2,329 matches
-
victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda, nu va rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unde adăpostiți câinii și pisicile disidente? Străină, așa credeau? O străină aleasă, străină de poporul ales? Ce victimă, păpușico, care victimă, care crematorii, micuțo? Care agresiune, babușca? O simplă distracție, atât. Plictiseala ucigașă, doar plictiseala, ce să facem, meine Liebe. Plictiseala, asta-i. Nimic altceva, credeți-mă. Tocmai vorbeam ieri ambasadorului japonez despre nepăsare. Eram vecini la ruletă, la Monte Carlo, când i-am repetat... Ehe, va ceda, Madona Venerica va ceda, nu va rezista avalanșei. Va voi să scape, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el în stație la Izvor, să aștepte autobuzul, nu-l observasem. Ce credeți că făcea distinsul exemplar al trecutului meu și al dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos nu le mai pasă de nimic, surzi orbi muți, să vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avut rost. Tata nu era amator de artă. Arta era un fel de desert pentru el. Nu se omora după desert. — Păi, vezi... ce sunt trăsnelile astea? Nu știi ce să mai născocești, să te distrezi, să-ți mai treacă plictiseala. Ai dreptate, doctore. De fapt, pentru altceva am venit. — Aha, deci tot ai venit pentru ceva. Da, n-am putut spune de la început, să nu te irite. Am venit să-ți pun o întrebare și să-ți ofer o consultație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
chiar așa să vorbiți de noi. Am întâlnit eu aici oameni care... — Spoială, domnule, spoială. Învață doar din conversație, nea Mitică. Ciupesc de ici-colo, lustru, atât! Limba dată la polizor, atât, crede-mă. Numai provincia! Acolo e măreția. Acolo, în plictiseală, în mocneală. Acolo-i adevărul, domnule Ostap Bender, acolo, să știi. Ai fost dumneata în capitala unui județ de munte, în zilele noastre? Șoferul se crispă pe volan, reuși să depășeascăbasculanta uriașă din față, trase o înjurătură de plăcere. — Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nevoie, e acceptabil și termenul neutru de „penis“. Dar dick nu e voie, Nathan. E mult prea vulgar. M-am întors către Tom și am spus: — Trebuie să fie distractiv să lucrezi pentru un astfel de om. — Nici un moment de plictiseală, mi-a răspuns Tom. Aici e ca la circ. Harry a zâmbit, apoi i-a aruncat lui Tom o privire afectuoasă. — Da, da, a spus el, vânzarea de cărți e o afacere atât de distractivă, că ne doare burta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dezonoratul Edgar Allan Poe, primul scriitor adevărat pe care l-a dat America lumii. Da, Tom era într-o formă excelentă în ziua aceea. Poate puțin prea pătimaș, cred, dar fără îndoială, pălăvrăgeala lui dezlânată, erudită, ne ajuta să izgonim plictiseala drumului. Zburda într-o direcție un timp, ajungea la o bifurcație și vira brusc, luând-o în altă direcție, fără să se oprească pentru a hotărî dacă la stânga era mai bine decât la dreapta sau invers. Toate drumurile duceau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
insulă din Caraibe unde vremea e frumoasă în toate zilele anului. Atunci de ce se străduiește atâta ca să pună Chowder Inn în funcțiune? îl întreb. Fără nici un motiv, îmi răspunde. Dar nu are altceva de făcut, iar asta îi mai alungă plictiseala. E vremea prânzului. Stăm toți patru la masa din sufragerie și mâncăm hrană rece, fructe și brânză. Acum, că ceața s-a ridicat, soarele bate puternic prin ferestrele deschise și fiecare obiect din cameră pare mai clar conturat, mai viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
plătește altcineva. Și din păcate pentru Tim, majoritatea prietenilor noștri sunt așa. Dacă aș fi îndrăgostită, aș începe să mă pregătesc de pe-acum pentru marea noastră, hm, întâlnire. Dar cum nu sunt, o mai lălăi prin bucătărie, mâncând din plictiseală pâine cu unt și așteptând să termine tata cu calculatorul ca să pot să caut mai multe informații despre Adam. Doamne, știu că am spus mai devreme că nu o să-l sun, dar chiar ar trebui să-l vedeți! Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ar fi drăguț să mă distrez? Măcar o dată? Mă hotărăsc subit să-l sun pe Adam Kirrane imediat ce ajung acasă. Poate o să-mi frângă inima, dar sunt dispusă să-mi asum riscul. Tot e mai bine decât să mor de plictiseală. — A fost genial, spune Tim în timp ce stăm la rând să ieșim din multiplex. Absolut deosebit. Dau doar din cap aprobator, pentru că, așa cum am spus mai devreme, Tim o ia personal dacă nu îți plac filmele pe care le alege. — Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
citesc despre nu știu cine că e dezlănțuit în pat și toate astea. E un pic scârbos, nu? Singurul motiv pentru care citesc porcăriile astea este că pasagerii deseori lasă fițuicile cotidiene la bordul avionului. Și le frunzăresc când iau prânzul. Din plictiseală, sincer. Nu mă credeți? Bine, atunci recunosc. Ador revistele de scandal! Sunteți fericiți acum? Mă întreb dacă cineva a fost cu Adam și a spus mai departe. Sper că nu. Până la urmă, de obicei despre fotbaliști și staruri pop se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Mai ales dacă acest altcineva iese în oraș vineri seară, în timp ce tu stai în casă. Sau e în New York. Și tu ești în Boston. Probabil vă întrebați unde anume se încadrează Tim, dar sunt sigură că Tim mă sună din plictiseală, și nu din iubire. Vorbesc serios. Mă vede ca pe partenera lui de cinema sau cineva care să-i țină de urât pe scaunul din dreapta cât conduce el fără țintă duminica după-amiaza. Ca hoardele de cupluri de irlandezi care nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și, o fracțiune de secundă, mă gândesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rând, pentru că, după maximum o săptămână, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rând... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lângă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lângă care trec fie se uită la mine ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
