3,622 matches
-
Ovidiu Cotruș, Medalion: Radu Stanca, O, 1999, 6; Cărtărescu, Postmodernismul, 301-303; Radu Stanca, PRA, III, 1202-1236; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 300; Dicț. esențial, 781-783; Ghițulescu, Istoria, 124-127; Micu, Ist. lit., 341-342, 660-661; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 84-92; Teodor Tihan, Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000, 200-221; Manolescu, Lista, I, 47-48, II, 329-333; Popa, Ist. lit., I, 1174-1179; Dicț. analitic, IV, 371-373, 501-503; Marian Victor Buciu, Radu Stanca în cercul centrifugal, CNT, 2003, 1-4. V. T.
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
și ca un text care tematizează, în egală măsură, categorii ale filosofiei. O asemenea situare față de obiect poate provoca, după caz, suprainterpretări sau subinterpretări. Primul efect se constată în Sensul și imaginea (1997), unde sunt comentate scrierile unor prozatori români postbelici (Zaharia Stancu, A. E. Baconsky, Laurențiu Fulga, Sorin Titel, George Bălăiță, Norman Manea). De pildă, pornind de la sugestii oferite de Corneliu Mircea, E. Hufnagel și J. Habermas, Ș. descoperă în povestirile din Straniul paradis de Laurențiu Fulga patru tipuri de
STEFANESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
AMF, 1987, 7; Mircea Mihăieș, „Repetiție zilnică”, O, 1987, 11; Simion, Scriitori, IV, 575-579; Nicolae Manolescu, Poezie și cenzură, RL, 1990; Coșovei, Pornind, 155-160; Milea, Sub semnul, 146-148; Cistelecan,Top ten, 85-86; Grigurcu, Poezie, II, 462-478; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 425-427; Popa, Ist. lit., II, 639-640; Dicț. scriit. rom., IV, 485-487; Gheorghe Secheșan, Poeți moldavi, CL, 2003, 10; Ioan Holban, Istoria literaturii române. Portrete contemporane, I, Iași, 2003, 91-93. D. C.-E.
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
și mai asemănătoare cu cea din literatura lui Ion Agârbiceanu, bântuită însă de iraționalități ce par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
promovase o așa-zisă linie națională care s-a dovedit în fapt antinațională. Mi s-a părut una dintre cele mai substanțiale și incitante intervenții. În ce mă privește, am vrut să vorbesc despre "îngheț" și "dezgheț" în politica culturală postbelică, dar mi-am calculat rău timpul și abia de am izbutit să fac introducerea. Tot Mircea Martin, în calitate de moderator al secțiunii "A existat o rezistență prin cultură?", la trecerea celor 12 minute regulamentare, mi-a retezat fără milă cuvântul, cerându
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
Nora Iuga, Când Filimon, când Filaret, RL, 1999, 33; Radu Voinescu, Cartea jubilațiilor, LCF, 2000, 4; Ion Roșioru, „Textele de la Monsalvat”, CL, 2000, 7; Cistelecan, Top ten, 47-48; Grigurcu, Poezie, II, 384-388; Micu, Ist. lit., 695; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 428-429; Florin Mihăilescu, Poetica spațiului apocaliptic, VR, 2001, 5-6; Al. Pintescu, Postmodernism și postmodernisme, ST, 2001, 9; Bogdan Alexandru Stănescu, Camera cu molii, LCF, 2002, 37; Constantin M. Popa, Provocări și imprudențe, „Mozaic” (Craiova), 2003, 11-12. N. Br
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice. S. nu aglomerează discursul critic cu pedante disecări de text, ci doar înlesnește o „cuprindere” a operelor cu ajutorul „figurilor”, detectate folosindu-se îndeosebi de teoria literară franceză postbelică. Interesat mai ales de condiția scripturală, el se mișcă dezinvolt printre concepte și citate și își distribuie eseurile oarecum tematic în jurul discuțiilor ce țin de starea creatoare. Astfel, memorialistica este văzută, în contextul anilor ’90 ai secolului al XX-lea
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
comprehensiune a totalității unei creații, nu în laboratorul steril și abstract al metodelor de ultimă oră, ci în contextualitatea ei. Sunt respinse cu egală vigoare atât absolutizarea valorilor contemporane rupte de orice tradiție, sofistică în care „avangardismul” și „proletcultismul” imediat postbelic și-au găsit terenul de convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Mircea Dinescu și ale multor altora. Cu asemenea „personaje” se înaintează nu o dată într-un spațiu cvasiromanesc, de unde și ispita autorului de a construi - pentru „eroii” săi - un decor adecvat: voluptatea descrierii Ploieștilor postbelici în capitolul despre Nichita Stănescu, de pildă, atrage cititorul în capcana unui început de adevărată operă epică. Și exemplele sunt mai numeroase. Asemenea recompuneri „arheologice” nu trebuie totuși să înșele: accentul cade totdeauna pe judecata critică și ea e, în
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
