9,563 matches
-
făcându-ne aproape să uităm orașul răvășit, ar putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează piața și pagina, despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea nu se uită înapoi. Urmează câteva paragrafe pline de nume de generali și deputați, în legătură cu bombardamente și retrageri de pe front, cu sciziuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că, în orice moment, fiecare frunză căzând se află la o înălțime diferită de celelalte, așa încât spațiul gol și insensibil în care se situează senzațiile vizuale poate fi, subîmpărțit într-o succesiune de nivele; în fiecare dintre ele se află plutind o frunză și numai una. IX Îți prinzi centura de siguranță. Avionul aterizează. Zborul e contrariul călătoriei: traversezi o discontinuitate a spațiului, dispari în gol, accepți să nu fii în nici un loc pentru o durată care e un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă spre locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
învățase cum se numea fiecare. Și priveam cum răsare soarele în spatele nostru și-i simțeam căldura. Știți cum este, Mma, acolo, la marginea lui Kalahari. E acel moment al zilei în care cerul este alb și pustiu și în aer plutește mirosul acela pătrunzător și nu vrei altceva decât să-ți umpli plămânii până la refuz. Jack era ocupat cu serviciul și cu toți oamenii aceia pe care trebuia să-i întâlnească, funcționari guvernamentali, persoane de la organismele de întrajutorare, finanțiști și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mănânce tot ce există-n țara asta, comentă Mma Potsane. Într-o bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pentru ea venise sfârșitul lumii, îi strigase de pe veranda spitalului: Intră înăuntru, Mma. Nu sta acolo. Vine furtuna. Intră repede! Nu departe, un avion de dimensiuni reduse, în drum spre Gaborone, zbură razant cu stăvilarului și apoi, pierzând din înălțime, pluti deasupra zonei cunoscute sub numele de Village, deasupra grupului de magazine de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un lanț de argint. Philemon îi arătă cum să încarce arma și cum s-o șteargă apoi ca să îndepărteze amprentele. Apoi o mângâie în grabă, o sărută pe obraz și plecă. Mirosul briantinei lui, un miros exotic, ca de rom, pluti în aer, așa cum se întâmpla întotdeauna când o vizita, iar ea simți o undă de nostalgie pentru după-amiaza aceea molcomă și plăcerile ei. Oare dacă s-ar duce la el acasă și ar împușca-o pe nevastă-sa, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câmpiilor și, timp de câteva minute, întreaga lume fu învăluită într-o lumină galben-aurie - kopje-urile, coroanele copacilor, iarba uscată de pe marginea drumului, până și praful. Soarele, o minge roșie, mare, părea că atârnă la linia orizontului, apoi se eliberă și pluti deasupra Africii; ziua reveni la culorile ei firești, iar Mma Ramotswe văzu în depărtare acoperișurile familiare ale copilăriei ei, măgarii de pe marginea drumului și, ici-colo, printre copaci, câte o casă. Era un ținut secetos, dar acum, la începutul anotimpului ploios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată cu capul în jos, legată de dubița albă printr-o frânghie subțire de rufe. Se opri la Francistown și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată cu capul în jos, legată de dubița albă printr-o frânghie subțire de rufe. Se opri la Francistown și bău o cană de ceai pe veranda unui hotel cu vedere la calea ferată. O locomotivă diesel, care remorca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
soiul „aici zonă interzisă porcilor”, „ipocriții să crape-n hainele lor” și multe altele. - Ce zici de asta? se bălăngănește Tavi spre mine. „Ca niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ajunge apa decât până la brâu, nu pățești nimic, nu te mai sclifosi. Poți să te-apuci de scară, așa, să nu-ți fie frică, lasă-te. Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege odată, poți pluti, nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege odată, poți pluti, nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în tine, respiră! Apa e sălcie. Am pescuit o pungă care plutea alături și-am aruncat-o pe mal. Pe zid e ceva ca pielea de broască, ca atunci când le-am băgat bețigașe curățate de scoarță prin burtă, să iasă pe gură, fire de mohor sub piele și suflam și, sub pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
