3,630 matches
-
notează, de exemplu, că deși sistemul admite două plurale pentru chibrit (în -e și în -uri) norma "nu este indiferentă" preferînd una dintre cele două forme 219. Se deduce de aici că norma limbii realizează selecția (preferința pentru forma de plural chibrituri), cînd, de fapt, aici acționează norma legiferată a limbii literare. Trebuie admis deci că există o normă a limbii literare (cutumiară sau legiferată) în paralel cu norma lingvistică de la nivelul limbii populare, aceasta fiind însă baza pentru cealaltă. Așa cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o anumită formă tradițională, căci în românește se spune Bună ziua, dar nu *Bună noaptea, ci Noapte bună; în spaniolă se poate spune Buen dia și Buenos dias, însă nu se poate spune *Buena noche, ci Buenas noches, adică numai la plural. În mod similar, există formule tradiționale cu care se încep basmele: în franceză, Il était une fois, în italiană, C'era una volta, în germană, Es war einmal, în engleză, Once upon a time, iar, în română, A fost odată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la Petrarca și Carducci, la Eminescu și Heine impresionează acel aliaj intim de expresivitate și inefabil, durează impresia de rotunjime genuină sub cerul armoniei. Peste textele unor orchestratori de zile mari pribegind prin intermundii, suflă duhul dez-mărginirii. Sinonimia Poezie-Carmen (la plural Carmina), vizibilă la Horațiu, țintea infinitul logosului. "Poate prin Muzică (argumenta Edgar Poe) sufletul se apropie cel mai mult de marele țel pe care se luptă să-l atingă atunci când e animat de Sentimentul Poetic crearea Frumuseții absolute" (Principiul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
păstra sărbătoarea în cuvânt ca vuietul mării în cochilia măruntă..." (Spre poezia bizantină). La originea imnelor sale stă consecvent o inepuizabilă iubire. Menținându-se în notă apologetică, imnul e totodată confesiune, evocare, meditație, formă de cunoaștere, reverie, frescă ori portret; pluralul imne (în loc de imnuri) exprimă opțiunea cititorului de carte veche mișcat de invarianta arhaică, înduioșat de rostirea aurorală. Uvertura la Imnele bucuriei cu suava Lumină lină (titlu de cântare sacră, de găsit la Arghezi) -, lumină de seară, mai precis de vecernie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poet de mărimea întâi, unul dintre cei mai valoroși ai acestor ani. ANA BLANDIANATRANSPARENȚE ȘI MISTER Patru decenii de creație!... Poezie, povestiri (Proiecte din trecut), un roman (Sertarul cu aplauze), eseistică, memorialistică. În momentul debutului editorial (1964), cu Persoana întâia plural, Ana Blandiana avea douăzeci și doi de ani. Dintre partenerii de generație, câțiva, reprezentativi Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat, diferențiată stilistic și nu doar, instaurând o simbolistică revelatoare, debutanta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Imnele Țării Românești (1981); Imnele Putnei (1985); Imnele Maramureșului (1988); Poezii (Ed. bilingvă română-italiană, 1982). Trad. George Lăzărescu. Prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Iubirea de patrie. Jurnal de poet (1980). ANA BLANDIANA (Otilia Valeria Coman) Timișoara: 25 martie 1942. Persoana întâia plural (1964). Prefață de N. Manolescu; Călcâiul vulnerabil (1966); A treia taină (1969); Cincizeci de poeme (1970); Calitatea de martor (1970); Octombrie, noiembrie, decembrie (1972); Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie (1976); Somnul din somn (1977); Cele patru anotimpuri (1977
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
limitate". Bun, și ce superinteli-gență avem care să producă respectivele reglementări și politici la nivel global, într-o econo-mie interconectată? Pentru că nu cred că mai are mare relevanță să vorbim despre "economii și societăți" (fie ele și moderne), adică la plural. Mai pertinentă devine analiza aplicată econo-miei și societății globale, care devine o realitate. Dar asta autorul nu o face. Ni se mai spune că e nevoie de eficientizarea serviciilor publice pentru a se evita risipirea resurselor (de acord, că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
