3,816 matches
-
e gata să-i propună un duet. — Tu știi, mă, caporale Privighetoare de ce nu poți să cînți? Că nu ești bărbat. Bărbații are inimă și coaie. Tu ai trese În loc de coaie. Gărăgău Îi arată dinții, Într-un rînjet alb, sincer. Portocală amuțește, lovit. Primim uniforme noi, de iarnă. Nu e doar un fel de a spune, uniformele chiar sînt noi. Sergentul i-a stat pe cap maistrului militar care administrează magazia să-mi găsească o uniformă potrivită, dar el nu poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
teme să se exprime. CÎnd mergem În dispozitivul bateriei de la capătul pistei, unde facem instrucție, se trîntește pe iarbă, Își aprinde o țigară și comentează tot ce se Întîmplă. E un palavragiu compulsiv și cel mai adesea Îl sîcÎie pe Portocală, care pare preocupat să scoată mațele din noi, alergîndu-ne Încoace și-ncolo peste biute și movile de pămînt, trîntindu-ne la pămînt sau făcîndu-ne să pornim șarje Împotriva unui inamic nevăzut. De multe ori, apare o amenințare chimică și ne ordonă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de recreere care e dotată cu o masă de ping-pong și, Într-un dulap, palete și mingi. Gărăgău e transfigurat. Ar vrea să joace, dar ceilalți veterani nu știu sau nu par dispuși să-i țină companie, așa că vine peste Portocală să-i fure un răcan. — Ia atenție la mine, strigă el foarte serios. Generale, aliniază-i acia pe alee. Bă, care știe să joace ping-pong? Ne holbăm la el gîfÎind și nu știm ce i-a cășunat, ne gîndim că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
expresie de copil, s-ar putea să fie sincer. — Am găsit o masă de ping-pong undeva În spate. E și palete În dulap. Măî, care vine să joace cu mine? Ceilalți șovăie, nu Îmi dau seama dacă de teama lui Portocală sau de teama țiganului. Gărăgău se uită În continuare la mine. — Măî lungane, tu nu ziceai că ești sportiv? Îmi fac un calcul simplu. S-ar putea să fie un tip imprevizibil, dar de cînd cu povestea cu mierea sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Măî lungane, tu nu ziceai că ești sportiv? Îmi fac un calcul simplu. S-ar putea să fie un tip imprevizibil, dar de cînd cu povestea cu mierea sînt semne că o poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar putea să fie un tip imprevizibil, dar de cînd cu povestea cu mierea sînt semne că o poți scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scoate la capăt cu el. Pe cînd Portocală e un cretin incurabil. Așa că plec cu țiganul la ping-pong, spre ciuda lui Portocală, a cărui autoritate a fost subminată grav. — Auzi, bă cioară, dacă vine locotenentul ce dracu’ Îi spun? țipă Portocală isterizat. — Îi spui că ești rudă cu Neabulion, țipă Gărăgău peste umăr, rînjindu-și dantura incredibil de albă. Jucăm ping-pong. Nu pot să-l las să mă bată, pentru că e tămîie, dar nu se supără, ba chiar pare să se amuze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la nivelul feței, privindu-mă. — Măi, vezi cum e românu’ țigan cînd dă de bine? zice el, atins În mod neașteptat de cuvintele mele. După două zile, se mai adună cîțiva veterani, fiecare i-a șutit cîte un răcan lui Portocală, așa că se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția se termină cînd Portocală pune un lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bine? zice el, atins În mod neașteptat de cuvintele mele. După două zile, se mai adună cîțiva veterani, fiecare i-a șutit cîte un răcan lui Portocală, așa că se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția se termină cînd Portocală pune un lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți cum funcționează treaba, așa că nu are rost să sper. Dar, Între timp, reușesc să vorbesc și cu taică- meu, care mă anunță că vine să mă vadă În prima duminică. Dacă tot vine, poate aduce și miracolul. PÎnă atunci, Portocală, cel plin de vise de preamărire și de onoruri militare și chinuit de fiori lirici și peste toate suferind de o acută vocație metafizică, Încearcă să ne omoare alergîndu-ne peste movile de pămînt și trîntindu-ne și ordonîndu-ne să ne tîrÎm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tîrÎm prin șanțuri, pe sub nasul santinelelor de la gardul unității. Zelul caporalului e greu de Înțeles chiar și pentru niște veterani. Și, deși cei care sînt prinși În serviciul de gardă au aura unor legende și În general cuvîntul lor contează, Portocală nu-și poate schimba firea. — Ce mă-ta ai, băi, caporale, tu nu-i vezi că nu mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ta ai, băi, caporale, tu nu-i vezi că nu mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul gărzii știe că fumezi În post? țipă Portocală insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată santinelă. Se pare că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
suflă, Gărăgău Își roade pe furiș o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu o privire cîinoasă, ridicîndu-se pe jumătate În picioare, apoi se așază la loc, după ce-l pocnește peste ceafă pe unul. Îmi dau seama că e răcanul din Craiova care m-a abordat la Hațeg, cînd plecam - deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
