1,462 matches
-
un timp la porțile acestui „Sezam” al lui Dionisos, adunându-ne toate cele trei grupuri în fața unui automobil de epocă, producție anii ’20, fixat sub un umbrar, la intrare. Arată nou-nouț, vopsit în galben-negru și cu blazonul casei pictat pe portieră. Deși un obiect butaforic, menit să stârnească apetitul turiștilor - asemenea unei lănci medievale atârnate de perete -, toată lumea este decisă să valorifice la maximum detaliile pitorești ale locului și se înghesuie să facă poze pe fundalul onorabilului vehicul. De partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
funcționari mai mult sau mai puțin imbecili. Câți bani și câte eforturi sunt necesare pentru o simplă ștampilă pe pașaport. Sau nu e ștampila aceea chiar atât de „simplă”? Oricât de supărați am fi că suntem ținuți la poartă/ușă/portieră, ziceți-i cum vreți, nu pot să nu observ că e nevoie de o evoluție în plan economic și mintal, și viceversa, pentru a putea accede în Uniunea cea-fără-frontiere. Insidios cum ești, ai strecurat în întrebare și ideea că noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice și arogante purtând fanionul albastru și sigla UN pe portiere, fie ele pick-upuri Toyota sau Humwess. Distanți dar atenți, ei nu ridică niciodată vocea și asociază litota eufemismului. Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul dacă nu al unei contravenții, cel puțin al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
revenise la starea lui cea de toate zilele: dur și inflexibil. -Bă, să nu vorbiți despre chestia asta! a ordonat el mai apoi, pășind spre mașină. Se suise deja pe bancheta din spate când și-a amintit ceva, a deschis portiera și a strigat: -Gârmoci, pe unde mai e, bă, pantofarul ăla, Tomiță? Bagă de seamă, să-i dai drumu... Imediat, mașina a demarat în trombă. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu îngerul trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
valoare de patrimoniu, avea toate parafele și semnătura donatorului. în partea stângă de Prut, în vama „moldovenească”, s-a petrecut un lucru demn de semnalat. Unul din vameși, auzind că în mașina noastră se află mama patriotului Ilie Ilașcu, deschide portiera mașinii și cu lacrimi în ochi sărută mâna măicuței Natalia, se recomandă spunându-i că se numește Petre Frunză și că este fost coleg cu fiul ei, Ilie. Moment emoționant. Experiența trecerii prin vămi a zdruncinat-o pe Natalia Ilașcu
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu prea știm cine are prioritate, cum Mircea strigă nervos animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în curte, cum o luăm în trap înapoi pe Fucsik și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chinezoaică. Orbecăi pe Triumfului, mă împiedic de vreo două ori pe Eroilor, gata să-mi rup gâtul, intru în sensul giratoriu fără să mă asigur, iar o Dacie aproape dă peste mine. Frânează brusc, roțile scrâșnesc pe asfalt, șoferul deschide portiera, iese turbat din mașină și începe să urle ești chioară cucoană vrei să mă nenorocești în aia mă-tii. Stau încremenită, cu creierii goliți, orbită de faruri, cu lentilele aburite, fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede căruțul pe pod, cu paltonul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Allen, de la 66, își cerceta în oglindă, îngrijorat, ridurile din spatele ochelarilor cu rame groase ; domnul de la 65, al cărui nume nu-l cunoștea nimeni, ieșise pe ușă de vreo zece minute și acum se afla în garaj și-și deschidea portiera ; doamna Grunberg căuta pe sub birou o piesă rătăcită din puzzle-ul pe care-l primise de la Tommy, fiul ei, cînd o vizitase sîm băta trecută ; doamna Smith își răzuia limba cu un cuțitaș de lemn ; domnul Hauck se mira că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Dacia 1300 verde, cu președinta sindicatului în față, lîngă șofer, și directorul economic pe bancheta din spate. Cineva mi-a povestit că fostul director general, văzînd într-o dimineață aglomerația din stația de la complexul alimentar, a oprit mașina, a deschis portiera din spate și a spus: Să urce trei. Cînd ajung la combinat, telefonez la garaj să vi se trimită autobuze. Ca orice minune, gestul fostului director general a fost comentat trei zile în combinat. Probabil atunci am aflat și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apa și constat că am rămas doar cu zațul... Tăcem amîndoi o clipă, surîzînd un surîs trist, care ne înflorește pe buze -, apoi Fulvia face un semn de prietenie spre mine și urcă în microbuzul șantierului. Ceilalți au urcat deja. Portiera e trasă cu putere, iar microbuzul pornește pe alee, spre Zona Cinci. A naibii treabă! îmi zic. Fata asta ori mă consideră coleg și se amuză, ori mă provoacă. Și într-un caz, și-n altul, trebuie să fiu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fost de multe ori înainte de a-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se aude dinspre combinat. Fir-ar să fie! oftează inginerul Floarea, ștergîndu-și transpirația. Am crezut că mi-a pus cineva o bombă. De cînd cu filmele astea polițiste, am mereu senzația că trebuie să-mi controlez mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