relevanță și reprezentare exactă. Contabilitatea nu este nici realitatea și nici descrierea obiectivă a acesteia, ci doar o reprezentare sau o viziune, contestabilă, a unei realități. Și, încă un argument, cel al măsurii, în care singularul propriu situațiilor financiare acoperă pluralul privind cerințele informaționale ale utilizatorilor externi, în condițiile în care în structura acestora există cerințe informaționale specifice. Peste toate aprecierile anterioare, rămâne o reflecție formulată de autoare: contabilitatea creativă în sens pozitiv este în măsură să emită un adevăr și
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
este explicată de Quispel ca rezultat al interferenței cu unele speculații orfico-platoniciene78. Teoria lui Quispel a fost continuată de Hans Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu pasajul din Gen. 1:26 În care Dumnezeu (la plural!) pornește să-l alcătuiască pe om după chipul său („al nostru”)79. Am văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu pasajul din Gen. 1:26 În care Dumnezeu (la plural!) pornește să-l alcătuiască pe om după chipul său („al nostru”)79. Am văzut deja că interpretarea potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
terminologiei aristotelice 219. În Metafizica lui Aristotel (V:2), instrumente (organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei finale, iar cauza formală este „instrumentul” cauzei eficiente. Pluralul logoi este utilizat de Filon pentru a desemna Ideile platonice individuale, numite și ideai, archetypoi ideai, typoi, metra, sphragides, logoi spermatikoi, spermata kai rhizai dynameis, asomatoi dynameis, doryphoroi dynameis, angeloi, charites. Toate se identifică uneori Între ele, alteori sînt distincte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
credințelor celor din Concorezzo 14. Și el cunoaște povestea Spiritului cel cu patru fețe și mai adaugă că Lucifer, Spiritul și un al treilea partener - Trinitatea malignă - au Învrăjbit elementele. Această inovație derivă probabil dintr-o Încercare de a explica pluralul din Geneza 1:26 (În latină: „Faciamus hominem”) drept referire la Lucifer și la asociații săi (Lucifer fuit locutum im persona sociorum: limba lui Burci se situează pe la jumătatea drumului Între latină și italiană). Episodul trebuie să fie o variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
plantele, Îi face pe „luminătorii” cerului, apoi le poruncește Apelor să se umple de viețuitoare. Își fac apoi apariția (ori sînt create) păsările cerului, iar Dumnezeu poruncește pămîntului să „dea din sine” viețuitoarele pămîntești, apoi se adresează sieși, vorbind la plural (Geneza 1:26), pentru a-l face pe om după chipul său și Îl face parte bărbătească și totodată femeiască, numindu-l stăpîn peste toate viețuitoarele. Constatînd că toate acestea sînt bune, Dumnezeu se odihnește pentru o zi. Capitolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu contestă adevărul conținut În fiecare dintre enunțurile contradictorii ale Cărții Genezei; nu vor altceva decît s-o Înțeleagă. Un alt careu decisiv de pe tabla de șah a jocului Genezei este 1:26, unde referirea la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este 1:26, unde referirea la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
la Dumnezeu se face la plural. Nu sînt posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
posibile decît puține opțiuni: A. Premisa este că Dumnezeu este cu adevărat Înaltul și slăvitul creator al ecosistemului; această premisă este comună iudaismului și creștinismului ortodox. 1. Pluralul se explică drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
