1,379 matches
-
urări pentru Anul Nou, căci spune că bacșișurile din decembrie sunt luate de colegii lui, iar el nu se alege cu nici un ban. Dar poate fi și din trecuturi mai îndepărtate, ce aleargă după bătrânul Ruedi și dau de urma portiței din acest Impasse: contrabandiști din Valais, mercenari din Katanga, crupieri de la cazinoul din Varadero, de pe vremea lui Fulgencio Batista... Bernadette nu avea nimic de-a face cu nici unul din trecuturile mele: nu știa nimic despre vechile povești dintre Jojo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pe surd, pe paralitic, pe sinucigaș... Și mă gândesc - conform logicii absurde ce operează în mine - că în modul acesta aș putea să mă conving dacă, din întâmplare, nu mă cheamă pe mine... Fără a mă opri din alergat împing portița, intru în grădină, dau ocol casei, explorez terenul din spate, mă învârt în jurul garajului, al cămăruței cu unelte, pe lângă cușca câinelui. Totul pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e mai puternic decât cel de „telefon care țârâie“ și asta ajunge ca să-mi deschidă o portiță din cercul care mă ținea prizonier: reiau alergatul pe lângă copacii de pe drum, lăsând țârâitul în urmă, mereu mai atenuat. Alerg până unde nu mai sunt case. Mă opresc într-o poiană să-mi trag sufletul. Fac genuflexiuni, aplecări, îmi masez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de nord; de la această ușă până la poterna ce dă afară din incintă pe frontul nord nu sunt decât câțiva pași de făcut”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 232 footnote>. Casa domnească oferea o legătură imediată prin intermediul unei mici portițe din latura de nord a zidului, cu tunelul ce pornea din turnul sud-estic al incintei și care ducea la fântâna mănăstirii și apoi la cripta din altarul bisericii de lângă Sfânta Masă. Faptele acestea ne indică în mod evident condițiile în
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
muncă, Tânăr voinicel, prin casă Mamei de‐ajutor! Uite‐l ici și‐ntr‐ altă parte, Ochii‐n cap îi fug; Îl trimiți și‐i și departe S‐ aduci poala cu surcele. ș‐ aduci apa cu cofița, Tatei să‐ i deschizi portița Când se‐ ntoarce, frânt de trudă Seara de la plug! O, de te‐ aș vedea eu mare, Să mă duc și eu La amiazi cu demâncare Unde‐ ți fi, la plug, la coasă! Să‐ mi ochesc atunci la horă Dintre‐atâtea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lovește și în cel care nu respectă o convenție. Că ce e morala altceva decât o sumă de convenții impuse de diriguitorii societății, în funcție de ideologiile și teologiile lor. În rest... cartea are un vădit caracter moral și nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
le găsește Dumnezeu! Numai că aici lovește și în cel care nu respectă o convenție. Că ce e morala altceva decât o sumă de convenții impuse de diriguitorii societății, în funcție de ideologiile și teologiile lor. În rest... cartea nu lasă nici o portiță nonconformiștilor. În fapt, ai valorificat o „morală sătească” dar și una orășenească de sorginte creștină. Nu ai dat nici o șansă „libertinismului” și „păcatului”. Prin limbajul blamant al cărții, ea se înscrie în tradiționalismul ortodox. Încă odată subliniez puterea ta de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
pentru această pricină. O chemă și-i spuse: Du-te să duci laptele la coana preoteasă! Viviana luă sticla cu lapte și plecă fără tragere de inimă și cam tristă, dar nu îndrăzni să spună nimic. Tata o urmări din spatele portiței și-l văzu pe Toma, un băiețel din vecini de-o vârstă cu Viviana, cum s-a așezat în fața ei în mijlocul drumului cu mâinile întinse în lateral, spunându-i: Ăsta e drumul meu, nu-ți dau voie să treci! Viviana
