3,799 matches
-
a ieșit înainte o poartă. De aici începe via lui Jenică Melinte. Uite beciul și uite crama... .................................................................................... Melinte nu era acasă, dar i-a „omenit” meșterul Antioh. „La o masă de afară le-a întins repede albitură și i-a poftit să ia loc. - Ai dreptate, cucoane Stejărel, frumoasă priveliște - spuse Neculai Brateș. Fericită idee am avut. - Iar am dreptate! îmi pare bine că îmi dau mereu dreptate. Că la Feiga Papiș, în noaptea aceea , nu și nu, că nu am
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
alea sunt viile statului. - Paraclisul? - Da, Paraclisul! Și acolo sunt vinuri strașn ice, Cul ai. Da a avut Paraclisul și doctor bun. Pe Găgiulesc u, cred că e cel mai talentat dintre toți vinificatorii. Cupajele lui sunt o strășnicie... De poftești să vezi Iașul și chiar Ceahlăul, n-ai dec ât să te sui pe Cătălina și panorama n-are să ți displacă. „Rolul cel mare îl joacă natura, Culai. Apărarea de curenți, expunerea la soare, pământul, climatul, densitatea norilor, gradul de
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
oboseau. Timpul le făcea uitate. Topârceanu, nu,. „Cum ai zis că face cutare ? Ei, nu zău ?! Ia mai spune, dragă. Așa, așa. Extraordinar. Eșt i sigur pe ce spui?ʺ Și suna să vină cel în cauză. Când intra, îl poftea să ia loc, în timp ce Clevetici făcea fețe-fețe. „E-n regulă, zicea directorul, continuă, te rog. Hai, că ziceai bine. Ai răm as la ch estia cu. . . E bine să audă și dumnealuiʺ. Cel demascat nu m ai putea să tacă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
la Cotnar Azi purcede tot Cotnarul La cules de vii, ca-n veac. Ștefan Vodă, harmasarul Și-l descalecă-n conac. Strugurii din rai se-nfruptă Sub al soarelui vârtej, Ștefan cu jungher de luptă îi desprinde de pe vreji. Blând poftind-o, o îndeamnă Al ei soț și Voievod: -Rogu vă, slăvită doamnă, Să dați gust acestui rod. Ea, pe rând, trei boabe apucă Aruncându le prinos... Și la buze a prins să ducă Altele cu miez mustos. Boieri mari și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
sufletul gazdei, car e au dis părut până la urmă de tot, cu o vorbă pe care boierul a spus-o ca o concluzie: „fie diavolului năcazuri...” * Ultimii sosiți, în cap cu Petre, s-au foarte bucurat, de îndemnul, de a pofti la masă. Era spre seară deja, când în străchinile înflorate de un meșter al ținutului, aburea un borș încropit dintr o întreagă zburătoare de ogradă, ce a fost apoi adăugat cu un scrob uriaș, corcit și cu felii de afum
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
îN OPERA LUI NECULCE: „El bea vin mai mult din oală decât din pahar de cris tal, zicând că i mai dulce vinul din oală decât din pahar. Când țarul Rusiei a venit să viziteze Iașiul, Dimitrie Cantemir l a poftit la un ospăț. Ion Neculce observă și scrie: „Se ospătau și se veseleau prea frumos cu vin de Cotnari și lăudau vinul foarte și încă mai bine le plăcea vinul cel cu pelin și mult se mirau cum spre partea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
l-am prescris întocmai dupre a moșneagului: Cântec vechi Cantemir era un domn Altfel pre de treabă om, Numai țara cam prăda. Boierii, văzând așa, îi zicea: ʺMăria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai răreșteʺ. Domnul la masă-i poftea Și cu Cotnar îi cinstea, Până ce îi îmbăta. Boierii când închina îi zicea: ʺMăria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai răreșteʺ. El însă nu i auzea, Mânca, bea și jăcuia, Și n seamă nu le baga. Boierii se supăra
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
gol și cu pletele pieptănate. Ochii și-i stropise cu apă rece. Se închină către oaspeți și le zise: - Iertați ne și primiți ce avem. Fără să se așeze se îndreptă spre boier. - Măria ta, am două rugăminți și te poftesc umilit să-mi îngăduiești a le arăta. Măria ta, baba mea, c a muiere ce se află și cum e obiceiul muierilor, nu s-a putut stăpâni să nu înceapă c un șirletic, punând pe masă bucate reci și pr
