2,200 matches
-
instabil în timpul procedurii. Anestezia - Locală: utilizată în prezent doar pentru intervențiile toracoscopice minore, sub forma anesteziei locale cu xilină sau anestezie locală combinată cu neuroleptanalgezia. - Generală cu intubație traheală simplă: indicată doar în acele cazuri în care există un epanșament pleural abundent cu colaps pulmonar, sau când există o colecție mare pleurală, închistată, cu pereți groși și plămânul este încarcerat. - Generală cu intubație selectivă: indinspensabilă pentru realizarea unei chirurgii toracoscopice de calitate. Poziționarea corectă a sondei este verificată cu un bronhoscop
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
toracoscopice minore, sub forma anesteziei locale cu xilină sau anestezie locală combinată cu neuroleptanalgezia. - Generală cu intubație traheală simplă: indicată doar în acele cazuri în care există un epanșament pleural abundent cu colaps pulmonar, sau când există o colecție mare pleurală, închistată, cu pereți groși și plămânul este încarcerat. - Generală cu intubație selectivă: indinspensabilă pentru realizarea unei chirurgii toracoscopice de calitate. Poziționarea corectă a sondei este verificată cu un bronhoscop flexibil. În timpul realizării intubației, o eventuală leziune la nivelul coloanei vertebrale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
Inserția primului trocar depinde de tipul de intervenție toracoscopică. Cel mai frecvent, se introduce în spațiul intercostal 3 sau 4 pe linia axilară medie la pacienții cu pneumotorax, respectiv în spațiul intercostal 5, 6 sau 7 în caz de revărsat pleural al marii cavități. Poziția celorlalte trocare depinde de bilanțul lezional constatat după inspectarea cavității pleurale. În situații particulare, locul de inserție a primului trocar depinde de diagnosticul pacientului, de bilanțul clinic, radiologic și CT preoperator. Utilizarea a trei porturi permite
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
spațiul intercostal 3 sau 4 pe linia axilară medie la pacienții cu pneumotorax, respectiv în spațiul intercostal 5, 6 sau 7 în caz de revărsat pleural al marii cavități. Poziția celorlalte trocare depinde de bilanțul lezional constatat după inspectarea cavității pleurale. În situații particulare, locul de inserție a primului trocar depinde de diagnosticul pacientului, de bilanțul clinic, radiologic și CT preoperator. Utilizarea a trei porturi permite realizarea unei triangularizări, telescopul fiind la nivelul portului central, iar instrumentele fiind plasate pe unghiurile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Gabriel Cozma () [Corola-publishinghouse/Science/92093_a_92588]
-
cervico-toracică. Spre deosebire de apertura toracică inferioară, ale cărei dimensiuni variază permanent cu respirația, apertura toracică superioară are dimensiuni fixe. Limitele anatomice sunt reprezentate de: coasta I, cartilajul coastei I și manubriul sternal (anterior), capul coastei I și vertebra T1 (posterior), domul pleural. La nivelul aperturii toracice superioare vasele subclavii și plexul brahial se îndreaptă dinspre zona cervicală spre braț prin canalul cervico-axilar; acesta este împărțit de marginea externă a coastei I în triunghiul scalenic și spațiul costroclavicular - proximal - și axilă - distal. Spațiul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Natalia Motaș, Cezar Motaș () [Corola-publishinghouse/Science/92098_a_92593]
-
coastei I, înapoia șanțului arterei subclavii. Scalenul posterior, are origine pe tuberculii posteriori C5-C7 și se inseră pe fața externă a coastei II. Scalenul minimus, când există, are originea pe tuberculii anteriori C6-C7 și inserția pe coasta I și cupola pleurală. Mușchii scaleni înclină lateral coloana cervicală și pot participa la respirație ca mușchi inspiratori accesorii. ETIOPATOGENIE Elementul central în sindromul de apertură toracică superioară este coasta I [8]; compresia structurilor vasculo-nervoase este realizată pe coasta I de către elementele vecine, normale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Natalia Motaș, Cezar Motaș () [Corola-publishinghouse/Science/92098_a_92593]
