1,400 matches
-
așa cum Încercam să nu mă implic prea mult nici În conspirația infracțională care stătea la temelia vieții din Residencia - drogurile furnizate de Mahoud și Sonny Garder rețelei de traficanți, serviciile de masaj și escortă ce recrutaseră o sumedenie de văduve plictisite și o mînă de neveste aventuroase, cabaretele „creative“ care desfătau facțiunile cele mai corupte, gașca de musculoși a celor doi foști directori la British Airways care umbla prin Residencia spărgînd și vandalizînd În liniște, provocînd stricăciuni mașinilor și murdărind piscinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o văd pe Leni în locul meu, e o ființă interesată numai de nimicuri, poate de asta are ticul de a vorbi cu dimi nutive. Vorbeau amândouă foarte aprins despre... pantofi. Mi-am dres glasul, demonstrativ, și Leni a ridicat ochii plictisită spre mine. Stai un picuț, nu vezi că vorbim? Mă tem că i-am aruncat o privire cam fioroasă. Nu prea eram în apele mele, Edo, de bună seamă! — Bine, scumpico, las’ că vorbim după extemporal, a oftat Leni din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la nimic. Ba chiar, dimpotrivă, profita de toată lumea. Era iremediabil un mediocru. Edi nu o merita pe Clara, nu merita dragostea ei. Putea să strige după ea și s-o cheme oricât, nu era vorba decât de toana unui convalescent plictisit. Pe Clara o merita el, Bobo. Chiar mâine dimineață, o va căuta, s o prindă înainte de mutare. O va căuta cu pretextul că a dorit, totuși, să-i înapoieze jurnalul. Dar pentru asta, întâi și întâi, trebuia să-l citească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap! Mi-am adus aminte de jocurile noastre care ne țineau mereu în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap! Mi-am adus aminte de jocurile noastre care ne țineau mereu în priză și atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
devină scriitoare. O scriitoare neobișnuită. Dar nu putea. Nu putea să intre în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plin de râvnă, încă o cerere de intrare în colectivă: Tovarăși dragi, vezâcă, io-te, încă, o cerere pentru intrarea în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
locale - spațiu publicitar. Să ne plasăm și așa anunțurile, el avea să le aranjeze grafic. Iată ce a ieșit, În câteva exemple: POET INVARIABIL. CEDEZ VOL. II. INEDITE. SALVEZ RASA ALBĂ. AȘTEPT PROVINCIA. CONVENȚIA DE LA VIENA: NUMAI PENTRU CUNOSCĂTORI ȘI PLICTISIȚI. HÂRTIE DE ÎMPACHETAT CU DOMNUL IISUS. LIBER PROFESIONIST AL DECENȚEI. ÎNCERC SĂ EXAGEREZ. AȘTEPT CONFIRMAREA. TRATAT DE ÎMBĂLSĂMARE. VÂND. RANĂ ULTRAMODERNĂ. COD PATRIA. FUMĂTOR EXISTENȚIALIST. RUS. SOLICIT ADMIRATOARE. VINERI ORA 17. BISERICA MOALE COLȚ STRADA INEVITABILULUI. TRICOU NEGRU. DOMNIȘOARĂ ENCICLOPEDICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scaunul, îndreptându-se îngândurat, cu mâinile la spate, către fereastră. La poarta principală a unității, în spatele barierei înguste din lemn, așteaptă trei uriașe mașini-cisternă. Santinela, cu pușca Z. B.61 pe umăr, controlează documentele de transport. Din cabine, șoferii privesc plictisiți trecerea necontenită a companiilor, care, ordonat, pe plutoane, se îndreaptă către câmpul de instrucție. Tinerii ofițeri strigă ordine cu voci zadarnic îngroșate în speranța unui plus de autoritate asupra soldaților, nu cu mult mai vârstnici decât ei. Colonelul își îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
reci. Ca un adevărat animal de pradă, micșorează distanța într-un mod măsurat, fără să se grăbească. Deprinsese acest talent de la un dezertor ucrainean, fost cercetaș în Armata Roșie. Trei metri. Doi, unu. Ghemuit la pământ, privește pendularea înceată și plictisită a santinelei, pe porțiunea îngustă a postului de pază. Așteaptă momentul propice, care nu întârzie să apară. Cu un salt de felină țâșnește de după stânci și aterizează silențios drept în spatele soldatului. Astupă cu palma gura santinelei și cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