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cuvinte, jupâneasa Avramia intră cu zama de găină aburind în străchini, având ș i pe servele sale cu sine, cu alte străchini de zamă și de sarmale . Domnul de Marenne primi în nări mireasma și ochii i se înduioșa ră. - Poftiți, șopti gospodina, cu fruntea plecată, împărțind linguri albe de lemn de paltin și ieși de înd ată cu f emeile. Șătrarul aștepta să-și vadă musafirii gustând. Când observă pe fața lui ava Paul ceea ce aștepta și ceea ce dorea, rânji
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
letopiseț Măria sa Ștefan avea, se spune, Când poposea în cramă la Cotnar, O binecuvântată slăbiciune. De care prea puțini aveau habar. Se mângâia cu Grasa și Feteasca. Și dulci, și seci, și, vorba aia, Când degusta din ploscă și Băbeasca, Poftea să-i toarne vinul Răreșoaia ... Apoi paharnicul pleca prin sate Să cheme frumusețile fecioare. Ca să le-ndemne Domnul, dezbrăcate, La stors ciorchini, ori la umplut urcioare. Avea Măria sa puteri divine De-a apăra acest străvechi hotar Și de-a răzbi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ca moștenire, nu știe, nu intră la judecată cu cineva, nu se pricește pentru ale lui, nu urăște pe vreun om. De va fi sărac, nu se întristează; dacă este bogat, nu cugetă înalt. De va vedea muiere, nu o poftește. Dulceață sau grijă nu-l stăpânește. Pe nimenea nu judecă; peste inimă nu domnește, nimănui nu zavistuiește, nu se înalță în ceea ce nu știe, nu ia în râs pe cel de aproape, vrajbă nu are cu cineva. Nu se fațărnicește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai puternică de iubire ai mai putea aștepta? Când vrei, eu gata sunt! Și iau drept martor al făgăduinței mele pe tovarășul meu de colo. SGANAREL: Drept e, să n-ai nicio teamă. Te ia de nevastă de câte ori ți-o pofti inima. DON JUAN: Acum îmi dau seama că nu mă cunoști îndeajuns Charlotte!... Nu fi nedreaptă cu mine și nu mă socoti ca pe alții: drept e că în lume mișună mincinoșii, care n-au altă treabă decât să sucească
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
adăugau cele ale câtorva pelerini. Pe aceștia din urmă, care tocmai erau pe cale să părăsească Delfi, ar fi fost nepotrivit să-i ocolesc ori să nu iau În seamă ceea ce Își doreau cu atâta râvnă să audieze. Așa că i-am poftit să ia loc pe scările templului lui Apollo (B) și, pe când Înjghebam discuția, susținut de Întrebările lor, mi-au revenit În minte cele ce odinioară, cu prilejul vizitei lui Nero În Grecia, le auzisem eu Însumi de la Ammonios 4 și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Își termină expunerea, prietenul meu, Theon, pe care tu, Sarapion, l-ai cunoscut deja, Îl Întrebă pe Ammonios dacă Îi este Îngăduit și dialecticii, (E) al cărei renume fusese adineaori știrbit, să-și rostească părerea la rândul ei. Ammonios Îl pofti să ia cuvântul În favoarea dialecticii. Iată pledoaria lui Theon: „Adevărul este că dialecticianul cel mai de frunte poate fi considerat Însuși Apollo, așa cum o dovedesc În mare parte oracolele sale. Căci neîndoielnic el știe tot atât de bine să formuleze enigmele pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de posibilități lipsit de îngrădiri. Altfel spus, jinduiau fără știință după un sens forte, aproape religios, al cuvântului domn. La el erau îndreptățiți doar "barosanii", adică membrii ajunși și invidiați ai comunității, care își permiteau să facă pe domnii cât pofteau, fără însă a-și fi pierdut mare lucru din felul lor mai vechi de-a simți. Ei se jucau de-a domnii, nu jucau în belciugul de alamă ieftină al domniei de rând, ca ursul care n-are încotro. Fumul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă a convivialului. Doar când devine tremurător ca și el infinitului i se dă cuvântul - chiar dacă înfiorarea aparține de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
om, plenitudinea umple un gol labil, ascuns de o sumedenie de imagini înșelătoare, și că, pentru detectarea lui, înzestrarea cu un instinct de fântânar e absolut indispensabilă. Așa că, ajuns după multe ocolișuri la stâlpii bunăstării erotice a femeilor cretane, îi pofti îndatoritor pe recruți la un chef dansant. Asta constituia proba echilibrului hidraulic, în care afinitatea omului cu vortex-ul devenirii iese la iveală pentru ochiul avizat. Nu-i reținu decât pe cei care-o aveau, ca și el, în sânge - care