într-o dimineață când mugurii unui copac pe care-l credeai mort încep să plesnească sonor; la naiba, plesnesc (îmi adun și eu ochii din hârtii) floricelele de porumb pe care le pregătește în bucătărie mama, ca să-i treacă de plictiseală. Știi că germanii n-au auzit de astea, de floricele? zic în stilul meu interesant, pătrunzând în bucătărie. Mama râde îmbujorată de lumina pe care a trebuit s-o aprindă în plafon - înseamnă că, de când scriu, ziua a trecut. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Shang-guang voise să scape, dar detectivii particulari ai lui Kang Sheng se aflau peste tot. Desfășori o legătură amoroasă națională, o avertiză el. Trebuie să te păzim douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Ar trebui să nu ai nici un motiv de plictiseală. Să fii la dispoziția lui Mao ar trebui să fie unicul tău țel în viață. Dar Mao nu și-a mai făcut apariția de multă vreme! Și-a pierdut interesul și s-a îndepărtat, nu vezi? Datoria ta este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală... Îți răscolești buzunarele după pastilele de tensiune, dai de țigări, dropsuri, pagini mototolite, numai că nu recunoști limba În care e scris textul conferinței, nu recunoști alfabetul. Ce ai să citești atunci În fața asistenței? Nu știi. Te-ai ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu New York, cu Los Angeles, Rio de Janeiro cu San Francisco, mâine chiar și Pekinul poate ajunge la fel! Lumea noastră se uniformizează, periferiile copiază, cum pot, centrul. Dar poate că vârsta mă Împinge să văd peste tot degradarea și plictiseala și pentru voi altfel arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea tânărul sună insinuant, dar el nu-și ridică ochii, toarnă mai departe, cu atenție, vinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici unde să vă Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea obositor... și atât de mare plictiseala câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei, sigur că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi părut grele. În copilărie, Îmi plăcea să mă pierd Într-o asemenea veselie dezlănțuită, cu zeci de guri care vorbesc, râd deodată. Bineînțeles că, fiind prea mic, sensul glumelor, multe fără perdea, Îmi scăpa, așa cum nu sesizam nici plictiseala, nici conflictele meschine, tot ce ține de obișnuitul vieții și care trebuie să fi existat și acolo. Dar acum, când m-am văzut la masă lângă ei, dator să Înfrunt proba atâtor feluri de mâncare, a trebuit să Îmi recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe care doar accentul francez le făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui se loveau ritmic. Semn de mare plictiseală. Contele se străduia să-și țină bărbia înfiptă cu ostentație înainte, fiind convins că astfel își consolida imaginea de om hotărât, combativ și intransigent. Încă nu aflase că ceilalți vedeau în asta doar expresia unui profund dispreț. Și nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
târziu - inimaginabilă cheltuială! -, dar contele se văita că simte totuși frigul de afară. Ceva mai devreme, Toinette sporovăise despre un spectacol la care insista să meargă. Până la urmă, acceptase să-i îndeplinească dorința, gândindu-se că va scăpa măcar de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Sau, mai potrivit cu dimensiunile ei, pentru următoarea mică achiziție. —Dragul meu, a tors ea în urechea lui James, cred că asta e aleasa. Lipsesc doar un minut. Și femeia s-a îndreptat spre cabinele de probă, știind că limita de plictiseală a bărbatului ei era mai mică decât testiculele lui Danny de Vito. Șmecheria era să se schimbe repede și să ia o hotărâre aproape instantaneu. În plus, și Julia își dorea să se întoarcă la hotel cât mai repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aia, până și Belinda fusese înțelegătoare. Ea se despărțise de David înainte ca bărbatul s-o cunoască pe Fiona. Fusese o decizie de comun acord, la care părea să se fi ajuns din nimic mai mult decât o stare de plictiseală resimțită de ambele părți. Belinda încercase să mai facă un copil. Probabil ca să mai anime mariajul obosit, dar Jake rămăsese unica progenitură a celor doi. Iar în secunda în care puștiul începuse să aibă o viață independentă de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
meargă și Jake cu noi? I-ar plăcea la nebunie. Ba nu i-ar plăcea deloc, s-a gândit Fiona supărată. Puștiul s-ar târî în urma lor - la cel puțin douăzeci de metri în spate - cu o expresie de totală plictiseală pe față, dând de înțeles, foarte limpede, că ar prefera să stea acasă și să se joace la Playstation decât să aibă contact cu orice ființă vie din familia lui. Dragul meu, când Jake e aici nu puteam să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]