10,542 matches
-
nostru). Mda... Ar trebui, poate, o... bancă de ilustrații folosite, pentru uzul editorilor. Fiindcă e păcat, cînd la fiecare volum, există (teoretic!) o gamă de propuneri grafice infinită, două-trei din ele să arate, la scurtă vreme, identic... Fiindcă tot am pomenit de celebra poză cu Cehov , relaxat : e impresionant contrastul ( pe care abia recent lam depistat!) dintre extremele dramaturgului : capul lui și labele picioarelor. Privirea inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai fie și traducător. Numai că juna cronicăreasă comite o confuzie : Între adaptare și scenariu. „Scenariul” fiind al lui Jean Anouilh, Beligan nu putea semna decît adaptarea lui. Altfel, ar putea fi acuzat de plagiat, nu?!... Dar fiindcă tot am pomenit de spectacolul Naționalului bucureștean : se mai petrece un fapt curios, legat de reprezentarea lui În Capitala Moldovei . Dacă la București publicul rîdea, considerînd piesa comedie, la Iași actorii au fost șocați de faptul că unii spectatori...plîngeau! Hm...Și mi-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
despre care nu s-a scris un rînd. Nu avem un sistem sănătos de valori!”. De acord! Dar oare C.M. nu e și ea unul dintre cei care nu scriu un rînd despre marile spectacole din țară?... Și fiindcă tot pomenim critici de teatru : citesc Întrun trimestrial o trecere-n revistă a montărilor cu Oedipe al lui Enescu. Vorbind și despre spectacolul Operei Române din București, criticul se-ntreabă dacă montarea aparține lui Enescu sau lui Ionescu ( regizorul)? Interogație falsă, de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de dimineți, și În Dej, alte 35, aș fi hohotit, spasmodic (ce-avea drumul meu spre Timișoara, sau Iași, cu Tecuciul și Dejiul?). Și totuși, s-au Întîmplat, toate astea...Viața are logi ca ei, aparte. Hm! Și fiindcă am pomenit de viața universitară : dacă acum 36 de ani, cînd am dat și eu la facultatea de teatru din Capitală, mi-ar fi spus cineva că vor ajunge cîndva, la secția Actorie fete, să candideze doar 1,5 candidate pe loc
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
contribuit la Întemnițarea marii doamne Alice Voinescu; amărăciune (ca să nu zic silă!) mi-a provocat și episodul judecării marelui Calboreanu, fiindcă a refuzat să Învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai „tribunalului” comu nist!?); m-a mîhnit și episodul (pe care-l cunoșteam) pensionării nedrepte, a marii comediene Maria Giurgea, la numai 48 de ani, În plină putere creatoare ; o atitudine - pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
profesor de teatru din Moscova spunea că regizorul are nevoie de numai trei lucruri : sănătate, sănă tate și sănătate. Corect! Dar cerința poate fi valabilă și-n cazul dramaturgilor, actorilor, scenografilor, maeștrilor de mișcare etc. Și totuși, pe vremuri se pomenea des zicala cu scoica bolnavă care face perle. Fiindcă, pe termen scurt, maladia poate căpăta sclipirea geniului. Ce frumos spune Ioana Pârvulescu Într-o revistă :”... Vedem mai des decît s-ar crede zîmbete fără omul aferent”. Cunosc și eu din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
finele primului act, cîteva aplauze slabe s-au pierdut În strigătele de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți, actorii Își uitau rolul și jucau În gol. [...] Toți erau de părere că nu se mai pomenise pe scenele rusești o asemenea cădere”. PÎnă și Tolstoi considera Pescărușul „o piesă foarte proastă” (vezi jurnalul lui Suvorin). Autorul a primit o lovitură atît de dureroasă, Încît i-a scris aceluiași Suvorin „de-aș mai trăi o sută de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și că nu-i vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el, mi-era perfect egal. Nenorocirea era că efervescența lui stomacală îl făcea agitat și iritabil. Până într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu nițeluș bridge on-line. Eram în intervalul meu liber de o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcut cea mai nebunească alegere. Ca atare, am sărit în gol, deplin încrezător în armura mea chitinoasă. Ăsta da zbor! M-am pocnit de frunzele unui copac, nici nu mai știu de câte și, în cele din urmă, m-am pomenit pe pământul jilav, printre cutii de bere, tampoane, prezervative și chiștoace de țigări. Ceva mai încolo era și o bucată de salam care, mmm!, mulți o să se înscîrboșească la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai tranșant: "Niciun "ete scârț". Mai subțire, da? De acu' vorbești cu Țonți, nu cu un gândac ca orișicare altu'." Aș fi jurat că Dorinel s-a încruntat și că i s-ar cam fi urcat sângele la cap: "Te pomenești că acu' oi fi și tu deșteaptă!" "Sunt, da", afirmă dumneaei cu convingere. Se întoarse imediat către mine, reverențios și cu un ton catifelat: "Sigur, nici pe departe ca Șefu', da' sunt și eu un picuț deșteaptă." Asta era o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit. Eu cu urechile mele l-am auzit, jos, la bistrou, când le povestea altor puști de aceeași calitate ca și el manageri, de! -, că el e șefu' aici. "Băi, frătimegilor", făcea, "profesori îs o grămadă, nene, da' unu-i manageru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
