KorAP: Find »[drukola/base=populism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...60 >

1,495 matches

Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

său despre "popor" s-au referit aproape în exclusivitate la "poporul slovac", o populație pe care ei au definit-o în termeni etnici. Specificarea noțiunii de "popor" în termenii unui subgrup etnic specific pare la început că încalcă însăși definiția populismului, care depinde de omogenitate, dar, în aceste caz, "poporul slovac" este suficient de mare pentru a putea fi luat ca popor în întregul său. Într-adevăr, astfel de categorii "înlocuitoare" pentru "popor" sunt deseori mai utile pentru eforturile populiste decât

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
dorește și să-și reverse ura antislovacă, minciunile antislovace și rasismul antislovac cum vrea și când vrea în numele unui cosmopolitism și paneuropenism fictive. (Slovenská republika, mai 1996) Discursul lui Mečiar și al partidului său se aseamănă deci foarte mult cu populismul, dar având o nuanță specific națională. Atât de mult s-a pus de fapt accentul pe un popor definit din punct de vedere etnic, în conflict cu grupuri etnice rivale și cosmopoliți de-etnicizați, încât elementele sale unice populiste sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
cosmopoliți de-etnicizați, încât elementele sale unice populiste sunt destul de obscure. Diferența cea mai importantă rezidă nu în tonul moral al lui Mečiar sau în afirmarea omogenității susținătorilor și adversarilor săi, elemente pe care multe tipuri de naționalism și de populism le împărtășesc, ci în catalogarea oponenților ca elite, nu ca egali sau inferiori. Mečiar avea o capacitate deosebită de a-și eticheta adversarii naționali ca fiind privilegiați, chiar dacă zăceau în opoziție, și de a face ca susținerea lor internațională să

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
a introdus în naționalismul său au întrecut în materie de putere de seducție naționalismul obișnuit și i-au crescut potențialul de a fi o reală amenințare pentru democrație. În același timp, elementul internațional amenințător pe care l-a introdus în populismul propriului partid i-a permis să se poată identifica cu "poporul" chiar și atunci când se afla la apogeul puterii sale politice naționale. În lumina acestei strânse legături dintre naționalismul lui Mečiar și propriul populism, mulți specialiști care au studiat Slovacia

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
pe care l-a introdus în populismul propriului partid i-a permis să se poată identifica cu "poporul" chiar și atunci când se afla la apogeul puterii sale politice naționale. În lumina acestei strânse legături dintre naționalismul lui Mečiar și propriul populism, mulți specialiști care au studiat Slovacia - inclusiv autorul acestui articol - au evitat ambiguitatea și sensul peiorativ al populismului 1 și au pus accentul pe naționalismul lui Mečiar, dar definiția exactă și neutră din acest capitol face ca această alegere să

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
chiar și atunci când se afla la apogeul puterii sale politice naționale. În lumina acestei strânse legături dintre naționalismul lui Mečiar și propriul populism, mulți specialiști care au studiat Slovacia - inclusiv autorul acestui articol - au evitat ambiguitatea și sensul peiorativ al populismului 1 și au pus accentul pe naționalismul lui Mečiar, dar definiția exactă și neutră din acest capitol face ca această alegere să fie în bună parte nenecesară. Comportamentul politic al lui Mečiar s-a derulat în tipare deopotrivă naționaliste și

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
populiste, tenta populistă fiind mai proeminentă în primul an de existență a HZDS, înainte de alegerile din 1992, încadrându-se apoi în relația de dependență reciprocă cu naționalismul. Capitolul introductiv și alte studii științifice care fac referire la natura "rarefiată" a populismului menționează limpede că acest gen de relație nu este neașteptată și că paleta îngustă a populismului îi permite acestuia să se asocieze cu ușurință altor ideologii. Exemplul Slovaciei ne ajută să înțelegem cum o asemenea asociere nu doar că este

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
1992, încadrându-se apoi în relația de dependență reciprocă cu naționalismul. Capitolul introductiv și alte studii științifice care fac referire la natura "rarefiată" a populismului menționează limpede că acest gen de relație nu este neașteptată și că paleta îngustă a populismului îi permite acestuia să se asocieze cu ușurință altor ideologii. Exemplul Slovaciei ne ajută să înțelegem cum o asemenea asociere nu doar că este posibilă, dar uneori este necesară. Văzut ca ideologie de opoziție morală față de cei aflați la putere