-
închisă, 2. Funcția de membrană - asigură protecția inimii, 3. Funcția ligamentară - de menținere a poziției inimii. Fiziologic, cavitatea pericardică conține 20-50 ml de lichid [32], fiind mai mare cu 20% decât volumul cordului [8]. Presiunea intracardiacă este egală cu cea pleurală și mai mică decât cea atmosferică și crește odată cu creșterea volumului ventriculilor, efectul compresiei fiind preponderent pe ventriculul drept. Afectarea cavității pericardice are implicații atât asupra umplerii diastolei cât și a debitului cardiac. O cantitate mai mare de lichid pericardic
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
evolua spre pericardită constrictivă. Mortalitatea este ridicată. Pericarditele purulente în ciuda tratamentului antibiotic au un prognostic rezervat. NEOPLAZICĂ Clinic poate evolua asimptomatic. De obicei, este vorba de o formă secundară unei localizări pulmonare, neoplasm mamar, esofagian, limfoame maligne, mai rar mezoteliom pleural sau pericardic [24]. De obicei, lichidul este sero-hemoragic sau hemoragic, examenul citologic evidențiază celulele neoplazice, iar examenul histopatologic din fragmentul pericardic pune diagnosticul de certitudine. Etiologia pericarditelor neoplazice 1. Metastaze; - plămân; - căi respiratorii; - limfom; - leucemie. 2. tumori primare; - benigne; - teratoame
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
revărsatul pericardic >20 ml, - lipsa răspunsului terapeutic la medicație antiinflamatoare nesteroidică. TRATAMENT Considerații asupra tratamentului pericarditelor: 1. regim hiposodat cu limitarea ingestiei de lichide; 2. administrarea cu prudență de diuretice; 3. tonicardiace; 4. tratament etiologic; 5. hepatoprotectoare; 6. evacuarea lichidului pleural; 7. contraindicate β-blocantele și vasodilatatoarele în pericardita constrictivă și tamponadă; 8. pericardocenteza sau intervenția chirurgicală. Tratamentul medicamentos al pericarditei: antiinflamatoare nonsteroidice, colchicină, corticoizi. Majoritatea pericarditelor idiopatice sau de etiologie virală sunt autolimitate sau răspund la terapie antiinflamatorie nesteroidiană (NSAID): aspirină
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
corticosteroizi este o alternativă terapeutică mai eficientă. Cazurile ce nu răspund la terapia prezentată, cu recidive frecvente, necesită pericardectomie chirurgicală [19]. Terapia de evacuare sau de prevenire a acumulării lichidiene: 1. Drenajul lichidului pericardic (pericardocenteză) 2. Pericardotomie minimă - subxifoidiană - fereastră pleurală stângă 3. Excizia - extirparea parțială a pericardului (pericardectomia). TRATAMENTUL TAMPONADEI CARDIACE Este o urgență medicală și este reprezentată de puncția pericardică (pericardocenteza). Cadru clinic și indicații: - scăderea Tas <100 mmHg sau cu >30 mmHg față de cea anterioară; - creșterea frecvenței respiratorii
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
mai puțin utilizată și constă în practicarea unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
unei toracotomii minime antero-laterală în spațiul V intercostal stâng. Se face o pericardotomie mică prefrenică și excizia unei rondele (fragmentul excizat poate fi trimis pentru examenul histopatologic). Lichidul pericardic drenează astfel în cavitatea pleurală. Se instalează un tub de drenaj pleural. Metoda nu este practicabilă în pericarditele purulente datorită riscului de diseminare pleuro-pulmonară. Datorită posibilității de ocluzionare a zonei de pericardotomie prin aderență pulmonară această tehnică poate deveni ineficientă. 3. Pericardectomia poate fi: a. parțială (de exemplu pentru fereastra pericardo-pleurală); b
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