3.500 de calorii zilnic... creșterea producției agricole la hectar... industria românească realizează produse de Înaltă tehnicitate și complexitate... Nimeni nu poate să reziste fără propriul său trup mai mult de o jumătate de oră. După o jumătate de oră, Portocală primește cadou de la Gărăgău un bobîrnac peste ureche. Locotenenții și celelalte cadre militare au plecat rînd pe rînd, a mai rămas doar un maistru militar bătrîn, care acum moțăie cu capul căzut În piept; e momentul să ne relaxăm și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
soioase, la cantina unității din cazarmă. Asta Înseamnă vreo 4 kilometri dus-Întors, pe jos, de trei ori pe zi. Dar socoteala asta are și o parte bună: cei cărora le revine sarcina asta scapă pentru cîteva ore de instrucția cu Portocală. Partea cea mai bună e că aici avem o centrală termică cu cărbuni, pe care va trebui să o facem să funcționeze noi singuri. Asta Înseamnă că, teoretic, putem să facem căldură și apă caldă În fiecare seară. — Puteți, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de tragere, lungiți În singurele bălți care există pe o rază de cîteva mii de kilometri. Conflictul cu santinele revoltate de cruzimea stupidă a caporalului a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că partea bună e că frigul și mizeria Împiedică o infecție mai veche să mi se vindece. Degetul mare de la mîna stîngă arată ca o prună, pe care stă cu greu lipit un plasture. Îl fac direct responsabil pe caporalul Portocală de o posibilă cangrenă, vindecabilă doar prin amputație; se sperie și mă lasă să merg la infirmerie, așa că o jumătate de zi scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
utilizări Înainte de a apuca să fie consumate, dacă mai apucă să fie consumate vreodată și nu cumva se Învîrt la nesfîrșit În circuit. În ciuda frigului, e ceva electric În aer, ceva care ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de nisip, toată suflarea unității care se găsește deja acolo uită de țintele aliniate, uită de armele Încărcate și pregătite de tragere și se Întoarce speriată să vadă cine sînt zănaticii care rag și le strică toată concentrarea momentului. Lui Portocală i se Învîrte boneta pe cap de mîndrie. Seara, la duș, Portocală, beat de sine după o zi glorioasă, Îl trece printr-o serie de umilințe pe craioveanul care după cîte se pare suferă de un handicap mental, pocnindu-l
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țintele aliniate, uită de armele Încărcate și pregătite de tragere și se Întoarce speriată să vadă cine sînt zănaticii care rag și le strică toată concentrarea momentului. Lui Portocală i se Învîrte boneta pe cap de mîndrie. Seara, la duș, Portocală, beat de sine după o zi glorioasă, Îl trece printr-o serie de umilințe pe craioveanul care după cîte se pare suferă de un handicap mental, pocnindu-l cu un prosop umed. E atît de sigur că pe omul ăsta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Încît ceea ce la Început părea o glumă se transformă Într-un act de cruzime scăpată de sub control. Evident, e un handicapat care-i face orașul de rîs. Evident, trebuie pedepsit. Mi se Întunecă mințile și Îi dau un brînci lui Portocală. Termină, băi javră. Tu ce mă-ta crezi că ești... O să te Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat tocmai atunci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Întorci după armată În văgăuna ta de sărăntoc cretin... Probabil că accesul meu de curaj nu s-ar fi petrecut dacă Gărăgău n-ar fi intrat tocmai atunci la duș, rîzÎnd, gata să ducă mai departe, ce tocmai am Început. Portocală dispare cu coada Între picioare. Răcanul e atît de fericit de felul cum au ieșit lucrurile, Încît Își arată recunoștința rugîndu-mă să-i citesc o scrisoare de la soră-sa - pentru că se pare că are dificultăți, nu reușesc să-mi dau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și văd cum i se schimbă expresia. RÎde o dată, scurt, mai mult mîrÎie. — Nu-ți bate capul, n-ai de unde să știi. Dacă e să fie nevoie..., zice el. Deocamdată nu s-a pus problema. Dar ce ți-a venit? Portocală mă ia În primire. S-a făcut repartizarea pe tunuri și facem instrucție. Caporalul n-are milă de noi, așa că ne sar ochii și, după cele trei zile petrecute acasă, nu Înțeleg ce dracu’ caut aici, cățărîndu-mă și dîndu-mă jos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ordinul unui ofițer de la altă unitate, după o jumătate de oră am Întins-o spre cazarmă să-mi pescuiesc ordinul de plecare În permisie și apoi pe-aci ți-e drumul, Într-o stare de surescitare comică. Așa că, acum, după ce Portocală se satură de noi, Îl văd că apare. Ne găsește aliniați, făcînd raportul de Încheiere a instrucției, și se postează direct În fața mea. Neexecutarea ordinului unui superior se pedepsește cu arest, Îmi spune el. O altă pedeapsă pentru nesupunere ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu arest, Îmi spune el. O altă pedeapsă pentru nesupunere ar putea să vină pe linie de Partid, el avînd și această calitate de secretar al Biroului Organizației de Bază. Ca să evităm aceste neplăceri, continuă el privindu-l pe caporalul Portocală, soldatul nedisciplinat trebuie să scoată jumătate din conținutul haznalei comune care se află la gardul unității și să-l Împrăștie pe cîmp. Acum, pe loc. Iar Portocală, nu se știe de ce, e de acord cu tot ceea ce tocmai a spus
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]