3,246 matches
-
literară”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Puncte de lumină”, „Actualități literare”, „Cărți și reviste”, „Cronica dramatică”. Astfel, o anumită ideologizare, deschisă ori mascată, se observă în articole și comentarii: C. Nicolau-Stroești, Precursorul naționalismului. De la Eminescu citire..., C. Pârlea, Misiunea scriitorului român, intervențiile polemice ale lui Stelian Popescu-Segarcea, între care aceea intitulată Vrem îndreptarea păcătosului profesor Eugen Lovinescu ș.a. Totuși, în afara unor asemenea texte tendențioase, în R. sunt găzduite frecvent și articole critice mai puțin pătimașe, care încearcă să oglindească prompt și obiectiv viața
ROMANIZAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
rezistență românească prin cultură, deși coordonarea ideologică și financiară a „buletinului” aparținea grupării Constantin Vișoianu - Al. Cretzianu, în deschisă opoziție cu perspectiva Ligii Românilor Liberi, coordonată de generalul Nicolae Rădescu. G. Timofte (pseudonimul lui George Ciorănescu) înfățișează într-un comentariu polemic Condeie genocide, iar Nicolae Morcovescu aduce în dezbatere actualitatea lui André Gide tocmai în momentul în care marele scriitor intra în eternitate. În numărul din aprilie 1951 apar semnături noi: Nicoară Beldiceanu cu un material intitulat Basarabia - pământ românesc, Virgil
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
pregnant literar-culturale se dovedesc a fi numerele din iulie-august 1952 și din februarie 1953. Th. Cazaban se referă la comemorarea lui I.L. Caragiale și comentează volumul Iphigenia de Mircea Eliade, șapirografiat în Editura Cartea Pribegiei, în timp ce Nicoară Beldiceanu scrie articolele polemice Consecințele politicii moscovite și Probleme de istorie românească, N. Morcovescu - Forma internă a exilului, L.M. Arcade - comentariul Literatura mâinilor murdare, vizând compromisurile comuniste, iar Aristide Burileanu - o cronică severă în marginea literaturii lui Constantin Virgil Gheorghiu. Din ultimul număr rețin
ROMANIA VIITOARE-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289339_a_290668]
-
G.I. Ionnescu-Gion semnează aproximativ trei sute de cronici și recenzii. Cu articole dedicate altor culturi participă Ulysse de Marsillac, Ange Pechméja, Taxile Delord, Philarète Chasles, precum și G. Dem. Teodorescu sau Aron Densușianu. Paginile gazetei au adăpostit și multe texte cu caracter polemic îndreptate contra Junimii sau a lui Titu Maiorescu, aparținând lui Pantazi Ghica, B.P. Hasdeu sau lui Bonifaciu Florescu. Alături de redactori, cei mai însemnați comentatori ai părții politice sunt I. C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu, Radu Ionescu. Dar nu
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
creativității, demnității și libertății umane. Deși atât de diferită în rest, opera lui se apropie în concluzii de blagiana Geneza metaforei și sensul culturii. Este propusă o concepție eroică a existenței, cartea pledând cauza valorilor spirituale („gratuite”), care sunt raportate polemic și patetic la condiția omului european modern, aservit valorilor materiale și astfel sărăcit interior. Dezideratele promovate de Existența tragică revin neîntrerupt în celelalte cărți, care sunt culegeri de studii și eseuri despre personalități exemplare și despre probleme puse de societatea
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
începutul carierei sale științifice, R. și-a ales drept obiect principal de studiu cronografia moldovenească. Pregătirea multilaterală i-a permis să cerceteze fenomenul cronicăresc integral, sub diferite aspecte: istoric, filosofic, literar. Lucrările lui se remarcă prin minuțiozitatea documentării și spiritul polemic, dar și prin supralicitarea aspectului ideologic în comentariul privitor la scrierile cronicarilor. A prefațat ediții de opere ale marilor cronicari apărute la Chișinău. SCRIERI: Cronicarul Ioan Neculce. Viața și opera (în colaborare cu Vasile Coroban), Chișinău, 1956; Slova cronicărească - ecoul
RUSSEV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289403_a_290732]
-
Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-o chestiune - situația evreilor în România - care îl obsedează pe autor. În această pleadorie tendențioasă, poate interesa sub aspect literar „icoana limpede a ovreiului vechi”, zugrăvită cu o anume forță
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