al inimii și plămânilor poate evidenția în principal diminuarea sau absența pulsațiilor cardiace, prezența eventualelor calcificări pericardice, câmpurile pulmonare clare, lărgirea pediculului vascular drept prin stază în vena cavă superioară, opacitatea cardiacă mică, fără dilatarea arterei pulmonare, prezența revărsatelor lichidiene pleurale. Ecg indică alungirea, aplatizarea sau negativarea undei T, scăderea amplitudinii complexului QRS. Ecocardiografia dă informații mai puțin importante decât în pericardita lichidiană, arătând pericardul îngroșat și fracția de ejecție scăzută a ventriculului stâng. Tomografia computerizată arată pericardul îngroșat și calcificat
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
sindromul de debit cardiac scăzut, tulburările de ritm. MEZOTELIOMUL CARDIAC Este o afectare malignă rară a învelișurilor inimii. Cauza favorizantă primară a mezotelionului pericardic în 70-80% din cazuri o reprezintă azbestoza. Dintre mezotelioame ale pericardului 1-5% sunt primare, 60-70% sunt pleurale și 30-35% au origine pleurală sau peritoneală. Poate apare la orice vârstă și indiferent de sex, clinic se manifestă cu durere toracică, tuse sau tumefacția feței sau a extremității superioare. De obicei, diagnosticul se pune tardiv când tumora a invadat
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
tulburările de ritm. MEZOTELIOMUL CARDIAC Este o afectare malignă rară a învelișurilor inimii. Cauza favorizantă primară a mezotelionului pericardic în 70-80% din cazuri o reprezintă azbestoza. Dintre mezotelioame ale pericardului 1-5% sunt primare, 60-70% sunt pleurale și 30-35% au origine pleurală sau peritoneală. Poate apare la orice vârstă și indiferent de sex, clinic se manifestă cu durere toracică, tuse sau tumefacția feței sau a extremității superioare. De obicei, diagnosticul se pune tardiv când tumora a invadat venele, arterele, căile respiratorii. Radiografia
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
dar și menținerea esteticii regionale [14]. În ultimii an se utilizează din ce în ce mai frecvent tehnica miniinvazivă Nuss, ce constă în efectuarea doar a două incizii mici, bilateral, pe linia axilară medie pentru introducerea unei lame de titan retrosternal, prin ambele cavități pleurale, cu ajutorul unui instrumentar specializat [13]. Pentru a evita lezarea cordului în momentul efectuării canalului retrosternal de trecere a lamei de titan, chirurgii europeni (Rokitanski) au recomandat asocierea unei incizii de 2 cm substernal, prin care se introduce toracoscopul, ce permite
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
incizii de 2 cm substernal, prin care se introduce toracoscopul, ce permite vizualizarea trecerii lamei metalice prin mediastinul anterior și verificarea poziției acesteia. Tehnica prezintă avantajul rapidității execuției și al respectării criteriului estetic (fig. 4.4), dar deschide ambele cavități pleurale, necesitând drenaj pleural la finalul intervenției. Complicațiile postoperatorii sunt rare și de regulă ușor de rezolvat: pneumotorax, hemotorax, pleurezii persistente, serom toracic [7]. Dacă lama nu este corect fixată, se poate deplasa. Astfel, s-a descris lezarea aortei ascendente, prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
cm substernal, prin care se introduce toracoscopul, ce permite vizualizarea trecerii lamei metalice prin mediastinul anterior și verificarea poziției acesteia. Tehnica prezintă avantajul rapidității execuției și al respectării criteriului estetic (fig. 4.4), dar deschide ambele cavități pleurale, necesitând drenaj pleural la finalul intervenției. Complicațiile postoperatorii sunt rare și de regulă ușor de rezolvat: pneumotorax, hemotorax, pleurezii persistente, serom toracic [7]. Dacă lama nu este corect fixată, se poate deplasa. Astfel, s-a descris lezarea aortei ascendente, prin rotația postoperatorie a
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
