1,866 matches
-
mi se facă rău. — E Dan, șoptesc eu, aproape Înecîndu-mă cu vorbele care-mi ies din gură. De asta nu ai vrut să afle cineva. E Dan, nu-i așa? Nu știu dacă să urlu, să plec sau să o plesnesc peste față cu toată forța. Dar tot cred că o să mi se facă rău. Lisa face ochii mari și zice: — O, Doamne! Nu! Nu! Dumnezeule, nu! Nu-mi vine să cred că ai putut să te gîndești că ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
găsesc? — Cred că eram puțin beată. Ca să fiu sinceră, nici măcar nu-mi amintesc ce-am spus. Orice-ar fi fost, nu lua În seamă. — Erai beată? La patru după-masă? După voce, Dan zîmbește, iar eu tare aș vrea să-l plesnesc. — Ce e, Dan? Umilința pe care o simt Întrece orice Închipuire. Nu mai vreau decît să scap de el, să mă ghemuiesc undeva, Într-un colț, și să plîng. — Am zis că poate ai dreptate și că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și Gaila erau acoperiți cu prețioase văluri funebre orientale, negre, cu franjuri argintii, deja sfâșiate în câteva locuri. Giganticul și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile împreunate pe pântece, precum și aurul fibulei de pe mantie și al crucii cusute pe tunică în dreptul inimii. Aproape nimic însă din lucrurile reginei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
longobarde, amintea mai curând de frunzele de viță intrate în toamnă. Ochii ei mari de culoarea alunei aveau firișoare de un verde crud, precum cojile verzi de nucă primăvara. Buzele cărnoase, dar fără să pară umflate, erau de culoarea smochinei plesnite sub arșița verii. Glasul îi era ușor răgușit, dar cald. Două lucruri la ea nu se potriveau cu o nevastă longobardă: părul lung până peste umeri, în parte despletit, în parte împletit în cozi, așa cum îl poartă fetele de măritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îi dădeau jos și chiloții. Încercă să scape, dar scutierul trase din nou apa. De data asta era mai puțină - rezervorul nu se umpluse Încă -, dar Îi ajunse oricum În gură și În nas. Acum era fără chiloți. Anzalone Îi plesnea fesele și Îl frigea cu flacăra unei brichete. Kevin Încercă să se apere - dar scutierul Îi ținea capul apăsat În vasul veceului. Se sufoca. Simțea că-i lipsește aerul. Deschise gura, inspiră apă, tuși, scuipă, ridică o clipă capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare. Antonio simți un fulger arzându-i creierul. Totul În jurul lui se stinse. Deci pentru Emma era același lucru? Și dacă nu-și amintea Însemna că se Întâmplase de mai multe ori. Dezamăgirea Îi fu atât de mare, Încât Îi plesni un dos de palmă peste față - dar, deoarece Emma se Întorsese Într-o parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cred că nu i-a venit să creadă că făcusem asta. Nici mie nu-mi venea să cred. Într-o clipită, o palmă aprigă a coborât spre obrazul meu. Am fost mai mult șocată, decât lovită. Deși mama îi mai plesnea pe frații mei din când în când, era prima dată când ridica mâna asupra mea. Am înlemnit acolo și i-am privit fața care se contorsionase de durere imediat după ce și-a dat seama ce făcuse. Fără să scot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sfîrșit. Din dragoste pentru ei, tînăra polițistă era gata să Încalce legea. Cu mîna În mîna tatălui ei care mormăia În bretonă rugăciunea pentru marinari, privi sicriele Îngreunate de lest care se afundau Încet În apele adînci. Bulele de aer plesniră la suprafața apei, apoi se răriră pînă dispărură cu totul. Marea Își reintrase În drepturi. La Întoarcerea la Lands’en, Marie află că logodnicul ei, Christian Bréhat, era În mod oficial dat dispărut În largul mării și văzu În asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mă gândesc, în timp ce împing ușa clădirii din anii ’30 în care locuiesc. Al naibii Ketterman. Să-l ia... să-l ia... — Bună seara, Samantha. Sar în sus de trei metri. E Ketterman. Chiar în fața mea, lângă lifturi, cu o servietă plesnind de dosare în mână. O clipă, sunt transfigurată de spaimă. Ce face aici ? Oare m-am țicnit și am început să am halucinații cu parteneri seniori ai firmei ? — Mi-a zis cineva că stai aici. Ochii îi licăresc prin ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu-mi vine să cred. Nu. Nu se poate. Săptămâna trecută a fost înregistrată o cerere de împrumut de către o companie pe nume BLLC Holdings. Moment în care clientul nostru a fost trimis instantaneu pe lista creditorilor. Simt că-mi plesnesc creierii. Asta nu e bine deloc. Nu e bine deloc. Va trebui să vorbesc rapid cu cineva. Trebuie să fac ceva cât mai repede, înainte să se înregistreze și alte împrumuturi. Trebuie să... îi spun lui Arnold. Dar simplul gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