culturale. Este ales președinte al secției din Republica Moldova a PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
În cronicile și eseurile sale S., influențată de Hippolyte Taine, susține importanța criticii științifice, ca demers imparțial, fără păreri preconcepute și total subordonat operei literare. Mai ales în perioada de la „Viața românească” autoarea se remarcă prin incisivitatea ideilor și tonul polemic. Volumul Impresii literare (1908) strânge articole despre scriitori cu vederi socialiste (O. Carp, Sofia Nădejde), dar și despre D. Anghel și Mihail Sadoveanu. În aceeași revistă S. i-a susținut pe St. O. Iosif, I. Agârbiceanu, I. Al. Brătescu-Voinești, Panait
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
, revistă literară și umoristică apărută la București, bilunar, între 15 ianuarie și 15 mai 1896. Numai nouă numere se păstrează din această publicație redactată de Alceu Urechia. Denumirea periodicului ascunde o intenție polemică, vizând rubricile literare ale cotidianului socialist „Lumea nouă”. În L. v. se parodiază o anume manieră de a discuta situația literaturii române, specifică epocii (lipsa publicului avizat, mulțimea traducerilor ș.a.), chiar programul revistei fiind o spirituală parodie a articolelor-program pe
LUMEA VECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287891_a_289220]
-
suspendă apariția, L. n. cedează redactorilor literari coloana a cincea din prima pagină și primele coloane din pagina a doua, publicând în continuare un variat material beletristic și critic. Principalul colaborator literar al gazetei este C. Dobrogeanu-Gherea, prezent cu articole polemice (controversa cu G. Panu, autor al seriei de foiletoane intitulate Critica și literatura, apărute în „Epoca literară”) și de critică literară. Au mai scris aici H. Sanielevici și Em. D. Fagure. În foileton apar traduceri de bună calitate literară, din
LUMEA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287887_a_289216]
-
LUMINA LITERARĂ, revistă apărută la București, bilunar, apoi lunar, de la 5 februarie până la 1 iunie 1913, sub direcția lui D. Tomescu. L. l. își propune, polemic, să pună ordine în „cumplita dezordine literară din zilele noastre”, după cum declară D. Tomescu în articolul Ce vrea să reprezinte această foaie, din numărul inaugural. Principiile „noii ordini literare” nu sunt însă suficient de clar definite: par să fie avute
LUMINA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287899_a_289228]
-
spirit de suficientă responsabilitate față de buna orientare a opiniei publice. S-a urmărit în permanență spectrul întreg al artelor, acordându-se spațiu permanent cronicilor teatrale, textelor dramaturgice, comentariilor de artă plastică, cinema, emisiunilor TV. Mai sunt de remarcat „Notele”, adesea polemice, „Revista revistelor”, recenzând presa literară internă și internațională, precum și rubrica „Sport”, asigurată multă vreme de Fănuș Neagu, în stilul său suculent și colorat. În revistă își fac loc numeroase caricaturi, reproduceri de artă românească și universală, un bogat material fotografic
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
cu subtilitate psihologică și filosofică, asupra meandrelor sufletești. Mai vie este proza nonficțională a lui S. Amintiri din lumea literară (1967) implică prim-planuri cu protagoniști de marcă, „filmați” din exterior sau din interior, „montajul” având, printre altele, și scopul, polemic, de a corecta erori de apreciere, de a-i apăra de afirmații nedrepte sau de acuzații. De-a dreptul mișcătoare sunt rememorările despre B. P. Hasdeu, spiritul tutelar al lui S., bine cunoscut în copilărie. Tot pe apărare e construită
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
și de contextul istoric și își limitează investigația la nivel literar. Totodată ocolește perspectiva evoluționistă, pentru a dezvolta comparații interesante cu Antim Ivireanul, Titu Maiorescu, Cezar Bolliac, Nicolae Bălcescu, Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Pârvan, N. Iorga, Tudor Arghezi, stabilind un model polemic eminescian înrudit cu cel maiorescian, prin armătura logică și erudită. Volumul Apărarea și ilustrarea criticii (1996) reunește studii și comentarii în virtutea unor afinități „selective”. Preocupată îndeosebi de discursul critic la ora postmodernismului, eseista adună aici și cronici despre scriitori români
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