drept un plurale maiestatis, lipsit de un Înțeles concret; 2. Pluralul Înseamnă că Dumnezeu a colaborat cu alte entități la crearea omului: cu Sophia ori cu un Înger. B. Premisa este că Dumnezeul din Geneză nu este Dumnezeul ultim. 1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1. Pluralul este trecut sub tăcere, Întrucît umanitatea a fost creată de acel Dumnezeu din Geneză, oricare ar fi el, fără nici un alt ajutor (Marcion, bogomilii, catharii - cu condiția să Înțelegem prin „umanitate” corpurile fizice ale bărbatului și femeii); 2. Pluralul stabilește că, oricare ar fi Dumnezeul din Geneză (fie un intermediar, fie Diavolul), el i-a creat pe oameni cu ajutorul Arhonților (majoritatea gnosticilor și maniheenii). Să ne deplasăm acum În careul alăturat (2:7): Cine i-a suflat În nări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sub aspect juridic sau etic lucrurile au rămas neelucidate. De multe ori În povestirile vieții celor deportați, atunci când se ajunge la episodul deportării sau la relatarea circumstanțelor acesteia, naratorul Înlocuiește povestirea la persoana I singular cu cea la persoana I plural, marcând astfel asumarea relatării În numele grupului cu care memoria Îl face solidar: deportații. Pentru toți aceștia a fost vorba de o răsturnare brutală a destinului lor, una nefastă, care i-a obligat să-și reconsidere proiectele de viață și, Întrucât
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
independență contextuală și în dorința individului de afiliere și aprobare. Indivizii cu grad ridicat de dependență contextuală sunt atenți la circumstanțele exterioare ale comunicării, sunt sensibili la semnalele non-lingvistice pe care le primesc, tind să se adapteze interlocutorului, să folosească pluralul asocierii și al empatizării (noi). Indivizii care manifestă dorință de afiliere și aprobare în cadrul grupului tind să subordoneze interesele personale intereselor de grup, să se adapteze stilului comunicativ al interlocutorului, să-și privească mai mult partenerii de discuție și să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot să te ajut; Când te hotărăști, vin să facem ordine în bibliotecă.); (vi) exprimarea deferenței prin folosirea pronumelor de politețe, a pluralului, a titlurilor academice (Domnule academician, vă rog să îmi acordați un interviu.); (vii) exprimarea subordonării față de interlocutor (Vă rămân dator; Aș fi onorat să...); (viii) neimplicarea comunicativă (tăcerea, replici scurte, imobilitate). Printre strategiile politeții pozitive se numără: (i) performarea unor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ai!); (ii) folosirea de intensificatori de expresie pentru a exagera interesul față de interlocutor (Te rog, atenție la scări, sunt extrem de alunecoase! Întotdeauna ai fost cel mai bun!); (iii) folosirea mărcilor solidarității de grup sau ale apartenenței la grup: persoana I plural la verb; pronumele personale și posesive de persoana I plural; cuantificatorul toți; substantive (grupul nostru, colectivul nostru); pluralul solidarității; adresarea inversă (folosirea de către vorbitor a unui termen care ar fi de așteptat să fie folosit de către ascultător ca în - Ce
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
sunt extrem de alunecoase! Întotdeauna ai fost cel mai bun!); (iii) folosirea mărcilor solidarității de grup sau ale apartenenței la grup: persoana I plural la verb; pronumele personale și posesive de persoana I plural; cuantificatorul toți; substantive (grupul nostru, colectivul nostru); pluralul solidarității; adresarea inversă (folosirea de către vorbitor a unui termen care ar fi de așteptat să fie folosit de către ascultător ca în - Ce faci, mamă, acolo?, unde substantivul mamă este folosit de mama care se adresează fiicei); folosirea desemantizată a unor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
antipod, stilul utilitarist, non-retoric (clar, concis, sincer, pozitivist-empiric, individualist, egalitarist, orientat spre transmiterea eficientă a informației). În exemplele de mai sus se observă că primul text, construit pe tiparul inductiv, nu este asumat de un vorbitor (persoana I), preferându-se pluralul colectiv-impersonal, termenii sunt vagi (în cea mai mare parte, încă, oarecare, ar fi poate), faptele sunt prezentate într-o enumerare cu perioadă retorică. Propozițiile sunt dispuse uniform, între ele neexistând conectori pragmatici care să expliciteze relații logice de tipul cauzalitate
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]