2,303 matches
-
prosperare a acestor profitori ai fostului regim, în spiritul noilor cerințe ale zilei. „Economia de piață” este spațiul în care o națiune devine eficientă și prosperă material, dar și un loc al arbitrarului care îngăduie, cel puțin în zona noastră, postcomunistă, cele mai mari jafuri, deturnări de fonduri, devalizări de bănci etc. - fenomene, sar zice, imposibile sub regimul partidului unic. Iată ce diferențe se pot ascunde în spatele aceluiași cuvânt, aceleiași noțiuni. Și poate că cel mai mare război, la ora actuală
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dintre toate epocile investigate, "istoria prezentului"4 rămâne cea mai vulnerabilă la acțiunea memoriilor concurente, dar și la permanentul dezechilibru între informația dezirabilă și cea disponibilă. Ieșirea din refuzul trecutului recent a fost una dificilă. Abia după un prim deceniu postcomunist s-au impus o serie de reprezentări istorice, capabile să ofere și altceva decât negări sau resentimente. Iar mediul școlar fiind, prin excelență, unul dedicat repetitivității, a fixat rapid noile atitudini și conținuturi. Imediat după revoluția anticomunistă, istoria s-a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au estompat unele evenimente și personaje din panteonul național-comunist, s-au recuperat elemente din istoriografia interbelică etc. Paradigma explicită a "luptei de clasă" s-a pierdut foarte curând după 1989, dar modelul eroizant 30 a traversat cu succes întreaga tranziție postcomunistă. Cel Mare pentru cei mici Prima întâlnire "științifică" a copiilor cu istoria voievozilor români se leagă, în mod obișnuit, de paginile manualului pentru clasa a IV-a. În 1990, acesta ajunsese deja o carte familiară mai multor generații, rămânând, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
zile naționale a oscilat între unele date-cheie ale istoriei anterioare regimului comunist și o eventuală glorificare a momentului când dictatura lua sfârșit. Zilele de 16-25 decembrie 1989 șocaseră însă prin violența confruntărilor și dezamăgiseră prin rapida apariție a noilor partizanate postcomuniste. Semnificația restitutiv-monarhică atribuită zilei de 10 mai (cu referire la cele petrecute în 1866 și 1877) nu a întrunit adeziunea publicului larg, astfel încât a fost preferat 1 decembrie 1918. Noul eveniment emblematic al statului proclamarea unirii Ardealului cu România înlocuia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Banca Națională a României ș.a.m.d. o participare extrem de onorantă la istoria națională 88. Redescoperirea istoriografică a episoadelor militare legate de Marea Unire a început, cu timiditate, prin investigații preponderent tehnice și documentare, fără un impact public deosebit 89. Drept urmare, în manualele postcomuniste au ajuns doar slabe ecouri ale acestor demersuri. Selecția explică intenția. Atât prezentarea, cât și ignorarea datelor istorice se justifică prin funcția lor asiguratorie, nu critică. Ceea ce s-a introdus în textul de manual era conceput doar ca o suplimentare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ajutoare sociale, pensii, munca "la negru" în țară sau în străinătate, întreținerea unor gospodării agricole în satele de origine sau chiar în oraș. Erau familii cu mulți copii, deseori monoparentale, pentru care frustrările provocate de evidentele diferențieri sociale din România postcomunistă păreau iremediabile. Mulți dintre elevi manifestau de timpuriu angoasa găsirii unui loc de muncă și unii lucrau deja (fără acte) la patronii din cartier. Expuși unui mod de viață tradiționalist, violent și dezinteresat de performanța școlară 5, formau un grup
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ziua de astăzi"14. Ajungând la momentul revoluției anticomuniste, lecția insista asupra contextului internațional, a posturilor de radio străine care criticau regimul și a unor "acțiuni ale serviciilor secrete"15. Firul povestirii a fost însă deturnat odată cu trecerea la perioada postcomunistă. Decodând termeni considerați uzuali precum "privatizare", "inflație", "restructurare" dar nu și "tranziție" manualul ne asigura că nu au fost conflicte sociale violente și că reforma învățământului este în plină desfășurare. O fotografie intitulată "Exploatare minieră nerentabilă" prilejuia un adevărat curs
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
scepticismul însemnărilor de jurnal din acei ani ar modifica substanțial această percepție 19. În ciuda intenției de a realiza o expunere coerentă și inteligibilă, lipsită de contradicții și tensiuni discursive, manualul a derapat inevitabil spre locurile comune ale discursului public antisau postcomunist: "măsuri cu caracter populist" (despre "destinderea" din primii ani ai regimului Ceaușescu), "valul reformist ce cuprinsese Cehoslovacia", "cultul personalității", "inducerea în eroare a opiniei publice"20. În mod cert, toate erau prea puțin cunoscute elevilor. Ca în majoritatea cazurilor, titlul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