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
îi permite acestuia să se asocieze cu ușurință altor ideologii. Exemplul Slovaciei ne ajută să înțelegem cum o asemenea asociere nu doar că este posibilă, dar uneori este necesară. Văzut ca ideologie de opoziție morală față de cei aflați la putere, populismul nu este potrivit pentru influențarea puterii. Când populiștii se văd în funcții, fie trebuie să găsească o nouă motivație pentru nevoia lor politică ("împiedicarea întoarcerii vechii elite" funcționa pentru moment), fie neapărat să explice de ce funcția publică respectivă nu afecta

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
se văd în funcții, fie trebuie să găsească o nouă motivație pentru nevoia lor politică ("împiedicarea întoarcerii vechii elite" funcționa pentru moment), fie neapărat să explice de ce funcția publică respectivă nu afecta destinul țării. Fiind o doctrină politică prin excelență, populismul în funcții publice trebuie așadar să aibă o ideologie parteneră care arată înspre alți factori din afara spectrului pur politic, cum sunt cei de ordin economic sau etnic, care împiedică pe cei aflați în funcție să preia cu adevărat puterea în

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
spațiului politic intern. În dreptul său, Mečiar a fost adeptul atât al discursului populist adresat celor săraci, cât și al poziției de apărător al națiunii, și s-a folosit de fiecare parte pentru a ascunde slăbiciunile celeilalte. Slovacia a experimentat un populism naționalist nu în sensul formulării unei acuzații atotcuprinzătoare la adresa lui Mečiar, cum au procedat, de regulă, specialiștii în anii 1990 (vezi, de exemplu, Carpenter, 1997), ci în direcția foarte specifică de apel la un discurs ideologic de recâștigare a puterii până

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
în direcția foarte specifică de apel la un discurs ideologic de recâștigare a puterii până atunci deținte de elite din afara granițelor impuse de vreun grup etnic. Această afirmație deschide calea spre o întrebare mai profundă formulată în acest volum. În ce măsură populismul a jucat un rol în politica Slovaciei și cum a afectat acesta dezvoltarea democrației în această țară? 9.2 Evaluarea impactului pe care l-a avut populismul în Slovacia lui Mečiar, 1992-1998 Cele șase aspecte pozitive, împreună cu alte șase aspecte

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
afirmație deschide calea spre o întrebare mai profundă formulată în acest volum. În ce măsură populismul a jucat un rol în politica Slovaciei și cum a afectat acesta dezvoltarea democrației în această țară? 9.2 Evaluarea impactului pe care l-a avut populismul în Slovacia lui Mečiar, 1992-1998 Cele șase aspecte pozitive, împreună cu alte șase aspecte negative ale populismului, menționate în capitolul introductiv, pot fi la rândul lor împărțite mai ușor în cinci categorii de comportamente. Trei dintre acestea au legătură cu natura

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
un rol în politica Slovaciei și cum a afectat acesta dezvoltarea democrației în această țară? 9.2 Evaluarea impactului pe care l-a avut populismul în Slovacia lui Mečiar, 1992-1998 Cele șase aspecte pozitive, împreună cu alte șase aspecte negative ale populismului, menționate în capitolul introductiv, pot fi la rândul lor împărțite mai ușor în cinci categorii de comportamente. Trei dintre acestea au legătură cu natura competiției politice populiste. Conform acestor ipoteze populiștii pot: a) să caute un nou fundament pentru competiția

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
negativ #3); b) să mobilizeze și să reprezinte grupuri excluse (efectele pozitive #1, #2 și #3); și c) să determine derularea competiției politice la o intensitate mai mare (efectul pozitiv #6 și negativ #4). De asemenea, formulează ipoteze despre relația populismului cu instituțiile politice. Cu toate că resping latura definițională, Mudde și Rovira Kaltwasser pornesc de la "o legătură logică cu anumite tipuri de mobilizare (de ex., stilul de conducere carismatic, comunicarea liderului cu masele, existența câtorva organizații de partid puternice)". În concordanță, populiștii

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
partid puternice)". În concordanță, populiștii pot și d) să suțină suveranitatea populară și să folosească mecanisme plebiscitare cu prețul limitărilor instituționale impuse (efectele negative #1 și #5). În cele din urmă, lista aspectelor negative întrevede un alt efect potențial al populismului, care trece dincolo de respingerea laturii definiționale, cel al preferinței pentru "minorități", minoritate care poate sau nu fi identică cu cea formată din elite. Populiștii, conform acestui ultim factor potențial, pot e) să facă uz de teoria și practica regulii majorității

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
fi identică cu cea formată din elite. Populiștii, conform acestui ultim factor potențial, pot e) să facă uz de teoria și practica regulii majorității pentru a eluda și ignora drepturile minorităților (efectul negativ #2). Pentru a înțelege dacă, în Slovacia, populismul a avut rol de amenințare sau de remediu la adresa democrației (și, prin urmare, să înțelegem, poate, dinamica din spatele acestuia), este util să analizăm dacă populismul lui Mečiar a dus la vreunul dintre comportamentele pozitive sau negative menționate mai sus, și

