2,793 matches
-
greu acolo! Dacă nu i-ar fi greu acolo, n-ar fi stat să le răspundă la atâtea scrisori lui Stan, lui Victor. — Pe loc Îi răspunde, chiar În ziua când a primit scrisoarea, am avut ocazia să verific. — Din politețe, nu de altceva Îi răspunde, toți sunt politicoși, sunt punctuali, acolo. — Ei n-au sentimente ca noi, au În schimb reguli de comportare pe care nu le calcă nimeni. Dar el n-are nevastă, n-are copil! — N-are cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cel mai nuanțat răspuns. Mai întâi, o falsă surpriză, apoi, un fals regret și, în sfârșit, o falsă resemnare. Toate rostite într-o curată limbă românească și cu o măiestrie de mare actor. Plus semireverența fermecătoare. Plus ultima formulă de politețe... la fel de falsă. ― Ooo!... Încă nuuu!... Dar, desigur... asta doriți... (semireverența). Vă rog să așteptați aici, distinsă doamnă. Contele tocmai căsca de plictiseală în camera de toaletă. Își schimbase hainele, își clătise gura, își examinase ridurile de pe frunte și unghiile. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca de obicei, în dificultate. Nu-i mai rămânea decât o singură soluție: să rumege fraza valetului, până când va reuși să-i prindă sensul. ― Acum aș putea să mă retrag, monsieur le comte? Sau doriți cumva... mai multă luminație... În politețea lui, în felul în care pusese accentul pe ultimul cuvânt, consulul descifră o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de țar lui Ciciagov. În cazul în care, la sosirea acestuia în capitala țării Românești, tratatul de pace ar fi fost deja semnat, amiralul trebuia să-i înmâneze lui Kutuzov rescriptul prin care Alexandru își exprima mulțumiririle și... toate celelalte politețuri de rigoare. Dacă, însă, ar fi găsit lucrurile exact pe dos, Ciciagov avea împuternicirea să preia imediat conducerea armatei de la Dunăre și negocierile în vederea semnării grabnice a tratatului de pace. În cazul acesta, Kutuzov ar fi primit cel de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se entuziasmase de... decor! De casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Pe la jumătatea sălii, Sofia a trecut pe lângă o masă unde erau așezate rudele și prietenii miresei, aflați acum în stare de șoc. Sora lui Alison, Louise, s-a ridicat în picioare. —Te rog să mă scuzi, a spus ea cu politețea tipic englezească, astfel încât te așteptai s-o auzi întrebând unde este toaleta. Dar nu poți să-i vorbești surorii mele așa. Sofia s-a oprit din mers și a fixat-o cu o privire care te făcea să-ți înghețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dată când o auzea se simțea mult prea presată. Și totuși, iată că bărbatul ăsta, pe care nu îl „cunoștea“ decât de cinci minute, o întreba același lucru. Alison s-a consolat cu gândul că întrebarea fusese pusă doar din politețe și că nu avea valoarea de interogatoriu pe care o căpăta atunci când părăsea buzele mamei ei. Da, sper să am și eu copii. Dar n-am decât treizeci și patru de ani, așa că am destul timp la dispoziție. Bărbatul n-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
minte numele, iar descoperirea unui cadavru are darul de a-ți lua mintea de la detaliile mai prozaice. Ședeam În biroul Lindei, care fusese rechiziționat În scopul de a servi drept sală de interogatoriu. Toți cei prezenți fuseseră mânați cu acea politețe grăbită a poliției În interiorul creșei, unde erau acum păziți de un ofițer, ca nu cumva să pună la cale alibiuri unii pentru ceilalți. Din fericire pentru ele, mamele Însărcinate nu aveau habar de nimic, din moment ce și eu, și Lou puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
activitate care are mai mult succes În persoană. Morocănos cum era acum, aveam senzația că nu primise invitația asta cu prea mult entuziasm. — OK, dar sper că e ceva care să merite, acceptă el, dar cu o lipsă totală de politețe. Însă, chiar acum nu pot. Vino la unu, În pauza de prânz. Poate reușesc atunci. O cameră de interogatoriu din sediul poliției nu era exact genul de ambianță În care anticipasem că va avea loc schimbul nostru sincer și relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