i se poate aduce într-o viziune panatheneică, de succesiunea generațiilor și de cei mai aleși lampadofori. ȘERBAN CIOCULESCU E. Simion este, astăzi la o vârstă incredibilă pentru cine-l vede și aude, cel mai important critic al literaturii noastre postbelice. Autor al unor impresionante studii de sinteză, el n-a lăsat nici un colț al tabloului neacoperit. Nici exilul n-a scăpat atenției sale, lucru cu atât mai remarcabil cu cât, înainte de 1989, nu era deloc ușor să te referi la
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
contemporani au învățat literatura ultimelor decenii din cărțile lui E. Simion. De numele lui este asociat „succesul” de public al unor scriitori, indiferent de valoare; prin E. Simion au ajuns la cunoștința multora Marin Preda și Nichita Stănescu, Mircea Eliade (postbelicul) și Marin Sorescu. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Proza lui Eminescu, București, 1964; Orientări în literatura contemporană București, 1965; E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971; ed. 2, București, 1994; Scriitori români de azi, I-IV, București, 1974-1989, vol. I, ed. 2, București
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
și inadaptabilitatea unor activiști, caută să fructifice în orizontul existenței materialul de obicei conotat exclusiv ideologic. Dar de la intenție la realizare distanța e considerabilă, totul rămânând la nivelul unor pledoarii în favoarea unui spirit romantic naiv-revoluționar al primelor cadre de partid postbelice. În romanul de debut, La marginea orașului, textul nu depășește dimensiunea propagandistică: reflectarea rolului Partidului Muncitoresc în schimbarea existenței locuitorilor dintr-un cartier sărac, perspectivă prezentă și în povestirile din culegerea Accident banal. Conflictul din Anotimpul posibil se desfășoară în
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Talentul, cultura și caracterul locuiesc în același ținut” (interviu cu Cristian Simionescu), DL, 1998, 31; Cristian Simionescu, PRA, II, 797; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 109-114; Grigurcu, Poezie, II, 371-383; Dicț. analitic, III, 32-33; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2001, 291-292; Popa, Ist. lit., II, 651-652; Valentin Talpalaru, „Ținutul bufonilor”, DL, 2003, 1; Alexandra Olivotto, Totalitarismul stilului, RL, 2003, 20; Gheorghe Grigurcu, Bufonul și nebunul, RL, 2003, 40; Lucia Simona Dinescu, „Ținutul bufonilor”, OC, 2003, 183. N. Br
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni, expediții de recunoaștere în vederea unei posibile istorii, exerciții de orientare fixând trasee și repere”. Polemizând, în ceea ce privește abordarea literaturii postbelice, cu ideea fezabilității unei istorii strict estetice, S. pledează pentru sintetizarea unei duble perspective - estetică și politică. De aici deduce, relativ la perioada 1945-1989, existența a „patru literaturi paralele”, fiecare exemplificată prin studii de caz: literatura oportunistă (Francisc Munteanu, Corneliu Leu
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
la Pietroșița, în hinterlandul piemontan al Târgoviștei natale, unde obișnuiește să petreacă lungi perioade. A colaborat, cu fragmente de proză, eseuri și articole, la „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Familia”, „Litere” ș.a. Importanța lui S. în peisajul literar postbelic e superioară aceleia a operei proprii. Fără să fie inițiatorul unui curent literar și fără să fi devenit „șef de școală” (el aparține unui grup literar colegial, de „egali”, fără lider autoritar), scriitorul s-a aflat, chiar de la primele cărți
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Oltelniceanu au făcut parte din fondul episcopului Dionisie Romano, donat În 1867 În una din primele ședințe ale Academiei bucureștene 1. Ocolecție Întreagă din JA avea să trimită Eliade de la Chicago, pentru Biblioteca Centrală Universitară din București, completând un fond postbelic aflat la aceeași bibliotecă a Academiei (ambele colecții, spre deosebire de cea a lui Zerlendi, parțial netăiate). Știa Însă Eliade de Oltelniceanu? Zerlendi, oricum, Își petrecuse ultimii ani fie În strada S., fie „singur la una din moșiile noastre din Oltenia” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din Arad. În 1983 rămâne în Republica Federală Germania, unde se reprofilează profesional, lucrând ca analist de sisteme (1985-1999), ulterior ca șef al compartimentului de software la firma GIB din München. S. debutează, ca majoritatea autorilor SF din primele decenii postbelice, în colecția „Povestiri științifico-fantastice”, în 1962. Textul de debut, Cătălina, este o derivare liricoidă din Luceafărul eminescian, cu specificarea că disponibilitatea cosmică a lui Hyperion este preluată, literal, de un astronaut. Cu romanul Proba tăcerii (1965), publicat în foileton în