cervico-toracică. Spre deosebire de apertura toracică inferioară, ale cărei dimensiuni variază permanent cu respirația, apertura toracică superioară are dimensiuni fixe. Limitele anatomice sunt reprezentate de: coasta I, cartilajul coastei I și manubriul sternal (anterior), capul coastei I și vertebra T1 (posterior), domul pleural. La nivelul aperturii toracice superioare vasele subclavii și plexul brahial se îndreaptă dinspre zona cervicală spre braț prin canalul cervico-axilar; acesta este împărțit de marginea externă a coastei I în triunghiul scalenic și spațiul costroclavicular - proximal - și axilă - distal. Spațiul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92099_a_92594]
-
coastei I, înapoia șanțului arterei subclavii. Scalenul posterior, are origine pe tuberculii posteriori C5-C7 și se inseră pe fața externă a coastei II. Scalenul minimus, când există, are originea pe tuberculii anteriori C6-C7 și inserția pe coasta I și cupola pleurală. Mușchii scaleni înclină lateral coloana cervicală și pot participa la respirație ca mușchi inspiratori accesorii. ETIOPATOGENIE Elementul central în sindromul de apertură toracică superioară este coasta I [8]; compresia structurilor vasculo-nervoase este realizată pe coasta I de către elementele vecine, normale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92099_a_92594]
-
Tratamentul este chirurgical. Nu se recomandă chiuretaj, ci condrectomie extrapericondrală sau rezecții lărgite de plastron cartila¬ginos inferior C7-10 (Nicodin, 2002) [13]. - Osteite și osteomielite: Sunt înregistrate mai frecvent după plăgile toracice supurate (mai ales de război) și după drenaje pleurale prelungite, cu caracter cronic, recidivant. Aspectul radiologic este revelator, iar tomografia computerizată evidențiază cu acuratețe zona de distrucție osoasă. Tratamentul constă în rezecție costală în țesut sănătos. Aspecte particulare sunt date de osteita sternală post-traumatică, ca și de osteomielita sternoclaviculară
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
după traumatisme toracice inchise, cu leziuni musculare și fasciale, prin accidente de circulație. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul fracturilor costale produse de centura de siguranță (May, 1995) [10]. Multe dintre ele nu sunt hernii adevărate (nu au sac pleural), producându-se un prolaps pulmonar subcutanat printr-un defect al pleurei parietale. Bolnavul acuză durere locală, tuse iritativă, dispnee de efort, iar la examenul obiectiv se observă o formațiune moale-elastică ce proemină prin defectul parietal la tuse si mișcările respiratorii
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
CT. În urmă cu mai mulți ani se recomanda ca defectul parietal să fie închis prin tehnica Sauerbruch-Doberer (utilizarea periostului mobilizat de pe coastele adiacente). În prezent se recomandă utilizarea de materiale plastice (GoreTex sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
adiacente). În prezent se recomandă utilizarea de materiale plastice (GoreTex sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine în contact cu aerul. Factorii favorizanți sunt reprezentați în principal de rupturile pulmonare extensive, rupturile vasculare, leziunile parietale, leziunile hepatice sau splenice cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
sau lambouri muscu-locutanate (Filosso, 2001) [6]. SECHELELE PLEURALE Cele mai frecvente sechele întâlnite în practica clinică sunt hemotoraxul organizat, pahipleurita posttraumatică și empiemul posttraumatic. Dintre cele extrem de rare, menționăm splenoza pleurală. Hemotoraxul organizat și pahipleurita Coagularea sângelui acumulat în cavitatea pleurală se produce și când acesta nu vine în contact cu aerul. Factorii favorizanți sunt reprezentați în principal de rupturile pulmonare extensive, rupturile vasculare, leziunile parietale, leziunile hepatice sau splenice cu ruptură de diafragm. Organizarea hemotoraxului cu apariția fibrozei și instalarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]