1,649 matches
-
Dumnezeu și se străduia să fie fără de prihană pentru că știa că îi datorează fericirea lui și a familiei sale. Trăia împăcat cu sine și fără de greșeală față de semeni, față de conștiința sa. Într-o bună zi, din seninul clipelor, s-a pogorît asupra lui Iov un șir de nenorociri: copiii îi mor, toți, sub dărîmăturile casei în care se ospețeau, focul și hoții îl lasă fără turme și herghelii. Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat." Aceste vorbe se
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
deget/ pînă ți-e dulce, pînă ți-e cald,/ pe tipsia de asfalt, și prin ora de smarald,/ oră de apogeu,/ doamna mea, visul meu.// Lîncede glasuri în larguri sleite de soare,/ trepte de spumă de-abia, și aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii cu ochi
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
Ștefan Zeletin, în Burghezia românească, vedea în ,,criticim" o mișcare reacționară ce se opunea ascensiunii burgheziei, Emil Cioran preconizează, în Schimbarea la față a României, revenirea la ,,spiritul creator". Și aceasta indiferent de stricta calitate a operelor în care ar pogorî. Cu toate ezitările și greșelile lui, Heliade ar fi făcut infinit mai mult pentru cultura românească decît Titu Maiorescu. Cel dintîi este, în optica lui Cioran, ,,o piatră unghiulară a României", cel de-al doilea doar ,,un profesor mare și
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
tot mai frecvente, indicii ale alienării: Din pămînt, un strigăt m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
mai viu rămâi când scrii așa: Ce mi-a folosi c’a zice, după vreme, un nepot, Dobitoc fără simțire, fără carne, fără bot: „Dovedesc prin documenturi că de-a dreptul mă cobor Tot prin spiță bărbătească chiar din Vasile Pogor”. „Sunt bine, sunt prea bine, sunt bine, sărut mâna.” Îl citez pe Al. Depărățeanu, dintr-o discuție cu Dumnezeu. Și Dumnezeu îl asigură că „Moartea iarăși scofâlcită,/ Și-nvelită / În lințoliul infernal, / Fuge tare,/ Fuge tare tot pe cal!”. Budai-Deleanu, patru
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
investitorii străini s-au aflat și destui țepari. Adică inși care știau precis cum să acționeze. Filozofia lor e cât se poate de simplă: dezmembrarea și apoi vinderea bucată cu bucată a mamuților industriali. Numai că acești țepari n-au pogorât din farfuriile zburătoare, n-au dat cu spray paralizant și nu i-au orbit pe directorii de fabrici. Ei au fost aduși, în chip de salvatori, de guvernanți, li s-a pus bomfaierul și gaterul în mâini, și apoi lăsați
România: andrisant necunoscut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13393_a_14718]
-
scriitoricești, înregistrările, ca să spunem așa, civile ale lui C. Parascan, cu explicații de context din urmă cu peste un sfert de veac sînt... grăitoare. Cele două evenimente evocate în jurul lui Geo Bogza sînt Festivalul de Poezie Mihai Eminescu de la Casa Pogor, din 1977 și faimosul Colocviu Național de Poezie de la Iași, din 1978. înțelegem că deținătorul documentelor va publica într-un volum aceste texte inedite "spre deliciul amatorilor de literatură, dar și al cercetătorilor literari ai acestei perioade, pentru toți cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12506_a_13831]
-
mure, Vreun cerb, vreun zmeu sau poate chiar un înger Să le-nfășoare-n șoapte și-n răsfrîngeri Spre a le face-apoi, moi, să îndure Cele mai strașnice și îndelungi alaiuri De fauni lăudînd-le sînii din naiuri, Cînd roua lin pogoară, bleu, pe plaiuri, Ademenită de privighetori și grauri, Linsă cu poftă, de pe brusturi, de balauri... Căci Dumnezeu e bun și ne învață Plăcerile, de dis-de-dimineață, Ca să le ținem minte-o-ntreagă viață... Să poți să furi din frumusețea lumii... Să
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte dormitoare păliră, se stinseră ca și cum n-ar fi fost, țipetele păunilor de la crescătorie încetară și ele, boncăniturile cerbilor ecologici încetară și ele, nu țiuia nici un greier, o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul, care era glisant, se dădu la o parte, și cerul își făcu apariția, nesfârșit și senin, parcă era noapte și parcă era-n zori, în adâncuri se-nvolburau stihii mute, dar în față stele poznașe clipeau fastuos