bărbatul pe care nu-l Întrece nimeni În cunoașterea tradiției Profetului, autoritatea pe care nimeni n-o pune la Îndoială, glasul de care nimeni nu se Îndoiește. Unul după altul, vizitatorii se ridică, schițând o plecăciune, mormăind cine știe ce formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul cel mai ceremonios cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
salonului, Își Încetini, totuși, mersul, lăsându-l pe bărbat să se Îndepărteze, se Întoarse către mine și rosti, cu voce Înaltă și Într-o franceză mai curată decât a mea: — Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Politețe sau promisiune, fraza ei era Însoțită de un zâmbet șugubăț, În care am văzut la fel de bine o sfidare, ca și un reproș. După aceea, când m-am săltat din fotoliu cu o stângăcie desăvârșită, pierzându-mi cumpătul și regăsingu-l, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu eram niciodată singuri, existau, la fiecare reuniune sau la fiecare masă, zeci de convivi. Se discuta la nesfârșit, uneori se glumea, dar fără exagerări. Familiaritatea nu e niciodată tolerată În Persia, acolo politețea este prețioasă și grandilocventă, oamenii au adesea tendința de a se declara „sclavii umbrei măreției” persoanei căreia i se adresează, și, când e vorba de altețe, de altețe de sex feminin mai ales, se pornesc să sărute pământul, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și să-i Înghit mustrările. El, care conta pe mine ca să-l aduc pe Howard pe calea cea bună, n-avea să-mi reproșeze oare faptul de a fi urmat o cale identică? Într-adevăr, primirea fu rece, la limita politeții. Dar, de Îndată ce i-am expus motivul demersului meu, el răspunse fără umbră de ezitare: — N-am să plec. Dacă se poate organiza un convoi pentru evacuarea străinilor, se pot organiza la fel de bine convoaie similare pentru aprovizionarea orașului Înfometat. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Baskerville era un martir; În ochii mei, era un prieten mort, mort pe pământ străin pentru o cauză străină, un prieten ai cărui părinți aveau să-mi scrie, Într-o bună zi, ca să mă Întrebe, cu cea mai sfâșietoare dintre politeți, de ce le zăpăcisem copilul? Remușcări, așadar, din cauza lui Howard? Aș spune, mai degrabă, o urmă de cuviință. Nu știu dacă acesta e cuvântul potrivit, dar idee e că, după victoria prietenilor mei, n-aveam deloc chef să mă Împănez prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pe de altă parte, tata nu pomenea niciodată nimic de signora Maria, nici de Francesco și Paolo sau de transporturile de mobilă și plimbările noastre. Mama lăuda înțelegerea și bunăvoința autorităților de la noi de acasă, care o primiseră cu o politețe ireproșabilă, dându-și seama în ce situație ne aflam. Nu era cazul să ne grăbim, trebuia să clarificăm totul cum se cuvine. Și la tata în fabrică, de asemenea, conducerea avea răbdare. Șefii, inclusiv cei din capitală, înțeleseseră că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
anume putuse afla salutul nazist și, uite așa, peste noapte, bețivul satului s-a transformat în eroul satului, ba chiar și gospodăriei agricole de producție i-au dat numele lui. Tata le-a invitat și pe consoarte, gândindu-se că politețea lui va da roade. Ele nu s-au lăsat rugate prea mult și au avut grijă să nu întârzie, căci timpurile erau grele și nimeni nu strâmba din nas la o masă de prânz. Cum se întâmplă întotdeauna când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar îl plictisește pe doctor, într-o clipă politețea lui se risipește și, asemenea unui copil obosit de vorbăria tatălui său, îl întrerupe, atinge picioarele acelea extraordinare, eroinele dimineții, apoi scoate un ac din buzunar și începe să le înțepe. Sunt uimită să văd cum picioarele înghit acul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La clinică suntem primiți cu o indiferență mută, teancul de hârtii de pe pat vorbește de la sine, o asistentă frumoasă ne conduce în salon, cu politețea unei cameriste de hotel întipărită pe față, iar eu sunt surprinsă să văd în cadrul ușii un polițist adormit, căscând fără întrerupere. Privesc în jurul meu cu suspiciune, ce mare personalitate păzește el aici, dar spre surprinderea mea, văd în patul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