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
a eluda și ignora drepturile minorităților (efectul negativ #2). Pentru a înțelege dacă, în Slovacia, populismul a avut rol de amenințare sau de remediu la adresa democrației (și, prin urmare, să înțelegem, poate, dinamica din spatele acestuia), este util să analizăm dacă populismul lui Mečiar a dus la vreunul dintre comportamentele pozitive sau negative menționate mai sus, și dacă acestea, la rândul lor, au avut efectele benefice sau dăunătoare estimate asupra democrației slovace. 9.2.1 Un nou fundament pentru competiția politică Înființarea

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
care au pus umărul la eforturile sale aproape încununate de succes de a înlătura răspunderea politică pe orizontală (și, în cele din urmă și pe verticală) în Slovacia (Deegan-Krause, 2006, 76-79; Haughton 20050. Totuși, această urmare este dificil de atribuit populismului în sine. Impulsul populist care, la începutul anului 1991, s-ar putea să-l fi determinat pe Mečiar să se orienteze spre o nouă direcție, nu a prevăzut coaliția autoritară din 1994. Este posibil ca abilitatea de a alege dintre

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
2006), dar posibilitatea de a face o asemenea alegere a fost la fel de mult influențată de eterogenitatea demografică existentă în Slovacia, ca și de acțiunea populistă întreprinsă de Mečiar. 9.2.2 Mobilizarea și reprezentarea grupurilor excluse " Efectul de incluziune" al populismului este foarte dificil de evaluat în cazul Slovaciei. Pare relativ minor sub raportul impactului, dar este îndeaproape legat de dimensiunile competiției politice. În perioada lansării lui Mečiar în politică, alegătorii slovaci se prezentau la urne în număr extrem de mare (într-

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
la vot erau deja ridicate și datorită faptului că în 1994 și în 1998 alegătorii s-au prezentat la urne din teamă că Mečiar va reveni la putere, este dificil să considerăm aceste evenimente o consecință pozitivă fără echivoc a populismului său. Polarizarea asociată populismului naționalist al lui Mečiar a avut, fără îndoială, un efect negativ asupra procesului decizional democratic în termeni de atingere a consensului, dar din motive diferite de cele prezentate în ipotezele din capitolul introductiv. În cazul democrației

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
ridicate și datorită faptului că în 1994 și în 1998 alegătorii s-au prezentat la urne din teamă că Mečiar va reveni la putere, este dificil să considerăm aceste evenimente o consecință pozitivă fără echivoc a populismului său. Polarizarea asociată populismului naționalist al lui Mečiar a avut, fără îndoială, un efect negativ asupra procesului decizional democratic în termeni de atingere a consensului, dar din motive diferite de cele prezentate în ipotezele din capitolul introductiv. În cazul democrației parlamentare unicamerale din Slovacia

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
și tot mai rar, atacurile sale la adresa cadrului instituțional din Slovacia au avut un impact negativ direct asupra democrației din această țară, iar gravitatea acestei probleme a crescut de-a lungul timpului. Totuși, este relativ incertă atribuirea acestei manipulări instituționale populismului. 9.2.4 Susținerea suveranității populare și folosirea mecanismelor plebiscitare Mečiar și partidul său (HZDS) aproape au deturnat Slovacia de la tranziția sa spre o democrație consolidată. Numeroase studii slovace demonstrează faptul că Mečiar a urmărit eliminarea sistematică a constrângerilor instituțional

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
față drepturile minorităților în favoarea "drepturilor individuale", care de fapt erau drepturile majorității slovace (Csergo și Deegan-Krause, 2011). Se pare că argumentele instituționale referitoare la plebiscit și la regula majorității se constituie într-o istorisire plină de învățăminte referitoare la pericolele populismului. Totuși, este important să ne amintim că, deși astfel de elemente plebiscitare apar într-o gamă largă de definiții ale populismului (de exemplu, Roberts, 2008, Weyland, 2001), definiția dată în acest volum se concentrează pe legăturile dintre aceste manifestări și

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
instituționale referitoare la plebiscit și la regula majorității se constituie într-o istorisire plină de învățăminte referitoare la pericolele populismului. Totuși, este important să ne amintim că, deși astfel de elemente plebiscitare apar într-o gamă largă de definiții ale populismului (de exemplu, Roberts, 2008, Weyland, 2001), definiția dată în acest volum se concentrează pe legăturile dintre aceste manifestări și explicația de bază a antagonismului dintre elită și masele populare. În acest sens, este dificil de stabilit o legătură clară între

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]