2,179 matches
-
Arni și mie. Al doilea motiv e acela că majoritatea islandezilor au crezut mult timp într-un fel de inocență a societății lor. Se produceau prea puține fapte reprobabile, iar acelea nu erau de natură a da naștere unor povestiri polițiste. În cele din urmă, cînd am început să scriu, nu m-am mai gîndit la toate astea. Nici măcar nu m-am mai gîndit că aveam să scriu un roman polițist. Dacă aș fi început s-o fac, poate că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acelea nu erau de natură a da naștere unor povestiri polițiste. În cele din urmă, cînd am început să scriu, nu m-am mai gîndit la toate astea. Nici măcar nu m-am mai gîndit că aveam să scriu un roman polițist. Dacă aș fi început s-o fac, poate că nu aș mai fi încercat niciodată, m-aș fi temut de reacții. Mi-a trebuit multă energie ca să rezist presiunii mainstream-ului, ca să lupt cu acest clișeu privitor la romanele polițiste. Vă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
roman polițist. Dacă aș fi început s-o fac, poate că nu aș mai fi încercat niciodată, m-aș fi temut de reacții. Mi-a trebuit multă energie ca să rezist presiunii mainstream-ului, ca să lupt cu acest clișeu privitor la romanele polițiste. Vă împingeți personajele la limită, după imaginea unui Erlendur torturat de trecutul său și de o fiică junkie. Un personaj fericit nu ar prezenta interes pentru dvs.? În calitate de autor, nu mă interesează deloc fericirea. "Oamenii fericiți nu au nimic de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată și puternică. Desigur, orice roman cu vagi pretenții polițiste urmărește un anume tipic, oricît de voios ar fi el încălcat (marele maestru în domeniu fiind Frédéric Dard, alias San-Antonio). Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să arate filmulețul pe unde mergea cu afacerile firmei. Sau invitaților la petrecerile de la el acasă. - Persiano, atâta știu, cineva mi-a furat dividiul și asta nu se acceptă. Dacă nu-l scoateți, în clipa asta chem procuratura, poliția, câinii polițiști, grănicerii de la pichet de e cazul, dar să nu mă prostiți că nu-l găsiți! Am venit să-l petrec pă nenea Ghibirdic și n-o să mă las furat de jalea lui. Popa își mai turnă un pahar. Rămăsese aproape
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
o dramă în sufletele cel mai puțin pregătite s-o accepte" (1972: 107). În sfârșit, Al. Piru particularizează proza scurtă a lui Philippide, susținând că aceasta "diferă esențial de narațiunile de aventuri ale epocii, străine și românești, excluzând intriga mecanică polițistă și având un fond psihologic serios, nu mai puțin interesant" (1972: 158). Nuvela este divizată în patru părți, inegale ca întindere, dar bine imbricate unele în altele. Trebuie remarcat instinctul de dozare perfectă a suspansului narativ din partea lui Philippide, fiindcă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cele din urmă, ce ar mai fi de spus în legătură cu Domnișoara Christina, care rămâne, chiar și astăzi, o proză alertă și captivantă? Paul Cernat face o constatare foarte bună: "S-a vorbit, pe un ton oarecum peiorativ, și despre caracterul polițist, senzațional și cinematografic al intrigii "cu vampiri" (de horror erotico-metafizic, am spune noi astăzi)" (2009: 281). Evident, aplicarea unei grile de lectură forțate sau inadecvate asupra unui text construit după toate tiparele stilului gotic, având însă în centru o poetică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
transferată și adaptată cerințelor cadrului est-european duce la asemenea reacții umorale într-o literatură în care criticii și prozatorii deopotrivă s-au simțit datori să se scuze în momentul abordării unei teme de bas-étage: fie că e vorba despre romanul polițist, fie că este vorba despre proza horror sau SF. În critica anglo-saxonă, mai matură și scutită de asemenea derapaje psihanalitice, nimeni nu s-ar mai gândi să-și justifice preferințele literare în funcție de lipsa de senzaționalism dintr-o narațiune. De aceea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
curent și cunoștințe minime de conectare în situații variate), dar nu oferă ziarul, revista ori cartea întreagă, ci succesiunile paginilor ori "cuvântul-cheie", selectate și imprimate sub alte forme decât "originalele". Copiii învață noile practici digitale în jocuri, vizionări de filme polițiste ori SF-uri, cu efecte culturale reduse valoric. Peste un deceniu, poate multe dintre ele vor fi schimbate, uitate sau completate. Dacă ritmurile progresului tehnic se păstrează, vremea când nici ei nu se vor mai putea adapta apare mai curând