umane. De remarcat că și educatorii au, la rândul lor, un segment biografic antedecembrist și o situație economico-socială frustrantă, deci consonantă cu etosul nostalgic. Din păcate, sondajele de opinie nu pot explica mecanismul prin care oamenii reușesc să transmită generațiilor postcomuniste amintiri tot mai îndepărtate de realitatea celor întâmplate atunci. Cum ar putea satisface manualul această nevoie de perpetuare a unor conștiințe de grup, fără ca eșantioane importante ale populației să se simtă excluse din istorie? O bună soluție ar fi trecerea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
interval mai consistent; de exemplu, pentru anii 1996-1997, marcați de rezultatul alegerilor parlamentare ("o victorie considerabilă a Forțelor Democratice Unite"), care a fost "mai mult decât o simplă schimbare de putere", căci abia acum "a început schimbarea sistemului de valori postcomuniste spre cele europene"33. Un lucru reiese clar din această cronologie minimală a regimului comunist: dacă începutul fusese brutal, echivalând cu pierderea independenței statului în fața Uniunii Sovietice, sfârșitul, oricare ar fi fost el, a luat forma unor negocieri între liderii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Aprecierea nu era însoțită de evaluări ale calității serviciilor, ale distribuției lor reale în teritoriu sau ale costurilor ascunse. Dincolo de inerția propagandei socialiste, pare să fi fost, mai curând, o rememorare nostalgică a unor comodități dificil de obținut în Bulgaria postcomunistă, decât un set de afirmații istorice bine documentate. Cu riscul de a se contrazice, manualul nu uita să amintească apoi una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale regimului și anume existența unei elite corupte și privilegiate, care se bucura în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
căci libertatea trebuie "protejată" (împotriva cui?) și chiar "iubită"43. Practic, regimul comunist a fost repovestit aici cu propriile sale cuvinte, într-un registru cvasi-propagandistic, cu explicații puține, care nu apar decât atunci când autorul este confruntat cu noul limbaj, nefamiliar, postcomunist. Vechi sau noi, cuvintele-cheie nu au totuși nici un suport argumentativ, ele trebuind pur și simplu invocate, nu neapărat înțelese; căci ele nu descriu, ci sunt lumea la care fac referire. "Democrația", de exemplu, nu este prezentată aici ca un sistem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
bomba atomică, controlul deținut asupra unei mari părți din suprafața și populația lumii, gigantica Armată Roșie. Investigând sumar interiorul acestui "rău" mondial, cartea respectivă amintea pe scurt de "stalinizarea" țărilor estice. Și această descriere concordă cu multe din relatările manualelor postcomuniste, având deci o sursă comună, viziunea anticomunistă și occidentală asupra istoriei acestor țări. În relatarea manualului francez, contemporan cu ultima decadă a socialismului estic, apăreau puține nume de lideri politici, selectate mai mult pentru a ilustra luptele interne și semnele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pașnică", dar încheierea lui fusese totuși salutară; grăbindu-se să vorbească despre sfârșitul comunismului, autorii uitau să explice tinerilor cititori ce însemnase, de fapt, acesta 108. Vechile referiri, oarecum apreciative, la adresa liderului estic, Uniunea Sovietică, nu au supraviețuit primului deceniu postcomunist. În ierarhia marilor puteri economice, locul al doilea revenea acum Japoniei, iar potențialul militar cândva înspăimântător al Rusiei era, și el, dat uitării. Ceva a rămas, totuși, din exemplaritatea URSS-ului, căci dezintegrarea ei era echivalată cu însăși dispariția lumii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mulți alții 114. Manualele seamănă tot mai mult cu niște reviste de istorie, având benzi desenate, colaje informaționale, reconstituiri pe calculator ale unor scene sau locații istorice, "jocuri" interactive, punctaje de obținut, "enigme" sau probleme de rezolvat. După primul deceniu postcomunist, chiar și conservatoarele manuale estice au devenit permeabile la aceste tendințe, fiind stimulate și de o nouă concepție pedagogică. În școlile lumii socialiste, unde se punea accent pe subordonarea copiilor față de adulți, pe efort, pe disciplină, pe reproducerea întocmai a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
decât cele vechi, care avuseseră, încă de la primele ediții, o faimă proastă, de instrumente ale propagandei. Manualele socialiste au fost văzute ca un rău inevitabil, apoi necesar, dar niciodată scutit de suspiciunile adulților, înzestrați cu o altă memorie istorică. Cele postcomuniste readuceau, în sfârșit, în prim-plan, toate marile mize identitare, fie și conflictuale ale fiecărei națiuni. Aceste grave adevăruri, recuperate după decenii de interdicții și distorsiuni, nu puteau fi expuse de o manieră frivolă, colorată și negociabilă, ca în manualele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