instantaneu, un steag tricolor. Cățeii de usturoi zboară în toate direcțiile, ăia atinși fac sfâââr și dispar, se evaporează, se duc, rămâne numai o dâră de pucioasă după ei. S-au dărâmat toți pereții, gravitația a dispărut dintr-odată și plutesc printre mobile, cioburi colorate, picioare, torsuri și brațe smulse. „Ce faci, iubitule?” îmi zâmbește un cap blond. - Ce faci, dragă? repetă Carina. Ce pedalezi ca apucatul? *** Luni Coastele-mi îmboldesc plămânii, umărul stâng seamănă cu un macaz înțepenit de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Eram stropit cu apă, mi se umflase buza de sus, mă durea. - Să freci cu pătrunjel și trece, îmi spune moșneagul și-i văd dinții. Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se ridica vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de stîncă, leșurile care pluteau și sacii cu ceai pe care-i tîra curentul spre mal. Trei bărbați, vlăguiți și răniți grav, reușiseră cu chiu, cu vai să se urce pe coastă și zăceau cu fața În jos, leșinați și sîngerînd, pe o minusculă plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
litoralul. Se Întorceau din lunga lor migrare albatroșii uriași, iar el Îi observa cu ajutorul lunetei de cînd erau doar niște puncte la linia orizontului, minunîndu-se de maiestuozitatea unică a zborului lor, Încercînd zadarnic să descopere taina prin care reușeau să plutească prin văzduh atît de mult timp. Curiozitatea, o curiozitate aproape morbidă față de toate, făcuse ravagii În sufletul Iguanei Oberlus, pe care lectura, luneta și senzația de putere Îl transformau zi de zi, Într-atît Încît existența căpătase pentru el un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Acolo nu avea să meargă nimeni să o caute și nici nu puteau da peste ea din Întîmplare, iar el știa că ar fi avut-o la dispoziție dacă se băga sub apă, dădea jos pietrele și o făcea să plutească din nou. Era o balenieră puternică, sigură și rapidă, cu o capacitate de opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care ar fi ajuns probabil să fie și În viața de toate zilele dacă natura nu și-ar fi bătut joc de el dîndu-i acea față inacceptabilă. Dar o jumătate de oră mai tîrziu, cînd În sfîrșit Învinsese, cînd cetaceul plutea răpus la suprafața apei, iar excitația vînătoarei și a primejdiei trecuse, Oberlus se transforma din nou În „monstru”, „fiu al lui Scaraoțchi”, cu care puțini acceptau - sau riscau - să schimbe vreo vorbă. CÎnd nu vîna, Își petrecea zilele În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască trupul pînă pe plajele acelor insule exotice despre care citise că se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască trupul pînă pe plajele acelor insule exotice despre care citise că se aflau la celălalt capăt al lumii. Era plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ăla de țărm... Arătă Înainte. Dar nu ți-ai dat seama că nu există? Ți-am mai spus. Nu există răsărit... L-au luat; marea a Înghițit continentul; pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să plutim pînă la sfîrșitul timpurilor... De ce nu vrei să mă crezi? - Te cred, spuse el Întretăiat, obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și mai convingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
exigente ale lui Alfa trec la pivnițele pentru vin la țarcurile pentru ogarii rusești de vânătoare. Glasul cu care Alfa solicită în permanență atenția agentei imobiliare e stins ca o emisiune radiofonică ce reverberează din spațiul cosmic. — ... prințesa Brandy Alexander, plutesc în sus cuvintele calde, sumbre ale lui Alfa, e în stare să-și dea jos hainele și să-nceapă să țipe ca o herghelie de cai sălbatici până și-n restaurantele cele mai aglomerate... Vocea reginei absolute și umbra de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]