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie frică de el, iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când plecă să ducă laptele, tata o urmări iarăși din dosul portiței. Când ajunse la Toma, acesta se așeză în fața ei cu mâinile întinse și cu zâmbet obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
a bătut Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei fete. Viviana își strânse mâinile amândouă în pumnișori și-i arătă tatei. Mulțumită în sinea ei, Viviana luă sticla cu lapte și-și văzu de drum. În spatele portiței, tata chicotea vesel, mândru de fetița lui cea curajoasă. Viviana se întoarse acasă cântând veselă și sărind de pe un picior pe altul. Ei, te-ai întors? o întrebă tata când intră în curte. Da, răspunse încântată. I-am „spus” lui
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
piatră albă își făcea loc maiestuos, pornind de la gardul din fier și ajungând până la ușa profesorilor. Ceva îmi atrase atenția... un om. Un om înalt, drept, mândru, cu o haină demodată și cu pantaloni de stofă albaștri intră atunci pe portița școlii, înaintând fără grabă până la ușa colegiului. Mă gândeam că ar fi fost un simplu pieton, dar mersul său era deosebit față de al celorlalți. Era diferit. Nu știu exact prin ce se deosebea de alții, dar nu era un pieton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Te-ai gândit vreodată că femeile înșală ca sinucigașii? Cum adică? Adică ele nu înșală ca bărbații, pac, o gaură și gata, ele caută motiv, adică insatisfacție sexuală, lipsă de comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lipsă de comunicare, spaima că timpul trece... Un sinucigaș lasă totdeauna o portiță de scăpare, ușa deschisă, spre exemplu, alta dă un telefon mamei, surorii, că a luat pastilele, că și-a tăiat venele... Femeia care înșală lasă totdeauna o portiță de scăpare, așteaptă până în ultima clipă să facă greșeala, îl tot amână pe ăla de-i face curte, te caut eu, te mai sun eu, o tot încearcă șarpele, dar ea zice, mâine, mâine, mâine, în ultimul moment va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
al țării. <victor37>: cel mai vechi e Histria, nu Tomis <sys>: sunt din Histria <victor37>: ooooh, histria este un oraș fantomă. Poate din... Jurilovca <sys>: unde ai auzit tu de Jurilovca? <victor37>: cum să nu aud? Am fost și la Portița, într-o vară. de atunci nu mai maninc peste <sys>: înseamnă că nu mai ești tinar. Vreo 25 de ani i-au zis Lumină. Cred că ai fost la Portița prin 75... <victor37>: abia te născuseși... <sys>: trebuie să ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Jurilovca? <victor37>: cum să nu aud? Am fost și la Portița, într-o vară. de atunci nu mai maninc peste <sys>: înseamnă că nu mai ești tinar. Vreo 25 de ani i-au zis Lumină. Cred că ai fost la Portița prin 75... <victor37>: abia te născuseși... <sys>: trebuie să ai vreo 45, nu? de ce îți spui victor37? <victor37>: dacă spun 45 mă ocolesc toți am venit aici să discut. <sys>:mda, ai dreptate. Dacă știam că ai 45, nu te
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
s-a îndurat de lacrimile românului. Vâlcu, în desperare îi oferă toate bunurile sale, carul, boii, oile, tot, numai să scape copilele, "care-i sânt dragi ca soarele". Dialogul cu Holera se curmă însă, ea făcând semne cu mâna la portiță unei copile bălăioare, și balada se încheie fără alt adaos, "că sus pe malul Oltului/ au rămas pustie casa Vîlcului". În cursul povestirii, în care a evocat zisa baladă, Alecu Russo include însă și amintirile unui bătrân ofițer care asistase