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe suprafața obiectelor și sesizată în același fel precum trăsăturile tipologice ale mulțimii. Procedeul descris mai sus, prin care survine lumea urbană pentru flaneur, își găsește un corespondent în două genuri literare ale secolului al XIX-lea: fizionomiile și romanul polițist. Benjamin atrage atenția asupra diferenței radicale dintre scriitor și flaneur. Gestul flaneurului, spre deosebire de cel al scrii torului, este unul neintenționat, netematizat. Relația cu mulți mea, cu străzile, cu mărfurile nu este propriu-zis un act de cu noaș tere a unui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
opri în secțiunea următoare. Un alt „moment“ al metodei lui Benjamin este, după cum îl numește Gilloch, cel fenomenologic. Deja în Das Paris des Second Empire bei Baudelaire (1938), Benjamin anunță, în literatura urbană, trecerea rapidă de la fiziologiile metropolei la romanul polițist, care abordează acele „beunruhigenden und bedrohlichen Seiten des städtischen Lebens“. Abordarea fenomenologică vine, la un alt nivel, să reitereze această trecere. Termenul are la Gilloch un sens larg, netematizat: „Benjamin is concerned with the physical structure of the city and
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
credibilitatea păpușii scad odată cu schimbarea etniei ori rasei. Cu toate acestea, personalitatea lui Barbie pare a fi multiplă. Păpușa apare ca adolescentă la balul de absolvire a liceului, tânără femeie de afaceri, patinatoare, schioare, dansatoare, cântăreață rock, asistentă medicală, angajat-voluntar, polițistă, majoretă, mireasă și Cenușăreasă, toate la un loc. Barbie își schimbă identitatea odată cu costumația. Deși studiile despre cultura Barbie o descriu ca având personalitate misterioasă și simbolică, noi o considerăm mai degrabă superficială, o formă fără conținut. Barbie nu a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
însuși modelul androgin, pe care l-ar putea reprezenta Ioana d'Arc, este mai curând marginalizat sau reprimat decât considerat ca reprezentând perfecțiunea corpului omenesc. Ioana d'Arc (gravură, sec. XVI) Eroinele din secolul XX, cum ar fi femeile-de-tectiv și polițistele, care par fragile, dar au un caracter puternic și sunt luptătoare excelente (atribute per-cepute în general ca fiind "masculine"), pot fi descrise ca replici moderne ale iconului Ioana d'Arc. Un exemplu fascinant în acest sens este portretul de femeie-bărbat
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
putea cumpăra cu ei: „...se cumpără scânduri pentru sicriu și câteva lumânări, iar transportul se face cu o căruță a Primăriei (probabil, tot gratuit, n.n.)”. Nimic despre banii popei, dascălului, clopotarului, pomenilor, groparilor, etc. În răspunsul oficial, frumos dactilografiat, trimis polițiștilor, Alfons Barais a „uitat” de cratima ce trebuia pusă între numerele 200 și 300, scriind, pur și simplu, 200 de unde putem trage concluzia că se făceau economii bugetare serioase în Hușul anilor ’40, chiar și pe seama morților necunoscuți! a.I. Încurcături
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Michael Swann, președintele Comitetului de Conducere al BBC, a afirmat în fața Comitetului Annan că "o parte foarte mare din munca de la BBC este, de fapt, ciment social de un fel sau altul. Festivitățile regale, serviciile religioase, transmisiunile sportive și serialele polițiste întăresc sentimentul apartenenței la țara noastră, al participării la ceremoniile ei și al acceptării a ceea ce ea reprezintă"11. Chiar și astăzi, aceeași afirmație că modelul serviciului public este forumul principal care face ca întreaga națiune să-și vorbească sieși
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
cât și în sistemul sinelui. La mai mult de o jumătate de secol după pătrunderea televiziunii în casele oamenilor, mediul rămâne țapul ispășitor al multor boli sociale și culturale din societățile moderne. De pildă, reportajele cu subiecte violente sau filmele polițiste cu priză mare la public par să fie răspunzătoare pentru creșterea ratei criminalității și a delincvenței juvenile. Se merge chiar mai departe și se afirmă că într-o anumită măsură chiar judecata și caracterul oamenilor au fost schimbate de televiziune
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
sau 1000); le închideți, rămîn închise! * Practice: cu adevărat sînt cărți care ocupă extrem de puțin spațiu, dar oferă un maxim de lectură. Catalogul colecției "Bouquins" este variat, atrăgător și bogat. Consultați-l! Veți găsi cărți de aventuri (London, Stevenson etc.), polițiste (Arsène Lupin, Nestor Burma, James Bond 007 etc.), clasice (Flaubert, Dickens, Barbey d'Aurevilly etc.), cărți de istorie (Michelet, Gibbon, Mommsen etc.), cărți de referință pentru muzică, operă, discuri, literatură, scriitori, vinuri, simboluri, cinematografie etc., și, pentru cei care iubesc
