6,499 matches
-
canapeaua îl primi ca pe un prieten drag, în câteva minute comisarul, cu picioarele întinse, dormea dus, sau dormea somnul celor nevinovați, cum se mai obișnuia să se spună pe vremea când se credea că ei ar exista. Cuibărit în poala maternală a providențial, s.a., asigurări&reasigurări, al cărui calm făcea onoare numelui și atributelor care îi fuseseră conferite, comisarul dormi un ceas bun, la capătul căruia se deșteptă, cel puțin așa i se păru, cu energii noi. Pe când se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ajunse în parc, se așeză pe banca unde stătuse cu soția medicului și-l cunoscuse cu adevărat pe câinele lacrimilor. De acolo vedea lacul și femeia cu găleata înclinată. Sub pom era încă un pic răcoare. Își acoperi picioarele cu poalele pardesiului și se așeză comod suspinând de satisfacție. Bărbatul cu cravata albastră cu buline albe veni prin spate și-i trase un glonț în cap. După două ore ministrul de interne susținea o conferință de presă. Era îmbrăcat cu cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărul, vreo sugestie a derutei sau amărăciunii. I-am cercetat fața și fruntea în căutarea vreunei cute care să indice o emoție puternică. Dar chipul ei era o mască pe care nu puteai citi nimic. Mâinile îi stăteau nemișcate în poală, una peste alta. Știam că e o femeie care poate cădea pradă unor pasiuni violente. Iar lovitura aceea jignitoare pe care i-o dăduse lui Dirk, omul care o iubea și-i era atât de devotat, trăda un temperament nestăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin. Sau măcar să Îi faceți o statuie pe care să v-o puneți de strajă la poartă! Omul rănit se prăbușise la poalele zidului, cu fața schimonosită ca o mască, din pricina sângelui care Îi țâșnea abundent printr-o rană de deasupra sprâncenei. Pentru o clipă, urletele sale de durere răzbătură peste vacarmul bătăliei. Arrigo continua să Îl fixeze pe poet cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
W. Shakespeare Să te întorci fără a o ucide pe Euridice. Jean-Luc Godard 1. ÎNTR-O ZI DE OCTOMBRIE Când cei doi actori și-au cumpărat pământul pe care acum se află casa și grădina - locul se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
voința îi este adunată toată în mâna care stinge apăsat milimetrul de țigară rămasă, mirosul tutunului bun se amestecă neașteptat cu cel al trifoiului și al lucernei din jur, e îmbrăcată într-o rochie roșie, lungă până-n tălpi, largă la poale, o rochie dintr-un material de bumbac foarte subțire, cu spatele gol, sânii sunt prinși într-o fâșie petrecută pe după gât, mai lată pe țâțe și mai îngustă spre ceafă, merele destul de mari, sânii foarte reușiți de Dumnezeu stau singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu știu... și dormeau în raze, cu picioarele la mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ceva în vara asta!, de cântat, cânți, de fermecat, ne farmeci, ia mai du-te de cântă și prin pădure, cu iezii! Am plecat spre munte și spre pădure, că era iarba bună, și-acolo, în margine de Kogaion, la poalele muntelui, în hotare, am învățat să iubesc femeia, ăla a fost începutul, acolo am știut prima dată ce-i plăcerea, am aflat prima învățătură a lumii, atunci m-a dominat pentru prima dată o femeie, numai de două ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de ploaie. Stegarul, popa și dascălul, mă, mi-a înșirat fata, ăștia sunt cei mai importanți din Caloian, apoi, m-a chemat între fete, pe malul Oltului. — Păi, e voie? Te ascunzi și tu, după aia ne întâlnim aicișea, la poale de munte... — A doua zi, marți dimineață, în zori, când fetele-grupuri, alea care trecuseră de cinci, șase ani, s-au adunat pe malul Oltului să facă păpușa din lut, eu m-am ascuns între buruieni, pitit la pământ, urmărindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
când el avea mai mult chef de vorbă, Rosalind Îi adormea În brațe, iar el o ținea ca pe un vas de porțelan prețios. Alteori, când el era foarte obosit, se așeaza la picioare ei și-și lăsa capul În poala ei, ea Își trecea degetele prin părul lui. Erau ore ce zburau inexorabil, ore imemoriale. UN INCIDENT ACVATIC Într-o zi, Întâlnindu-se Întâmplător În centru, Amory și Howard Gillespie au luat prânzul Împreună și Amory a auzit o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colegiu, ca și numărul mare de sfeșnice desperecheate și scaunul sculptat Louis XIV, În care nu putea ședea nimeni mai mult de cinci minute fără să sufere o dislocare a vertebrelor - Tom pretindea că asta se Întâmpla din cauză că ședeai În poala fantomei marchizei de Montespan. În orice caz, se hotărâseră să rămână din cauza mobilierului lui Tom. Ieșeau extrem de rar - la vreo reprezentație teatrală sau ca să cineze la Ritz sau Princeton Club. De când cu prohibiția, marile reuniuni fuseseră rănite mortal. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ar fi adus aminte. Dar ei au grijile lor. Asta e, viața e grea, sunt alături de mine, mă ajută, nu pot să am pretenția să se gândească numai și numai la mine. Amăgit de acest gând, domnul Popa își ridică poalele cămășii de noapte și, scobindu-se în buric, aprinse televizorul. - Doamnelor și domnilor, domnișoarelor, asistăm la... e incredibil ce se întâmplă, absolut incredibil! Din direct de la fața locului... no comment! Statuia Libertății arăta așa cum o știa Popa din filme. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu ele lui Popa. - Țin minte, cum să nu. - Erai doar un copil. Fără mamă, fără tată. Și te-am ținut la școală ca pe copilul meu. - Lasă, nu plânge acuma! Popa smârcâi scurt și se șterse la ochi cu poala cămășii, oferindu-i lui Mișu, pentru exact a cincizecea oară de când se cunoșteau, imaginea problemei de la buric. - Să nu mă uiți, Mișule! Când ajungi în America, să nu uiți ce-am făcut pentru tine. - Nu uit, cum să uit. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ovidiu îndrăzni să-i ceară o minune: să facă să răsară în celulă un izvoraș cu țuică. Horațiu îi trase una peste ceafă. Maica zâmbea ca o icoană vie. Și nu, nu făcu să izvorască pârâiașul, în schimb scoase de sub poalele veșmântului o sticlă de Coca Cola plină-ochi cu licoarea mult dorită. Nea Ovidiu îi trase lui Horațiu una peste ceafă, mândru de sine. Maica le surâdea cu îngăduință. Era prima seară dintr-un lung șir al hierogamiilor. Era prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
le poți opri, iar noi ne dădeam de ceasul morții de râs. Cyrano a trebuit să fie scos pentru că nu mai putea fi prezentat publicului, ba cred că erau foarte mulți spectatori care veneau special să vadă cum ne puneam poalele în cap, ajunsesem cam de râsul târgului, așa ceva nu mai putea fi tolerat și s-a luat înțeleapta decizie de a-l face uitat. Nenea Nae Bălănescu, un glas rar, puternic, o dicție sobră, dar cu un fizic ingrat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fost unul din cei mai uluitori clovni ai lumii care se numește TEATRU. PAGINĂ NOUĂ JOSEF SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de interpretare la Festivalul de teatru experimental de la Cairo. Festivitatea avea loc chiar la poalele marii piramide, într-un decor fastuos, cu lumini multe și colorate care irizau fantastic înălțimea amețitoare a piramidei; în spatele ei, noaptea căsca un hău de nepătruns. Sus pe cer erau stelele, dar, din cauza iluminației, abia dacă se zăreau. Mă întorceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ore-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor. În ziua aceea, la cinci secunde după ce se auzise strigătul: „Acțiune!“, Își juca perfect rolul, traversând strada cu o sticlă de băutură În mână, târându-și poalele paltonului după el, cu un rânjet tâmp pe față. Firește, până atunci nu dăduse nici un semn c-ar Înțelege japoneza. Cu toate că-și Încheiase rolul, s-a apropiat de mine, care eram Însărcinat cu menținerea reflectoarelor În poziție dreaptă. Rânjea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rostit câteva bălmăjeli politicoase, dar ea avea acel soi de putere pe care nu o poți dobândi decât atunci când locuiești la o adresă simandicoasă cum e Herbertstrasse. Frau Lange se așeză pe un șezlong verde și întinse blana câinelui în poala-i generoasă ca și cum ar fi fost un lucru de mână la care intenționa să tricoteze în timp ce-mi explica despre problema ei. Bănuiam că are vreo cincizeci și cinci de ani. Nu că asta ar fi avut vreo importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Așa că dă-mi voie să îți clarific un lucru, Herr Gunther. Copiii sunt reflectarea bătrâneții. Sunt cel mai rapid mod de a îmbătrâni pe care-l cunosc. Sunt oglinda declinului cuiva. A mea, mai ales. Câinele căscă și sări din poala ei de parcă mai auzise asta de nenumărate ori. Ajuns pe podea, se întinse și fugi la ușă, unde se întoarse și se uită înapoi, în așteptare, la stăpâna lui. Deloc perturbată de spectacolul de mândrie canină fără margini, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că există un departament special în Gestapo care să-i persecute pe catolici. — Nici eu, dar nu pot zice că asta mă surprinde prea mult. Naționalsocialismul permite un singur tip de credință organizată. Am dat din cap spre dosarul din poala lui Illmann. — Ei, ce ai acolo? Ceea ce avem este victima numărul cinci. Îmi dădu dosarul și începu să își ruleze o țigară. — Sunt bune astea, am zis, răsfoindu-i conținutul. Omul tău face fotografii frumoase. — Da, m-am gândit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
glas întretăiat. Și au ascuns-o undeva. — Emmeline, trebuie să încerci să ne ajuți, zise Rahn. Ne poți spune ceva despre locul în care te-au pus? — Da, o să le spun. Ea zice că în fața ferestrei este un deal. La poalele dealului este o cascadă frumoasă. Ce e aia? O cruce sau poate altceva înalt, ca un turn, se află în vârful dealului. — Kreuzberg? am spus. — Este Kreuzberg? întrebă Rahn. — Ea nu știe numele, șopti Weisthor. Unde? O, ce groaznic. Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care prietenul tău Kindermann le-a tratat. Fișierul ăsta zici că e lista de invitați de la o gală nocturnă la Cancelaria Reich-ului. Stai o clipă, ăsta pare să fie dosarul tău. L-am scos și i l-am aruncat în poală: — De ce nu te uiți ce a scris despre tine, Reinhard? Poate asta va explica cum ai ajuns să te încurci cu nemernicii ăștia. El se uită la dosarul închis: — Este de fapt foarte simplu, zise calm. Așa cum v-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plânsul apos din eter. UVEDENRODE For its tones bu turns were glad Sweatly, solemn, wildly sad. Longfellow (The slave singing at midnight)1 PĂUNUL Se ploconea răsăritean și moale, Mălai din mâna ta să ciugulească. Albastru pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]