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
schimbă în „Organ central al Uniunii Tineretului Comunist”, apoi în „Organ al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist”. Din 20 septembrie 1981 ziarul are un supliment literar-artistic săptămânal. S.t. ilustrează, asemenea tuturor publicațiilor similare, principalele evenimente petrecute în România postbelică, în toate sferele de activitate, inclusiv în cea cultural-artistică. Pe tot parcursul apariției sale ziarul are o evidentă orientare propagandistică, normativă. Profilul politic este mai pronunțat, mai agresiv în primii ani, când periodicul e un for de luptă comunistă, în
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
presă de stânga. Astfel, ancheta intitulată Aspecte din literatura contemporană, inițiată pe 8 mai 1945, combate cu virulență suprarealismul (sub semnătura lui M. I. Cosma), ideologia Cercului Literar de la Sibiu (Nicolae Veronescu) ș.a.m.d. Ilustrative pentru pulsul vieții literare postbelice sunt și interviurile cu Mihai Beniuc, Cezar Baltag, Radu Boureanu, Mihai Ungheanu, Eugen Barbu ș.a. Cronică teatrală publică sporadic Vicu Mîndra, Ion Hobana, Ada Simionescu, Sanda Faur, Liliana Ursu, dar și George Banu, C. Stănescu, Victor Parhon, Miruna Ionescu, Margareta
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
poeziei lui Ș. s-a așternut o uitare explicabilă nu numai din pricina tăcerii ursuze a autorului, ci și a caracterului textelor, deranjante la apariție, ca și acum, dificil de încadrat în sistemele și grupările de referință succesive ale liricii române postbelice. Deconcertează diversitatea poeticilor invocate, trecerea, într-un spațiu restrâns, de la asociația fulgurantă la curgerea lină din graiul cronicarilor, de la provocări intelectualiste antepostmoderniste la lexicul inclasabil al poeziei populare din culegeri rare. Unitatea întregului o dă proba lecturii cu voce tare
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
ideile schimbărilor, el devine apostolul lor incoruptibil. Ideile de înnoire radicală a satului, afirmate de fiu, întâmpină protestul tatălui, neîmpăcat cu gândul că tot ceea ce a făcut el a fost greșit și că rosturile țărănești trebuie schimbate. Niciodată în proza postbelică nu s-a pus în discuție cu un mai mare curaj estetic destinul civilizației țărănești și nu a căpătat, până acum, o motivare literară mai pregnantă. Ce se impune înainte de orice e iluzia lui Ilie Moromete. Prezentând-o sub toate
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
două cicluri (Delirul, Viața ca o pradă, în parte Marele singuratic). Satul nu dispare complet în aceste romane orășenești. Scriitorul are mereu un ochi atent la ceea ce se petrece acolo. Spionii lui se duc sau se întorc din satul românesc postbelic și îi dau de veste. Nu toate romanele pe teme urbane au aceeași valoare estetică. Risipitorii este un experiment în care faptul important este că P. nu mai acceptă rațiunile superioare ale istoriei în raport cu destinul individului. Din roman al spațiului
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
I, 479-480; George Șipoș, Mai nimic despre „lirica niponă”, RL, 1999, 13-14; Olimpia Iacob, „Axolotul”, CL, 1999, 3; Carletta-Elena Brebu, „Improvizații pe cifraj armonic”, ATN, 1999, 8; Ion Roșioru, „Improvizații pe cifraj armonic”, CL, 1999, 9; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 436-437. A. St.
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
pentru Literatură și Artă, apoi la Editura pentru Literatură, transformată în 1970 în Editura Minerva. Colaborează la „Adevărul”, „Libertatea”, „București magazin” ș.a. Formată la școala de la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, unde se afirmă principalii editori din perioada postbelică, S. se manifestă ca o foarte bună specialistă, caracterizată de o acribie exemplară. Autorul asupra căruia s-au concentrat eforturile editoarei este E. Lovinescu. Începe cu îngrijirea volumului T. Maiorescu (1972), urmat de T. Maiorescu și contemporanii lui (I-II
SIMIONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289686_a_291015]
-
evoluția scriitorului, iar curba ascendentă a dramaturgiei sale poate fi pusă în evidență prin prezentarea cronologic răsturnată a pieselor. Astfel, cele mai reușite se dovedesc acelea incluse în volumul Don Juan apocalipticul (1984), marcând o direcție distinctă în teatrul românesc postbelic. Autorul cultivă cu precădere drama parabolică, sprijinită de schelăria subtilă a speculației, pornind de la pretexte istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]