identitare, fie și conflictuale ale fiecărei națiuni. Aceste grave adevăruri, recuperate după decenii de interdicții și distorsiuni, nu puteau fi expuse de o manieră frivolă, colorată și negociabilă, ca în manualele occidentale. Ducând povara unor repovestiri atât de importante, manualele postcomuniste nu au investit la fel de mult în schimbarea formulelor discursive impuse de vechiul regim. Comunicarea de tip didactic fiind foarte atent codificată în perioadă comunistă, de-a lungul anilor s-au construit rețele complexe de noțiuni, categorii, criterii cronologice, grupaje tematice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Ceea ce se putea face pentru ameliorarea epistemei era doar infuzia câtorva informații "noi" piese disparate, de importanță secundară, care nu contraziceau ansamblul și nu cereau eforturi serioase de adaptare. După cum am văzut mai ales în cazul românesc manualele de istorie postcomuniste au urmat aceeași logică a corecțiilor, a completărilor, a evitării chestiunilor controversate, a redecorării vechilor texte. Acuzele aduse regimului comunist nu au modificat radical maniera povestirii despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. Viziunea politico-instituțională asupra istoriei a rămas dominantă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comuniste conțin, după cum am văzut, un amestec foarte complicat de adevăruri concurente, dintre care multe se împart mai curând după percepția estică (fostă socialistă) sau vestică (anticomunistă), decât după criteriul "vechimii" sau al "noutății". Termenii care punctează destul de stângaci relatările postcomuniste ("totalitarism", "alegeri libere", "pluripartidism", "Războiul rece" ș.a.) sunt, de fapt, reprezentări occidentale negative despre Estul socialist. Nici pentru estici schimbările de terminologie nu erau chiar necunoscute, dar acestea au putut fi utilizate abia după intrarea lor în verbiajul guvernărilor posttotalitare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anului 2008128. Remarcabil la această lucrare este faptul că a permis trecerea în scopuri civice și formative 129 spre un exercițiu de ficțiune controlată, ignorând etapa colectării mărturiilor de la cei care cunosc efectiv subiectul propus. Se presupune deci că societatea postcomunistă a conservat suficiente mostre de "copilărie socialistă" vehiculate în mass-media, pe internet 130, în literatură, în colportajul poveștilor de familie 131 care se confirmă reciproc și alimentează niște artificii narative convenabile. Ce le mai poate deosebi unele de altele? Doar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alternative". Investigația noastră a imaginat o confruntare între potențialii cititori și cele mai probabile oferte de istorie recentă, urmărind un traseu specific memoriei de la un prezent inconfortabil, spre un trecut dificil de portretizat. Direct vizați de paginile manualului, elevii perioadei postcomuniste nu au putut contrapune textului o experiență proprie, dar au recurs, cu multă convingere, la amintirile familiei. Spre deosebire de ei, foștii copii ai "Epocii de Aur" au putut apela la niște impresii vii, desprinse, și ele, de interpretările oficiale. Aparținând unor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fi separarea epocii respective ca timp și stil de viață ce pot fi asumate parțial de orice individ de regimul său politic, pe care cei mai mulți îl exclud din propriile amintiri. Minime investigații în rândul foștilor elevi ai școlii socialiste sau postcomuniste -, puse față în față cu textul de lecție, au sugerat existența unor disonanțe cognitive majore, nu neapărat majoritare. Mai ales amintirile celor formați în școlile regimului comunist ne trimit la registre ale existenței total ignorate de canonul istoriografic actual. În
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sumară comparație cu felul în care a fost prezentat comunismul în alte țări, identificând tonul dominant, dar și rememorările divergente ale acestei perioade. Rezultatele au confirmat diversitatea raportărilor colective la istoria recentă, dar și formele de clișeizare preferate în Estul postcomunist și nu numai. Încă o dată, cercetarea atentă, dincolo de axiomele discursului oficial, ne-a condus spre aceeași observație: conștiința istorică nu are o structură monolitică, căci diferitele medii culturale, politice ori sociale susțin în mod diferit nevoia de reprezentare a grupurilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pentru clasa a VIII-a, p. 166). 34 Djoro Tzvetkov, op. cit. p. 118. 35 Ibidem. 36 Ibidem, pp. 118-119. Percepția categoric negativă asupra acestei elite pare, la rândul său, accentuată retroactiv de noile și mult mai gravele discrepanțe din societatea postcomunistă, capabile să acutizeze o invidie socială preexistentă. 37 În cuvintele autorului, "s-au adoptat o serie de legi noi care au asigurat accesul la "educația de masă". La sfârșitul anilor '50, numărul analfabeților era nesemnificativ, acestea fiind persoane în vârstă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
semnale rutiere, taxiuri (galbene la New York, inscripționate "tacsi" la București), reclame luminoase, mesaje cinetice, grafitti, afișe etc., ne-am simți frustrați, dezorientați, debusolați; întreaga noastră existență ar fi destabilizată, modificată, dinamitată. Îmi amintesc cu deosebită pregnanță o călătorie în Tirana postcomunistă în care am resimțit personal primejdia (de moarte) decurgînd din absența semnelor: într-o țară care pînă în 1989 nu cunoscuse automobilul (doar șeful statului poseda unul), unde nu existau semafoare la intersecții, nici agenți pentru a dirija circulația, nici măcar
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]