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
în orizontul (închis) al sintagmei ut pictura poesis; toate frazele obosite și toate ideile primite, mirosind a naftalină, se înviorează brusc însă printr-o întîmplare precum aceea petrecută, recent, în Atelierul de potcovit inorogi, strămutat, pentru o seară, de la Casa Pogor lîngă șevaletul, și celebrul pat din Strada Armenească, proprietăți garantate (ba, chiar, și ocrotite) ale lui Val Gheorghiu. Prozator, eseist, publicist, pictor - despre care s-au rostit, în timp, cei calificați să facă -, Val Gheorghiu e și un amfitrion șugubăț
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
PSB 29, p. 115. 12 nenumărate cuvinte evanghelice în care altul este înțelesul nemijlocit și altul, cel urmărit prin cele spuse. Așa sunt: apa făgăduită celor ce însetează, prin care cei credincioși se fac izvoare de râuri, pâinea ce se pogoară din ceruri, biserica ce va fi surpată și în trei zile ridicată, calea, ușa, piatra nesocotită de ziditori și așezată în capul unghiului, cei doi dintr-un singur pat, râșnița, cele care râșnesc, dintre care una va fi luată, cealaltă
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
vol. 4, p. 75); Întruparea Mântuitorului s-a făcut cu scopul mântuirii lumii, eliberării neamului omenesc și purtării noastre de grijă. (Asterie al Amasiei, Cuvânt de laudă la Sfântul Ștefan cel dintâi mucenic, P.G., XL, col. 340B); Cuvântul (...) S-a pogorât, S-a întrupat, S-a făcut om, a pătimit toate acestea și multe altele pentru el (om), pentru ca să-l izbăvească de moarte și de stricăciune și să-l facă fiu al lui Dumnezeu și dumnezeu, asemenea Lui. (Sf. Simeon Noul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Băieți trupeși, băieți agili, grași sau zvelți, sportivi sau nesportivi, boala îi secera pe toți, schilodindu-i pe viață, asta dacă nu-i omora în câteva zile. Curând, teama, apoi groaza și în cele din urmă teroarea aveau să se pogoare asupra tuturor familiilor din Weequahic, care asistau neputincioase la drama ce lua amploare pe zi ce trecea. În mijlocul a ceea ce urma să se transforme într-o adevărată isterie, domnului Cantor i se oferă o portiță de scăpare. Iubita și viitoarea
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
footnote „Căci aceasta vă spunem, după cuvântul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nu vom lua înainte celor adormiți, pentru că Însuși Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul”. footnote
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
violete. Ah străzile! Străzi ce dau buzna în viața mea tremurîndă străzi fumurii străzi cu cîini slăbănogi și speriate fantome străzi cu îndrăgostiți și pătimașe săruturi străzi ce înghit străzi: bulevardul Carol I înghite strada Eminescu, strada Gane înghite strada Pogor strada Bălcescu înghite strada Grigore Vieru strada Cimitirului strada Libertății... Străzi ce înghit visele trecătorilor străzi pentru cei fără casă și făr’ de coltuc friguroasele străzi ale săracilor străzi așezate-n creierul ologilor lumii inefabile străzi ale memoriei străzi ale
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
afirmare culturală au fost epuizate. Faci pe plagiatorul atunci cînd, rîvnind recunoașterea, îți dai seama că altă soluție nu ți-a mai rămas. Și atunci compilezi de unde poți și conspectezi de unde nimerești, în speranța vană că laurii recunoașterii se vor pogorî asupra ta într-un final. Dar de ce recunoaștere, te întrebi, mai avea nevoie Gabriel Liiceanu în 2006, cînd a publicat cartea Despre minciună, ca să recurgă la plagierea lui Heidegger sau Creția? Ce om cu scaun la cap ar putea crede
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
El, primind astfel arvuna vieții veșnice Încă din viața aceasta. Mântuitorul a făgăduit să ofere spre hrană celor credincioși Preacurat Trupul și Sângele Său pentru a dobândi viață veșnică, când a zis: „Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi În veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu. Deci iudeii se certau Între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