polițiste, am mereu senzația că trebuie să-mi controlez mașina înainte de-a urca la volan. Ce s-o fi întîmplat? se întreabă Dinu privind spre combinat. S-o fi spart vreun traseu de abur supraîncălzit, zice Florea și deschide portiera, urcînd la volan. ,,Crape dracului totul!" zic eu în gînd, înveninat de cele întîmplate. Trec pe partea cealaltă a mașinii și urc lîngă inginerul Florea, pe locul unde, dimineață, stătea doamna Teona. "...ca o floare de magnolie gata să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bine dispus, pufnește furios Don Șef. Ascultă, spune el unui muncitor, care așteaptă lîngă intrare, cînd îi vezi pe ceilalți, le comunici că l-am găsit. Urcați în mașină, îmi arată Don Șef spre mașina lui, parcată în fața hotelului. Deschid portiera, urc în față, pun sacoșa cu casca de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd îi vezi pe ceilalți, le comunici că l-am găsit. Urcați în mașină, îmi arată Don Șef spre mașina lui, parcată în fața hotelului. Deschid portiera, urc în față, pun sacoșa cu casca de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de protecție pe genunchi, vreau să închid portiera, dar ochii mei numără în fugă etajele hotelului, oprindu-se pe etajul șase. Doamna Cristina a ieșit pe balconul din marginea vestică și-mi face semn cu mîna. Îi răspund și trag portiera, în timp ce mașina pornește în viteză, strecurîndu-se printre șirurile de mașini parcate în fața hotelului. Cam blondă cafeaua pe care ați vrut s-o beți, surîde Don Șef. Uite la ăsta cum conduce! se înfurie și apasă îndelung pe claxon, depășind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lăsați-mă pe mine să vorbesc. N-am băut, Don Șef, nimic, zău! Nici măcar o cafea blondă? Nici. Păcat! Asta v-ar fi purtat noroc, surîde Don Șef. M-am convins. De dimineață am numai noroc. Să coborîm, spun, deschizînd portiera. Un minut! mă reține Don Șef, prinzîndu-mă de braț. Dacă sînteți întrebat, spuneți-le care e situația, eventual o mai puteți înflori puțin, doar sînteți singurul care știe exact cum stau lucrurile. N-are rost să ne ambalăm într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
impas și fără să ne turnăm singuri benzină în cap, apoi să ne dăm foc. Dacă noi nu pornim separatorul, vor mobiliza forțe și vor remedia defecțiunea în două zile. E o soluție mai sigură. Cobor din mașină și trîntesc portiera cu putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ne dăm foc. Dacă noi nu pornim separatorul, vor mobiliza forțe și vor remedia defecțiunea în două zile. E o soluție mai sigură. Cobor din mașină și trîntesc portiera cu putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn pe treptele de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar celălalt paznic mă cunoaște și-mi face semn că pot trece, apoi își duce mîna la șapcă, salutîndu-mă. Îi răspund la salut și mă îndrept spre peron. Dom' Vlădeanu! mă aud strigat din dreapta. Întorc capul: Don Șef a deschis portiera mașinii și-mi face semn să mă apropii. -Vă așteptam, zice el. Felicitări pentru reușită! spune, întinzîndu-mi mîna. Vă mulțumesc! îi strîng eu mîna, dar fără tragerea de inimă de altădată. Mă invită să merg cu el cu mașina pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
al etajului șase și i-a făcut semn." Dumnezeule! exclam eu, ridicîndu-mi ochii, acoperiți cu palma, de ce nu exiști cu adevărat, să urc la tine și să-ți dau palme!... Oftez adînc, mototolesc mănușile, fac un gest nervos și deschid portiera. Stai! mă oprește Don Șef. Ce te-a apucat? Mă reașez în scaun, trag portiera ca să nu-mi fie frig, apoi încep să-i povestesc în cîteva cuvinte întîmplarea cu doamna blondă. Don Șef se uită speriat către mine. Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
palma, de ce nu exiști cu adevărat, să urc la tine și să-ți dau palme!... Oftez adînc, mototolesc mănușile, fac un gest nervos și deschid portiera. Stai! mă oprește Don Șef. Ce te-a apucat? Mă reașez în scaun, trag portiera ca să nu-mi fie frig, apoi încep să-i povestesc în cîteva cuvinte întîmplarea cu doamna blondă. Don Șef se uită speriat către mine. Brîndușa, îi spun eu, a lăsat să se înțeleagă că am fost prieteni, pentru că a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au simțul șobolanilor: părăsesc corabia imediat ce-o simt scufundîndu-se... Eah!... Hai, domnule, să bem! Măcar un pahar... Nu pot, zău! Altă dată... La revedere! îi spun întinzîndu-i mîna. Cu bine! îmi urează Don Șef, strîngîndu-mi mîna, apoi îmi deschide portiera. Să nu fii supărat pentru declarație. N-am vrut să-ți fac rău. Lăsați, Don Șef. Cu bine! Îi fac un semn de salut cu palma și pornesc printre blocurile din dreapta. Abia aștept să ajung la Livia, să beau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]