semn. Vino aici, spune săritoare. Unde vrei să ajungi, la Gloucester ? La gara mare ? Gândul de a mă urca în autobuz mă face să vărs. Nu vreau să merg nicăieri cu autobuzul. Nu vreau decât un analgezic. Simt că-mi plesnește capul. — Ăă... nu, mulțumesc. Rămân aici, mulțumesc. Îi zâmbesc cât de convingătoare pot și, înainte să apuce să mai zică altceva, pornesc pe drum, îndepărtându-mă de autobuz. Habar n-am unde mă aflu. N-am nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu pot. Ridic tonul, supărată. Nu sunt în stare să dau ochii cu lumea. — Samantha, vino-ți în fire ! — Nu pot s-o fac ! Nu pot ! Am nevoie de timp... — Saman... Îmi pliez telefonul, închizându-l. Mă simt slăbită. Îmi plesnește capul. Trebuie să beau niște apă. Dar la pub nu pare să fie deschis, și nu văd nici un magazin. Îmi târșâi picioarele pe șosea până când ajung la doi stâlpi înalți sculptați, decorați cu capete de lei. Uite o casă. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă privește uluit. Asta ai crezut ? Că te Înșel pe la spate ? — N-am... știut ce să cred. — Emma, nu este vorba de nici o altă femeie. Am fost la... Șovăie. Aș putea să-i spun... familia mea. Simt că-mi plesnesc creierii. Familia ? O, Doamne, Jemima a avut dreptate. M-am Îndrăgostit de un mafiot. OK. Nu intra În panică. Încă mai pot să scap. Pot să intru În programul de protecție a martorilor. Noul meu nume va fi Megan. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sînt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvîntul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbîndu-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescîndă. — Poate că tu crezi că o cunoști pe Emma, dar nu o cunoști deloc, o ține Jemima pe-a ei superîncîntată, de parcă ar fi o pisică sfîșiindu-și prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormîntală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atît de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
stil grecesc pe care l-a făcut Lissy pentru ziua mea a fost cea mai dezgustătoare chestie pe care am mîncat-o vreodată. Am Împrumutat costumul de baie al Jemimei ca să mă duc În vacanță cu ai mei, și i-am plesnit o baretă. Zilele trecute, cînd conduceam, am fost la un pas să Întreb „Cum se numește rîul ăsta mare care Înconjoară Londra ?“ După care mi-am dat seama că e M25. Săptămîna trecută am avut un vis extrem de ciudat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eu n-aveam nevoie decât două-trei clipe ca să ajung lângă el. I-am repezit capul În burtă, numai că era mai neclintit decât copacii bătrâni. - Enkim! am strigat, iar prietenul meu azvârli cu un bolovan În uriaș. Zdruf! - pietroiul Îl plesni În gură și-i zdrobi câțiva dinți, dar uriașul mai trecuse el prin d’astea că se și repezi la noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dat să mă șterg, dar căpetenia negrilor mă opri. - Nu pune mâna. Gula o să vadă și de tine. Suge la pielea asta, dacă zici că știi cum să faci, și nu Înghiți toată apa o dată. Pielea de pe chip parcă Îmi plesnea. Am Început să sug la bucata aia de piele. Apa avea gust de mâl și era cam dulce. Limba Îmi era uscată și mi se umflase toată. - Mai vreau, am zis după ce am simțit că nu mai aveam ce suge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
izbi pe Enkim cu putere, azvârlindu-l cât colo, dar el se ridică Într-o clipită și, luând de jos un pietroi, i-l repezi șopârlei peste coadă. Șopârla rămase cu botul căscat și prinse a se târî de-a-ndaratelea. Îl plesni pe Enkim cu coada fără să-și dea seama și-l trânti din nou. Nu știu cum, dar, văzând botul ăla Într-atât de căscat, odată mi-am repezit sulița În limba șopârlei, chiar Îndărătul șirului de colți din față. Vârful suliței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se uita la mine, la fel de Întrebător, În timp ce oamenii mânjiți cu alb se apropiaseră de noi și ne iscodeau, Îndemnându-ne parcă să le zicem ceva. Iar eu: - Jocul vostru nu merge și mai departe? Izbucniră cu toții În râs și se plesniră cu palmele pe coapse, privind de la unii la alții, iar N’jamo nu se mai abținu și mă luă În brațe, pupându-mă fericit, după care Îi Îndemnă pe cei ce jucau să-i dea drumul mai departe. Cei trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început cu toții să strige Îngroziți, numai că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa ea mai bine În noaptea aceea. Zicea că e de bine s-o Împuiez În asemenea noapte și că aveam să Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întrebă Kikil. - Îl legăm și-l târâm după noi. Să muncească pentru noi cu brațele și cu picioarele, ca să-l dezvățăm să mai dea din gură. Logon fornăi, gata-gata să scuipe din nou, dar mărunțeii Îl Învățaseră deja și-l plesniră cu putere, Îndoindu-l de șale. M-am apropiat de el. - Ce te-a făcut să bați atâta drum după mine, măi Logon? Ce poftești tu? Nu-mi răspunse. - Și mai ziceai că ești fiul lui Minos, care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-am smuls sulița din mână și m-am repezit În vâltoare. În trecere, l-am izbit cu genunchiul În gură, fărâmându-i dinții. Încă horcăia când, un pietroi colțuros mă plesni În frunte, iar sângele prinse a-mi curge În valuri, acoperindu-mi ochii. M-am trezit că merg buimac, Într-o parte. M-am șters pe față, dar sângele tot Îmi năpădea ochii, Împiedicându-mă să văd. Cineva Îmi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fusese reprezentantul local, surghiunit la Dayton, al unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]