s-a mai întâmplat niciodată să dispară, pur și simplu, în halu' ăsta. Hai, că mai întârzia el la câte-o chestie sau uita, efectiv, de o ședință, da, n-ar fi fost pentru prima oară. Da' nu s-a pomenit vreodată ca să nu vină deloc la vreun seminar sau la cursuri. Aici, orice ai zice, ceva nu-i în regulă. Să nu fi avut vreun accident, cum umblă el așa, cu capu-n nori." " Da, se poate..." "Și să-și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai, nene, o țârâșică! Ce crezi că le țiu la vedere, să să bunghească toți gherțoii dă lucrare?" Spune cu năduf: "Acu' te pomenești că te-oi grăbi, cân' io ți-am dat j'dă mii dă telefoane, dă azi-dimineață pân' acu', și tu ni'ica, lemn-Tănase, nu alta!" "Pă unele nici nu le-am auzit, iar la alilante cum să-ți răspund, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuie musai să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că, când s-a dus pă șantier la Taranto, gazda la care stetea ei spăla smochinile dă le mânca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prost dă bubui, mai ești și obraznic și îl ameninți pă tăticu' nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați, numa' așa, că ești tu jmecher ce nu s-a mai pomenit și s-a umflat mușchiu' pă tine, da?" După care își roti ochii prin aer, apoi pe jos și decise: "Haidi, bă, că s-a termenat ninsoarea și dă distrat ne-am distrat cu cealapaliu' ăsta. Mai bine mergem să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă știu ceva!", spuse Relu, trecut deja de o nădușeală rece. Adăugă speriat, în șoaptă: Da' telefonu' ăsta e sigur?". "E sigur, mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Arde! Așa, băiatule. Acuma îmi placi. Adu apă să stingem focul. Nu este apă - i-o reteză Gerard. Au luat-o și pe asta escrocii ăștia? Culcați-vă, Karin - tante. Uite aici stau, în șezută până vin pompierii. Sau te pomenești că mint și ăștia. Dar ce? În lumea asta toți mint? Și cine mai minte, Karin-tante? Tu cu tot neamul tău cel adormit și cu două frunze veștede, una pentru Epa și alta pentru mine. Fac un ceai? Nu mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să trăiești. Și dacă ai viață în tine, îți mai arde să și vorbești. Dacă-i așa, atunci te ascultăm, Pâcule - l-a îndemnat moș Dumitru. În seara asta am să vă spun o poveste cum alta nu s-o pomenit. Îi o poveste adevărată sau vreo scorneală de-a ta, Pâcule - l-a zădărât moș Dumitru. Jur pe oala ceea din brațele lui Costache - da’ plină cu vin - că-i adevărată cum vă văd și mă vedeți! Așa că desfundați-vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moș Dumitru și pe Pâcu între cărăuși, a început să râdă și să-și facă cruce cu mâna stângă. Ține-mă, Doamne, să nu cad! Ieri v-ați făcut testamentul - cum s-ar spune - și azi ați înviat. Sau te pomenești că oamenii nu puteau să se descurce fără voi și v-au luat pe sus. Care-i adevărul, fraților? Măi Costache! Ca să nu îmbătrânești neștiutor - ca să nu spun altfel - află tu că cărăușia îi ca și băutura. De ce bei, de ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o fost prinși repede și s-o găsit la ei banii însemnați de el. Așa i-o dovedit pe hoți... Ancheta s-a prelungit până spre chindie. Hoții au fost reținuți, urmând să fie judecați. În toată ancheta nu au pomenit de cai nici cărăușii, dar nici hoții... Când au scăpat de la poliție, au urcat grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți mai mult decât după o zi de muncă. Cu banii am avut mare noroc
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
moșia lui. Când un flăcău termina această școală, putea merge să învețe la oricare universitate de peste hotarele țării... Uite așa, au ajuns oameni mari pentru țara asta, plecând de aici de pe băncile acestei școli a lui Bașotă... Măi Pâcule, te pomenești că și tu îi fi învățat pe la școala ceea mare a lui Bașotă, de știi tu atâtea povești! - l-a zădărât moș Dumitru. Află tu, măi Dumitre, că chiar am făcut două clase la școala ceea mare. Tu n-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făcută de oameni și nu de puține ori În Purgatoriu au ajuns dictatori nemiloși, asasini În serie sau funcționari aroganți de la Fisc, În timp ce mulți filantropi sau chiar mecanici auto iscusiți și cinstiți, care nu umflau devizul de reparații, s-au pomenit azvârliți direct În cazanele cu smoală ale Iadului. Trierea se desfășoară la parter. La intrarea În clădire sunt două porți - pe care, asemenea ușilor de toaletă din Întreaga lume, se află două siluete distinctive -, fiecare asigurând accesul fără Întoarcere În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu Îngăduință propriile eșecuri, ca pe niște odrasle alintate. Alfina a fost radiată așadar definitiv din lumea celor lunecătoare pe șosele; nici măcar la știrile de după-amiază, de obicei doldora de accidente rutiere, descarcerări și explozii, dispariția ei n-a fost pomenită. A rămas doar un haiku despre moartea alfinei (compus de un avion care trecea Întâmplător deasupra, pe ruta Frankfurt-Tokyo): „A chibritului flacără, scăpărând un stacojiu stins...“ ...și-a mai rămas, câteva săptămâni, amprenta ei carbonizată, ca și cum o țigară gigantică s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un slip subțire ca o praștie, străveziu ca o perdea, enigmatic ca o integramă goală-goluță, fără să aibă măcar o literă completată. Am deschis ușa și m-am avântat, cu brațele Înainte. În locul mult-așteptatei moliciuni de stirpe slavă, m-am pomenit Însă pipăind contururile beznei, Înfășurat Într-o cădere fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]