de ieri. Pleoapele sunt obosite, adorm cu stelele pe cer. Referință Bibliografică: Noiembrie / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Mariana Bălășoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NOIEMBRIE de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362804_a_364133]
-
cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna mi-l prinde în agrafă, Natura se (dez)lănțuie în vers și poezie. Anii bătrâneții se (con)topesc pe scara vieții. Înțelepciunea o (de)țin la cote înalte, Tinerețea fardează-n curcubeu pleoapele ochilor, Obrajii stau rumeniți în Floarea-Soarelui, Roșul (stră)lucește pe (con)turul buzelor. În astfel de condiții mi-i drag să trăiesc!... Printre aburi de cafea Candelabrele înalte își deschid clopotele ca un crin imperial. Din inima Olteniei se bat
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. • Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă. Pleoapele ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. * Miezul nopții Nu-i noapte tot timpul există și zi, stele prinse-n colier, rouă ce-nghite iarba curată, umbră ce-nșeală căldura în amiază, crin imperial balsam al
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
dulce Iarnă dulce, azi te chem! Soarele l-am rupt din cer și îl țin în mâna stângă, în cizmă l-am purtat ieri. Te-am lăsat fără cuvinte și-am plecat... Pletele albite-n lapte strălucesc în ceasul nopții, pleoapele tale nu sunt obosite. Ai ochii roșii de porumbiță. Inima și mintea mai ascuțite sunt! Tu-mi cari povara vieții de unde am fost oprită să pot trăi în tine o veșnicie. • Semnul divin Cu dermatograful creionez conturul unui loc interzis
SEMNUL DIVIN de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362807_a_364136]
-
dulce Iarnă dulce, azi te chem! Soarele l-am rupt din cer și îl țin în mâna stângă, în cizmă l-am purtat ieri. Te-am lăsat fără cuvinte și-am plecat... Pletele albite-n lapte strălucesc în ceasul nopții, pleoapele tale nu sunt obosite. Citește mai mult În ochii rubinului...îmi văd flacăra eternăa iubirii (ne)stinse.În razele Soareluiîmi (stră)lucește părul!Refexia chipului tăuîmi bate-n poarta inimii.Prin artere-mi curgesângele Capricornului,la început de Vărsător.Te
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
stă impregnat în ziduri.• Iarnă dulceIarnă dulce, azi te chem!Soarele l-am rupt din cerși îl țin în mâna stângă,în cizmă l-am purtat ieri.Te-am lăsat fără cuvinteși-am plecat...Pletele albite-n lapte strălucescîn ceasul nopții,pleoapele tale nu sunt obosite.... III. ,,IANUARIE”.../ PE (IN) VERS/ PRINTRE ABURI DE CAFEA, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016. ,,Ianuarie”... se (des)prinde de poala iernii. Aduce lacrimi de durere pline de bucurie
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
Pământul ca un magnet atrage covor multicolor de frunze. Toamna... ciorile creionează cerul în puncte negre. Sinistru se aude o rapsodie în re-major. Vibrează frunza de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă. Pleoapele ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. Citește mai mult Toamna...în asfaltul răcit binese aud tocuri.În pantofi de lac, negriiflecurile cântă rapsodiiîn re-major și re-minor.Vântul frunza-n foșneto adie și părul mi-l
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
mi-l despică.Pământul ca un magnetatrage covor multicolor de frunze.• Toamna...ciorile creionează cerulîn puncte negre.Sinistru se audeo rapsodie în re-major.Vibrează frunza de frică,suflată de vânt în culori.Pământul îmbracă haină arămie,timpul rămâne în urmă.Pleoapele ridicate-n noriîn sunet de clopoțelarcuri pe retină pun.... VIII. FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016. Volumul ,, Cântecul pădurii”- autor Cristina Mariana Bălășoiu Prefață(1) Floarea poemului sau
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
palmele alteori de-o linie dreaptă a învățat că linia e o linie moarta nu duce nicăieri arareori întâlnește forme calde curbe ce le poate gusta culoarea îi amintesc de trupul femeii iubite prea repede uitat în negura de dincolo de pleoape ar fi zburat urmându-l aleargă dar se izbește de ciotul unei iluzii zdrobindu-și ultimile simțuri doar inima rămasă întreagă îi șoptește Intră în cerc orbule doar așa vei afla Lumina și calea spre El Referință Bibliografică: Iluminare / Ella