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu m-a atras În mod deosebit de la Început. Cu timpul, m-a fascinat liniștea și pacea pe care o răspândea În jur. Aveam atâta nevoie de ea. Privindu-l cu mai multă atenție... am hotârât să mi deschid o portiță a sufletului. Ce puteam să pierd?! Ce putea să se Întâmple?! Da. S-a Întâmplat ceva neprevăzut. Sufletele noastre au empatizat și au Început să se contopească. Inimile noastre au Început să bată la unison, gata să ne spargă pieptul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dacă mai găsim pe cineva! Auzind această ultimă hotărâre, pe T. a cuprins-o spaima și inima, săraca, a intrat Într-un zbucium fără precedent ( după cum mi-a povestit mai târziu). Mintea Îi lucra febril și Încerca să găsească o portiță de scăpare. Școala avea o așezare În forma literei “U”. Cancelaria se afla undeva În față, completând litera “u”, devenind astfel un pătrat. A tras cu disperare de ușile claselor. Toate erau Încuiate, cancelaria, de asemenea. În timp ce mai Încerca o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cunoștea de fapt fiecare metru. Aici se născuse, aici se jucase în copilărie de-a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a fi folosite în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
a v-ați ascunselea prin tufișuri, aici își plimbase pe aleea umbrită melancolia dulce a primei iubiri. La zece metri mai încolo trebuia să fie o portiță, la capătul potecii care ducea, printre tufe de dafin, spre grădina de zarzavat. Portița dispăruse - doar stâlpii porții îi arătau că nu-l înșală memoria. Chiar și cuiele care țineau balamalele fuseseră scoase pentru a fi folosite în altă parte, unde era mai mare nevoie de ele. Se depărtă de aleea principală, încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
han!” - a hotărât lotrul. Se înserase de-a binelea. În jur era liniște de catedrală. S-a apropiat de grajdul hanului, lipindu-se de perete. Caii ronțăiau tihnit. Un câine trezit poate din somn a lătrat neconvingător. A înaintat spre portița din dos, care dădea spre casa de locuit. Când a ajuns la fântână, prin geamul luminat al bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în care se afla lotrul. Cu pași mari, bărbatul a pornit spre fântână. Speriată, hangița îi făcea lotrului semne disperate să plece. În sfârșit, acesta a înțeles că e primejdios să rămână în acel loc și, tiptil, a trecut dincolo de portiță. „Acuma de nu m-ar simți vreun câine” - i-a trecut lotrului prin gând, în timp ce grăbea pasul. Când a ajuns pe movila de unde se vedea în curtea hanului, s-a oprit. Pentru o frântură de timp, hangița a trecut prin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Simțea nevoia să mai golească o ulcică, dar a învins gândul de a avea mintea limpede. Că... nu se știe... S-a ridicat de la masă cu privirea alergând spre toate locurile unde ar fi putut apărea hangița. A pornit spre portiță. Acolo s-a oprit și s-a uitat atent la geamul luminat al casei. Prin perdeaua străvezie a văzut-o pe hangiță, care tocmai își scotea iia... Când trupul a rămas complet gol, drăcoaica s-a apropiat de geam și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
zile! ― Am avut treburi, da’ spune-mi, fiertura adusă de mine îi de leac? ― Dacă nu era cum trebuie, nu te așteptam - a răspuns ea, privindu l în ochi. ― Atunci, mâine seară, înainte de primul cântat al cocoșilor, te aștept la portiță. Să vii! ― Am să... - nu și-a sfârșit ea vorba, lăsând mâna moale în palma lotrului... Mergeau cu repeziciune. Inima le bătea să le spargă coșul pieptului... Lotrul o ținea de mijloc, săltând-o peste locuri mai puțin prietenoase... În
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dea seama că era a mea. Nu exista nici o fereastră pe care s-o deschid și să arunc sticla afară. M-am gândit că cel mai bine era s-o iau cu mine. Asta în speranța că voi găsi o portiță ca să mă descotorosesc de ea mai târziu. Geanta...! A, nu, uitam tot timpul! Cel mai bine era s-o pitesc undeva, la mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]