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ales În Învățătura unui număr mare de dansuri, În speță acrobatice.” Atributul specific și central al Călușarilor este măiestria coregrafico-acrobatică, În special abilitatea de a crea impresia că zboară prin aer. „Căpetenia cetei, care are datoria să Întrebe ce joc poftește (..., iar pe urmă Îl spune În taină jucătorilor ca nu cumva norodul să audă numele jocului Înainte de a-l vedea cu ochii. Căci ei au peste o suta de jocuri felurite și câteva așa de meșteșugite, Încât cei ce joacă
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
veacurile XVII și XVIII pe hotarul unui stăpân veneau să are și să semene oameni care locuiau în satul altui stăpân stau mărturie documentele: „Între 1636 și 1642. Iată eu Iordache Cantacuzino, vel cămănar, scriem la Dumneata, frate vistiernice întâi poftesc pe Dumneata pentru rândul celui sat al nostru anume Grozeștii, să lași Dumneata să are unde au arat și până acum iar noi încă vom sluji mai multu Dumitale. Să fii dumneata sănătos. Iordache Cantacuzini" (Cronica Bohotinului în Analele Academiei Române
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
înnobilirii ori prin contact social. Se știe de toți cât de mult face contactul, și cum oamenii nuli ca pricepere însamnă ceva într-o țară, numai prin faptul că s-au vârât în sufletul unuia și altuia și s-au poftit cu loc ori fără loc, cu vreme ori fără vreme. Ceia ce azi e considerat de omul onest ca o lingușire, ca un semn de lacheism - și slavă domnului mulți lachei avem azi! - în trecut era introdus în deprinderile țării
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au trecut pe acolo, îl recomand atât domnilor viziri cât și prietenilor noștri bei. Drept care am înmânat această teșcherea pentru a fi cunoscute credința și ospitalitatea susnumitului boier". Said Ali, nepot onoratului Raziz Abdulan Capudan Pașa „Bun venit la noi", „poftiți la masa noastră", „luați de gustați cu noi" etc. erau invitațiile care arată cu prisosință generozitatea, ospitalitatea, caracteristice poporului nostru, felul său de a întâmpina și primi oaspeții care vin cu gând bun... Dacă ar fi să ne referim la
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aici și Fântâna Fecioarei Maria, care are o poveste minunată: Într-o zi , Maria trecea pe acolo și, fiindu-i sete, ceru de băut unui om care scotea apă din puț. - Este în fundul puțului câtă vrei, răspunse mojicul. Bea cât poftești. Maria se apropie de puț și - minune- apa se ridică până la marginea ghizdurilor, astfel că ea putu lesne să bea apă, fără a fi nevoită să scoată cu găleata, de atunci, apa din Fântâna Fecioarei este până sus. Slujba bisericească
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
cântă colinde religioase inspirate din viața Mântuitorului. Cei care anunță steaua (mai ales copiii) trec pe sub fereastră unde lumina strălucește și strigă: Cine primește Steaua frumoasă Și luminoasă, Cu colțuri multe Și mărunte, De la nașterea Lui Hristos Dăruite. Steaua este poftită în casă (ori fereastră) și atunci copiii încep a cânta deosebite cântece de stea, care de care mai frumoase. Vicleimul sau Irozii Vicleimul (de la numele orașului Bethleem) e un fel de teatru religios, rămas din primele timpuri ale creștinismului. Deoarece
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
masa s-o încărcați Flori de măr. Că umblăm și colindăm La mulți ani să vă urăm, Să trăiți, să-ntineriți, Flori de măr, Pentru mulți ani fericiți, Flori de măr. Și la anul vom veni, Numai dacă ni-ți pofti. Și mai multe vom ura, Flori de măr. Un cocuț dacă ni-ți da, Flori de măr. Ș i colinda nu-i mai multă, Să traia’ cine ascultă! Ș i colinda-i atâta, Flori de măr. Cine-ascultă să trăia’, Flori
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
opinci, Cu opinci îngurguiate, Cu paie de ovăz legate. Mânați măi, Hăi, Hăi, Hăi! Am mai avea de urat Dar nu suntem dintr-un sat apropiat Ci din loc îndepărtat, Unde iepurele Ști-a păzi oile, Iar vulpea găini nu poftește. Ma îndemnați, măi flăcăi. Hăi, Hăi, Hăi! Mai mânați măi! "Badica Traian" Aho, aho! Bună seara, buni gospodari, Seara lui Sfântu' Vasile Să vă fie la toți de bine. Și nouă de folos C-am ajuns sănătoși! Stați băieți și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]