ILUMINARE de ELLA BLUE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362972_a_364301]
-
nu te-ating Și stelele pălesc din ce în ce mai mici, Tu ești acolo și eu sunt aici, Pe cerul meu și eu încet mă sting. Destul că plâng și-acum la fel de mult, Chiar dacă ochii îmi rămân uscați, Chiar dacă tu tot trist din pleoape bați, Suspinele doar eu mile ascult. Destul că-n orice clipă îți vorbesc, Chiar de am gura încleștată, mută, Ce dacă mă privești și tu tăcută, Eu știu că mă iubești și te iubesc. Destul că stăm străini la numai
DESTUL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362993_a_364322]
-
acolo-n zare, Mă ninge floarea cu păreri de rău Din vârsta amintirilor ce doare... Ah! de-aș putea să fiu la cârmă iar, Corabia să-mi spumege pe ape! Sirenele mă cheamă, în zadar Cântecul lor se mistuie sub pleoape. Dar cine ești? frumoasa fără nume Îți tulburi chipul în fântâna mea, Acum e-atâta secetă pe lume, Dacă ți-e Dor, apleacă-te și bea. Vezi, apa mi-a rămas mereu curată, De liniștea-i adâncă nu te teme
DACĂ ȚI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362979_a_364308]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului Oprește destrămarea și crește-mi aripi acolo unde erau doar urmele îndoielii. Lasă-mă să-mi adun cerurile mai aproape cu un vis, cu o zbatere de pleoapă. * Oprește ticăitul inimii la miezul nopții, când hoții de buzunare se plimbă senini pe bulevarde; când secundele trecute-n veșnicie, uită de spaimă și somn. * Să nu te strecori printre fraze când poeții cad pradă unor stări de reverie, (poate
OPREŞTE DESTRĂMAREA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363009_a_364338]
-
rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice harnice bat cântă gloria gândului curată nebunie deasupra cocorilor iarna deschide pleoapele murgilor și o mână de fân se aruncă în iesle e mai cald mi-e frig mi-e dor pasc alături de viață din mine darul în dar prin dar în dar îl privesc îi ascult tăcerea constat că sunt e
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DE DRAGUL PRIMĂVERII Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului DE DRAGUL PRIMĂVERII De dragul primăverii am să culeg flori Și vise am să țes în miez de noapte, Pe pleoape zâmbesc timid zori Când speranțe mustesc în șoapte. De dragul primăverii se topesc zapezi Printre gânduri triste viscolite, În ramurile uscate pe alocuri verzi Scrâșnesc cuvinte-n tâmpe dezgolite. De dragul primăverii am să trăiesc În rapsodii de ploi ce curg în
DE DRAGUL PRIMĂVERII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363384_a_364713]
-
pe spate sau sprijiniți pe coate, ca și cum coloana lor vertebrală ar fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile ațintite pe paharele din față sau fixate pe smartpfone-uri, își mai ridicau din când în când molatec pleoapele, aruncând câte o privire absentă trecătorilor. Păreau a fi rămas încremeniți în așteptarea unui eveniment ce uită să se mai întâmple. Înfruntând zăduful zilei, pe trotuare continua să se scurgă șuvoiul de oameni. Cu multe spinări încovoiate, mulți pași șovăielnici
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Și-n ochii umezi să-mi citești cât te iubesc. De focul dorului ce-n suflet mocnește, Se-aprinde iubirea pe stele plutitoare, Când iarna amintirilor îmi troienește Tâmple argintii încărcate de ninsoare. Roiuri de gânduri mi se ascund sub pleoape, Când soarele apune spre iarnă eternă. În sufletul meu te închid, să-mi fii aproape, Prin altă viață să-ți dau iubire maternă. Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
tremur pe obrazul tău, aș fi fost fulgul cald ce se topește în lacrima ce-ți poate alina suferința. De m-ai fi lăsat ți-aș fi desenat cu flori de cireș chipul. Fluture aș fi fost mângâindu-ți lin pleoapele ... De m-ai fi iubit ................ Cine știe, poate în altă viață! Referință Bibliografică: ADIA A PRIMĂVARĂ ... Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]