treburi acolo. La intrarea principală, de o parte și de alta a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era zi, noapte, vreme urâtă sau senină. La fel și acum, doi soldați cu arma la picior străjuiesc tăcuți și plictisiți liniștea locului unde zgomotele frontului se aud doar ca un mormăit foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le pasă. Picotesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privirea acoperită de o pereche de ochelari de soare, iar la redacție ședea pe un scaun în mijlocul încăperii adjunctului său, Aurel Gurghianu, parcă pregătit de plecare, însă cu o înțepenire a poziției și cu o superbie a privirii, ca și cum, vag plictisit, ar trebui să mai acorde audiențe. A urmat exilul la... București, unde a dobîndit o locuință ultracentrală, pe strada numită ulterior Tudor Arghezi, nr. 26, în care primește vizitele memorialistului. Ne putem lesne imagina convorbirile lor, de facto monologurile lui
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
interior-exterior, limbaj-realitate), de cealaltă parte, un pragmatic incorigibil, rutinat, blazat și aproape obosit, care se străduiește, sub masca unei morgi de seninătate colocvială, să-și ascundă disprețul față de adversar. Primul e înfuriat și mereu în ofensivă, al doilea e condescendent, plictisit și retras în matca unor convingeri pe care nu i le mai poate clinti nimeni. Primul e ca un spadasin care fandează mereu vrînd să-și înțepe măcar o dată adversarul, în timp ce cel de-al doilea dă impresia unei urs afabil
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
strâmba, se uita când foarte aproape, când de la distanță, punea mâna pe nas, belea ochii... Nu părea nici surprinsă, dar nici cu totul indiferentă, avea doar o vagă curiozitate scârbită și reflexivă... Când aproape că aruncă oglinda, de astă dată plictisită, și spuse cu un soi de nepăsare care venea parcă de foarte departe: "Arăt oribil!" Dar nu mie mi se adresa, ci, ai fi zis pereților și se ridică din fotoliu, îmi arătă un spate care se îndepărtă leneș spre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, nu cum credeam eu că o văd... Adică nu eu mă schimbasem... Și simții cum din nou ființa mea respira liber, fără acel ghem din stomac. Mă pufni chiar râsul. Felul cum ea se privise în oglindă, ași zice plictisită că era plictisită, fără vreo cutremurare, arăta, dezvăluia adică o comică stagnare a sufletului, ca și când ar fi fost o iapă bătrână care se uită în golul cel mare al câmpiei și nu mai vroia nimic...Mă dusei peste ea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care citeam pietrificat că mă vede cu uluire: cine e omul ăsta? Ce e între mine și el de stă aici în casă? E bărbatul meu? Cum de m-am trezit cu el aici? "Bine, îi spuneam și eu, abătut, plictisit brusc, ridicîndu-mi privirea peste creștetul ei, undeva departe, spre zarea speranței, simțind în același timp cu neliniște cum se scurge din mine puterea de a iubi, deși o iubeam... văd că te-am deranjat, te rog sa mă scuzi!" Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să se adopte sistemul sovietic actual, în care să se desființeze vechiul bacalaureat, și cursul primar obligatoriu de patru ani să fie de șapte, iar cursul universitar să fie de cinci ani." "Și numai atît? clipi Micu des, iritat și plictisit. O a doua reformă a învățămîntului, la o distanță așa de mică de prima, nu cred eu că se va rezuma numai la atît." "Și eu cred, zise Vaintrub. A venit la noi în inspecție un individ de la minister și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mâinile în sus? mă revoltai eu brusc și revenii să mă așez in fotoliu. Dacă aveți ceva de discutat cu mine, luați loc și faceți-vă datoria. Dar mai întîi cine sînteți?" Ăsta se uita la mine cu un dispreț plictisit și amenințător, se întreba dacă să-mi cârpească sau nu una, ca sa văd imediat cine sânt "Ești arestat, urlă el deodată scos din pepeni, la perete și mâinile sus!" Și cei doi mă apucară de brațe și mă duseră, în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ele o stranie melancolie, deși Matilda mă iubea acum ca altădată. Din sentimentul că sânt în plină înflorire rămăsese doar o pură idee: știam că sânt tânăr, dar mă simțeam bătrân, asemeni bunicului, pe care îl vizitai și îl găsii plictisit și furios... Nu mă întrebă nimic, nu-l interesa ceea ce mi se întîmplase, nu-l interesa decât ceea ce i se întîmpla lui. "Ce e, bunicule, ce ai? Ești cumva bolnav?" " Nu, zise el, n-am nimic, da' mă Victore, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
imaginară în fața tribunalului, ce se mai alege de ideile tale? Nimic, neantul, mori fără idei..." Și zicând acestea se zbătu să-și tragă picioarele de sub masă, se ridică greoi și cu o expresie crispată, clipind des, stăpânit de o iritare plictisită, ca totdeauna când nu înțelegea sau se prefăcea că nu înțelege ceva, și o luă încet spre perdeaua roșie din fundul braseriei. "Are dreptate, zise Clara după ce ramaserăm singuri, totuși... Vreau să spun, reluă ea fără să mă privească, văzând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sfârșit instalat înaintea filtrului și a scrumierei sale pline de mucuri și cenușă. XXII Gândirea aceasta îi venise pesemne după ce, sau poate în timp ce scăpa de presiunea vezicii urinare, căci acum era foarte calm, crisparea îi dispăruse, ca și iritarea plictisită. Arăta așa cum îmi plăcuse odinioară, când avusese un ascendent asupra mea, pe care îl pierduse apoi o dată conferențiind despre "unele aspecte ale prelucrării folclorului în opera poetică a lui Ion Amăicăiițului" și apoi pierduse și ce mai rămăsese din el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un chioșc. O simții însă de îndată că se ridică și o văzui îndreptîndu-se spre un băiat care fără s-o cunoască o chema, dar nu-l auzisem rostind vreun cuvânt. Parcul era plin de cărucioare, bunici, părinți tineri, îngrijitoare plictisite că la această oră nici un soldat nu-și făcuse apariția. Se opri la mică distanță de el și se uitară unul la altul, ca și când s-ar fi pomenit fiecare în fața unei oglinzi. Un timp tăcură încremeniți, cercetîndu-se fără să înțeleagă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tine la bibliotecă?" "Nu e așa de simplu, singur mi-ai povestit data trecută cum e cu tipesa aia!" Tata începu să dea din cap de la stânga la dreapta, cu o adâncă nepăsare, care devenea și mai adâncă și mai plictisită pe măsură ce capul lui ajungea prin clătinări de decepție de la umărul stâng, la cel drept, și apoi încolo spre lume, în general, în sus spre univers... Se uita chiar în zare, nu mai ascultă restul explicațiilor mele, adică faptul că trebuia
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
deci că țicneala nu-i trecuse. Sau poate chiar femeia îl vrăjise pentru toată viața?... Țuicăreala continuase în acest timp și antreurile dispăruseră din farfurii. Nu înțelegeam însă de ce stăteam mereu în picioare "Ce facem, domne?" zise Bacaloglu iritat și plictisit, adresîndu-se gazdei, laureatul Calistrat. "Eu zic să ne-așezăm la masă, le bag în bida mă-sii, nu le mai aștept și dacă mai îndîrgie, când vin, le dăm pe ujă afară", zise Calistrat a cărui voce se alterase în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]