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nouă modalitate de a face cărți. Pentru a-i ajuta pe cititori în alegerea lor, literatura și poezia sînt grupate în secțiuni de culoare albastră, pe de o parte, și galbenă, pe de altă parte, de culoare violet pentru romanele polițiste sau pentru cărțile de aventuri, bej pentru dicționare și lucrări de referință, gri pentru cărțile de istorie și eseuri. Guy SCHOELLER Directorul colecției "Bouquins" Ancorarea descrierii este asigurată din principiu prin prezența, la începutul textului, a temei-titlu: colecția "Bouquins". Aici
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nouă modalitate de a face cărți Enunțul reformulat nu este altceva decît tema-titlu reformulată printr-o operație de aspectualizare: ea se găsește în centrul procesului descriptiv prin faptul că delimitează noile părți ale obiectului descris (colecția): literatura și poezia, cărțile polițiste și de aventuri, dicționarele și lucrările de referință, cărțile de istorie și eseurile. Toate aceste părți au o singură proprietate, în funcție de tipul lucrării: culoarea. Putem rezuma aceste remarci despre descrierea colecției "Bouquins" sub forma schemei de pe pagina următoare (schema 1
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
culoarea. Putem rezuma aceste remarci despre descrierea colecției "Bouquins" sub forma schemei de pe pagina următoare (schema 1). În plus, reformularea este posibilă prin prezența unei subteme-titlu ("catalogul" colecției) a cărei descriere introduce noi părți ale temei-titlu reformulate (cărți de aventură, polițiste, clasice, de istorie, de referință, de poezie). Schema 2 prezintă logica descriptivă a acestui nou obiect. Pe prima pagină a catalogului sînt descrise două obiecte: colecția "Bouquins", catalogul acestei colecții. De fapt, cele două descrieri se completează, deoarece catalogul prezintă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de a agresa. Actorul anonim creează o așteptare. Nu există o primă propoziție narativă (Pn1) "Starea inițială": ea este implicită; de fapt, în realitate, absența ei îi permite povestirii să înceapă încă de la prima frază ([P1]); este genul de roman polițist care începe rapid printr-o serie evenimențială de acțiuni care se înlănțuie unele după altele. [P2] clarifică puțin necunoscutul printr-o evaluare a situației (Pn3). Plasat separat, elementul "din instinct" are o valoare informativă importantă legată de calitățile eroilor din
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
începe rapid printr-o serie evenimențială de acțiuni care se înlănțuie unele după altele. [P2] clarifică puțin necunoscutul printr-o evaluare a situației (Pn3). Plasat separat, elementul "din instinct" are o valoare informativă importantă legată de calitățile eroilor din romanele polițiste. Dar elementul plasat în poziție rematică este cel prin care se evaluează (Pn3) propoziția precedentă: "John știu că nu era bourbonul comandat la recepție"; imperfectul rupe cauzalitatea lineară a evenimentelor; aici simbolizează aspectul subiectiv al perceperii realității. Faptul este marcat
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
HOTĂRÎT/ este elementul care asigură sinteza trăsăturilor din povestire; este una dintre mărcile caracteristice ale eroului din romanul polițist (să notăm, de altfel, anonimatul din denumirea eroului, "John"). Enigma titlului este rezolvată prin evaluarea finală. Povestirea ne introduce în romanul polițist, fiind dublată de un alt text (un rezumat) prin care este prezentat romanul. Y. Reuter notează: rezumatul de pe carte nu îl îndepărtează pe cititor, [...] ci îl atrage; nu este niciodată pur, absolut separabil de analiză (apar comentarii, evaluări...); nu este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de text este cea a macrostructurii semantice: un rechizitoriu împotriva ordinii stabilite. Menționăm că efectele de ecou dintre cele două texte ("reclama Balafre" și rezumatul cărții Un giulgiu nu are buzunare) punctează o complementaritate între conținutul parodic al unui roman polițist ("Marca unui bărbat hotărît") și un rezumat mai potrivit povestirii (Un giulgiu nu are buzunare). Această complementaritate creează și confuzie în receptarea cărții, confuzie sau piedică specifică veleităților ironice ale unui asemenea tip de roman. Peritextul editorial din romanul polițist
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
polițist ("Marca unui bărbat hotărît") și un rezumat mai potrivit povestirii (Un giulgiu nu are buzunare). Această complementaritate creează și confuzie în receptarea cărții, confuzie sau piedică specifică veleităților ironice ale unui asemenea tip de roman. Peritextul editorial din romanul polițist se joacă cu această perversiune a codurilor care răscolește o lectură naivă sau prea simplă. Ultima copertă din Altarul morților, de Henry James, Stock, Biblioteca cosmopolită (1974, trad. fr.) A patra copertă a romanului lui Henry James permite studierea descrierii
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]