drept „Casa Balș”) e tot în schele; Teatrul Național stă pe un teren grav afectat de pânze freatice și lucrările de drenare n-au intrat nici în faza de proiect (fără ele, consolidarea temeliilor nu reprezintă o soluție durabilă); Casa Pogor, sediul Muzeului Literaturii Române, acolo, unde s-a întemeiat Societatea „Junimea”, încă mai este în grija - atunci când au banii cuveniți - zidarilor; bisericile mănăstirești „Trei Ierarhi”, „Sf. Sava” sunt, și ele, în schele, de ani buni. Cât privește Biserica Armenească, ctitorie
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
etc.) care așteaptă - mai bine zis așteptau - intervențiile palpabile ale domnului ministru? Mai este cazul? Consiliul județean și Primăria, sătule de promisiunile neonorate ale Minsterului Culturii și Cultelor, și-au asumat, în sfârșit, responsabilitatea terminării lucrărilor la Filarmonică și Casa Pogor. Dintr-un buget pauper, cât rămâne după ce Guvernul rade porția cea grasă. Vom vedea în cât timp își vor respecta cuvântul „localii”. Că „centralii”, am văzut... Pentru autorul unei lucrări precum Civilizația românilor între medieval și modern avem toată considerația
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
și codrul. Ciricul și Veneția triștilor. Piața Chirilă și precupețele indo-europene. În zare, mahalaua celestă a magiștrilor Ion Creangă și Mihai Ursachi Ianuarie. Trec, bacovian, convoaie mortuare. În fum de cădelniță, dinspre Vale spre Deal... Bahluiul visează Dunărea. În Valea Pogor, pe umărul bustului de bronz al lui Caragiale mierla își amintește de mine și cântă cu aripile înghețate.
Din Vale spre Deal by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2904_a_4229]
-
caută cu iubirea sa pînă n-o mai recunoști apoi rămîne un singur cuvînt scris școlărește cu creta pe pîntecul său întunecos. Tu Nu pleci plecînd nu rămîi rămînînd blajin și totodată nespus de aprig bați cu-ncăpățînare-n toba Soarelui cînd pogoară-ntunericul înveți tăcerea cînd larma e-n toi ca și cum ai învăța o limbă străină perorezi plin de avînt cînd rămîi singur bîlbîi anodine cuvinte cînd te afli-ntre oameni te străduiești să dărui încredere Celuilalt și culmea cîteodată îți iese
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta de șah o mută într-un loc sau altul din spațiu. La Marienbad, anul acesta În veranda ospiciului din Marienbad doi bătrâni se joacă de-
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
bun când te-ai certat cu Ana ceea. Te du și-ți împacă femeia.” Iar Gheorghe, tremurând de frică, nemaiștiind ce să mai zică, de unde-i știe tot Acela?!, și ce vorbise cu femeia!, plângea simțind că înspre sine se pogorâse Cel ce Ține întreaga lume din iubire. și toți simțeau că-și ies din fire. Iar Marele Învățător, într-un halat de muncitor, picta cu o pensulă fină, la capul unei gropi din tină, cum dintr-un mort întins pe
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
de ceea ce îi poate dăuna; nu mai puteau, cu alte cuvinte să permită întîlnirea ochilor cu tot ce este lumină, formă și culoare. Nici un medic nu a izbutit să vină de hac acestei infirmități care, fără să fie propriu-zis orbire, pogorîse asupra bătrînei doamne întunericul neîntrerupt, un întuneric bîntuit doar de umbrele aripilor de porumbei și fîlfîitul lor afurisit. - Și tu chiar crezi în asemenea prostii, în asemenea fleacuri și superstiții? o întrebasem ocazional - îmi amintesc de parcă ar fi azi - pe
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Ninge hotărât, Instaurând hermine colilii; Deci nu cu fluturi pasageri, încât M-am dumurit că ninge cu felii. Nu câte-un fulg planează năpristan, Cu irul său, pe tâmple să mă ung; Din isihii străvechi, de Canaan, Golâmbi salubri se pogoară-n șvung. Deocamdată neaua-i pân' la stern (Pân' la mustăți, mai va cinci-șase țoli!). Și limpede-i ca sufletul matern, Cel zugrăvit în ochii săi domoli. Or, lopătând omătul magistral, Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]