aceasta îl apropie prea mult de ecuația textuală a moderniștilor; astfel că el se va retrage, mefient, într-o articulare aproape univocă a semnificațiilor propriei opere dramatice și într-o respingere de plano a intervențiilor regizorale „creatoare”. De altfel, referințele polemice la adresa regizorilor abuzivi sunt pe cât de numeroase, pe atât de suculente. Textul dramatic al lui S. are, în primul rând, funcția de a efectua secțiuni transversale în corpul bolnav al realității, în epoci trecute sau prezente, și de a oferi
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
În plină ofensivă a „gândirii slabe”, S. reactualizează, atât în eseuri cât și în proza de imaginație, tipul de creator vizionar. Considerat în raport cu generația sa, el este un solitar. Nu însă unul indiferent, ci definindu-se prin distanțare și diferențiere polemică. Încă de la romanul Vântul sau țipătul altuia scriitorul contestă statutul și finalitatea literaturii ca pură „aventură a limbajului”, ca „inginerie textuală”. „Tehnologia textului - spune un personaj - e la fel de rece și de precisă ca și cea a mașinii. Sunt mii și
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Sermonem Arrianorum), o Dezbatere cu Maximinus, episcop al arienilor (Collatio cum Maximino Arrianorum episcopo) și o operă împotriva lui Maximinus Arianul (Contra Maximinum Arrianum); de asemenea, cîteva predici și cîteva scrisori trimise arianului Pascențiu (Epist. 238-241). Tot în acest context polemic de combatere a arienilor trebuie plasată și opera Contra dușmanului Legii și al Profeților (Contra adversarium Legis et Prophetarum), scrisă prin 419-420 pentru combaterea unui eretic necunoscut care afirma că creația n-ar fi fost lucrarea adevăratului Dumnezeu, și nici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o serie de măsuri polițienești instituite în 405; printre alte măsuri coercitive s-a numărat și aceea de a restitui catolicilor toate proprietățile ecleziastice aflate în posesia schismaticilor. Augustin a adăugat acestor măsuri impuse de autoritatea politică o susținută activitate polemică. Putem să facem doar cîteva referiri la unele din numeroasele tratate din acești ani (400-405): cele trei cărți împotriva epistolei lui Parmenianus (Contra epistulam Parmeniani), donatistul care contestase regulile exegetice ale lui Tyconius (cf. vol. II, t. 1, pp. 270-271
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iustitiae hominis; De gestis Pelagii; De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian de Eclanun în Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius a făcut senzație, și nu atît din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, nejustificată, cît mai ales pentru că s-a înțeles că episcopatul african își impusese propria teologie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica con Giuliano: Le nozze e la concupiscenza, Contro le due lettere dei Pelagiani, intr., trad. it. și note N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica con Giuliano. Opera incompiuta, intr. și note N. Cipriani, trad. it. I. Volpi). Controversa cu pelagienii a fost ultima în care Augustin și-a angajat energiile intelectuale și a presupus din partea lui cel mai mare efort doctrinal, întrucît se referea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vandalilor; încercările prin care trec creștinii sînt interpretate ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că vandalii care invadaseră Africa erau arieni; și ulterior în Africa vor avea loc dezbateri cu caracter doctrinal între episcopii ortodocși și episcopii vandali, care erau adepții lui Arie. Oricum, trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
CSEL 11, 1885 (A. Engelbrecht); P. Courcelle, Les lettres grecques..., cit.; E. Fortin, Christianisme et philosophie..., cit. 10. Alți literați din Gallia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspîndită în Gallia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține idei foarte noi (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și polemic prin care sînt combătute diversele erezii și chiar doctrina augustiniană a harului, deși Augustin nu este pomenit niciodată. De aceea Arnobiu aparține largului cerc al așa-numiților semipelagieni: diversitatea de origine și de formație culturală a exponenților acestui curent dovedește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]