așez lângă Udi, întorcându-i spatele. Îl aud chemând-o pe asistentă, dobitoaca asta cretină nu mă lasă în pace, mă hărțuiește, dați-o afară de aici. Când asistenta ajunge la noi, pe chipul ei se poate citi aceeași expresie de politețe, mă grăbesc să mă dezvinovățesc, ca și când ar fi o profesoară venită să despartă doi copii care s-au luat la harță, l-am întrebat doar ce i s-a întâmplat, iar ea îmi zâmbește, nu vă faceți griji, este rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ajuns să-l cheme Ieremia, dar nu îndrăznesc să spun nimic, abia dacă îndrăznesc să respir, numai să nu îi stârnesc furia. Dar se pare că tăcerea mea îl provoacă la fel de mult ca și vorbele, așa că mă întreabă cu o politețe exagerată, aveți din întâmplare o țigară, iar eu îi spun, este interzis fumatul aici, dar el mi-o taie scurt, cine a zis că vreau să fumez, nu doresc decât o țigară. Eu scot din geantă portțigaretul vechi și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Nu face decât să le scoată în evidență, a trecut deja un an întreg de când nimeni nu mai sună să o invite, un an de când nimeni nu a mai venit pe la ea, ce credeai, că vor veni din milă, din politețe? Copiii nu fac așa ceva, și poate e bine că nu fac, mă întorc și o văd lipită de intrarea pe terasă, privindu-mi munca de detectiv, nu a venit nimeni, șoptește ea, pentru ca nimeni să nu îi audă rușinea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el nu-nțelege. Zice că n-am acte. — O să dau un telefon. Știu niște tipi pe-acolo. Doctoru-i neamț? — Așa e. E neamț. Nu vorbit prea bine engleza. Exact atunci se apropie chelnerul. Era un bătrîn chelios și de o politețe demodată, pe care războiul nu i-o schimbase. Era foarte Îngrijorat. Am un fiu plecat pe front, spuse. Altul a fost ucis. Și acum mai e și chestia asta. — Este problema ’mneavoastră. — Și tu? Ți-am zis deja și ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ar fi gîndit că s-ar putea bate cu el. Și mai știa și că nu-i vorba doar de faptul că ei erau bărbați. Erau vînĂtori profesioniști și acum Înțelegea de ce nu avea Juma chef să zîmbească nici măcar din politețe. Știau tot ce făcuse elefantul, Își arătau unul altuia semnele care le spuneau asta, fărĂ să vorbească Între ei, și cînd urmele deveneau neclare taică-său Îl striga mereu pe Juma. CÎnd s-au oprit la rîu ca să-și umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
amintesc de Daisy și Vanessa când, acum câteva minute, se luptau ca două fiare pentru teritoriu. Îmi este cunoscut acest tip de comportament animalic de pe Discovery Channel. — Mă tem că mă supăr, zic eu, reușind cu greu să renunț la politețea englezească și să nu scap ceva de genul „scuze“, ceea ce ar fi însemnat să dau dovadă de slăbiciune. Oricum, ea s-a făcut că plouă. —Eu ocupasem deja patul ăla și-l vreau înapoi. Nasol! Aproape mecanic, își întoarce capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mâna lui Diotallevi, iar mie Îmi făcu un semn din cap, Însoțit de un zâmbet plin de răceală. În timp ce coboram scările, Diotallevi Îmi spuse: „Te Întrebi, desigur, de ce ți-a cerut Belbo să pleci. N-o lua drept lipsă de politețe. Belbo va trebui să-i facă colonelului o propunere de editare foarte discretă. Discreția e consemnul domnului Garamond. Plec și eu, ca să nu fiu incomod.” Cum am Înțeles pe urmă, Belbo Încerca să-l arunce pe colonel Între fălcile editurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]