2,294 matches
-
Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar n-ai. — N-ai decât să crezi ce vrei, dar eu nu mai dau înapoi acum. O să merg înainte, fie zloată, fie ploaie, fie potop. Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată. Și-atunci, ce importanță mai are? Iar dacă te înșeli - și știu sigur că te înșeli - atunci am să te invit din nou la cină, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la a mai detesta lumea. Tom destins era un Tom vorbăreț. Era regula de bază a fostului doctor Thumb care, de pe la opt și jumătate dimineață și până mult după prânz, m-a copleșit cu un torent de vorbe: un adevărat potop de istorii, glume și prelegeri pe teme atât relevante, cât și necunoscute. A început cu un comentariu la Cartea nebuniei omenești, minuscula, inadecvata mea operă în curs de elaborare. Voia să știe cum merge și, când i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îndrepte. Atâta timp cât nu devine soțul de rahat care a fost taică-tău, mai sunt speranțe. Multe speranțe. Speranța unui viitor împreună. Speranțe pentru copii. Speranțe pentru lume. Habar n-aveam ce vorbesc. Cuvintele mi se rostogoleau șuvoi din gură, un potop necontenit de prostii și sentimente clocite și, când am ajuns la finalul ridicolului meu discurs, am văzut-o pe Rachel zâmbind, zâmbind pentru prima dată de când intrase în restaurant. Poate era tot ce puteam spera să obțin. Să o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
frunte⁄ Pășești spre munte⁄ Cu pielea albă⁄ Pe neaua dalbă... Am prins! Am prins în sfârșit imaginea aceea de neuitat... ― Nanone! ― Ah, sunt profund fericit și nefericit. Sunt fericit pentru că versurile vin, curg singure. Niciodată n-am mai avut atâta potop de inspirație. Și totuși, sunt profund nefericit. Îți dai seama? Nu ne vom mai întâlni niciodată. Niciodată! Cu cât trece timpul, cu atât întâlnirea noastră mi se dezvăluie ca fiind unică, irepetabilă și providențială. Totul a fost anume potrivit: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum Iisus.” Furtuna continua să bântuie câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare prin sângele lui și se revărsă deodată în săgetarea unei lacrimi. Și-o șterse cu podul palmei și o azvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre ieșire, m-am oprit puțin În biroul de la parter. Acesta era o cămăruță la capătul scărilor, care fusese transformată Într-un fel de spațiu pentru personal În clipa În care Lou, grijulie, o dotase cu un ceaininc de pe vremea potopului și o cutie uriașă cu pliculețe de ceai. Înăuntru se aflau o măsuță și câteva scaune, dar restul obiectelor erau mai ales fișete străvechi și câteva greutăți care trebuiau reparate. Avantajul principal al acestui birou, În afara ușurinței cu care Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un frigider, despărțită fiind de restul Încăperii printr-o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai jos și se pierde mai puțină căldură, deși mie nu mi-a dat niciodată senzația asta. Restul garsonierei e destinat lucrului. N-ar fi nevoie ca Felice Bortshe să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
trezeai Înconjurat de zeci de lucruri tentante. Una dintre jumătățile de cerc era alcătuită dintr-o grămadă de valize vechi din piele, atent poziționată și aranjată pe principiul dominoului, valiza de lângă mine fiind plină de etichete pentru bagaje de pe vremea potopului. Parcă ar fi ieșit direct dintr-un film mut. Deasupra ei erau două radiouri de bachelită, În stare excelentă. Fliss se sprijinea de zidul de piatră din spatele ei, sorbind dintr-un pahar de polistiren care dădea impresia că este alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
treacă furtuna. Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o regiune Împădurită și mlăștinoasă. Dintre ultimele douăsprezece săgeți, una singură nu și-a atins ținta, tovarășii săi Îl proslăvesc, nici unul dintre ei nu s-ar gândi să-i egaleze reușita. Drumul i-a stârnit foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa simplu ca Uri, eram nevoit să le și răsucesc, să le apăs și să trag de ele. A trecut o jumătate de an până când mama a putut face rost de alte tacâmuri, căci peste oraș se abătuse iar un potop de cartofi, însă nu se găseau articole de menaj. „Iarna se întunecă mai devreme”, îmi spusese tata cândva, cu un zâmbet pe care încerca să-l ascundă, „pentru că, din cauza zăpezii, forța de atracție a globului pământesc e mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
crezusem că nu îl sesizase, iar eu spun, nu fac asta tot timpul, pur și simplu nu vreau ca ea să își facă griji, și asta este tot o formă de compasiune, nu? Mă năpădesc valuri-valuri în timp ce ies pe ușă, potopuri sălbatice, chiar și prin geamurile închise ale mașinii le aud bucuria, ici și colo recunosc mutre familiare, copii care pe vremuri alergau prin casa noastră, chiar și în urmă cu un an, poate doi, închizându-se în camera lui Noga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timp în care acizii din stomacul lui Davey se străduiesc să mistuie supa cu tăiței și cocos. —Gata! exclam însuflețită. Înapoi la treabă. —Mănâncă, mă somează Davey, oferindu-mi o caserolă cu salată de vită. Ai nevoie de calorii după potopul de lacrimi. Nu mi-e foame, dar mă forțez să iau câteva înghițituri pentru a-l mulțumi pe Davey. Promit că termin la birou. Ce faci diseară? întreabă. —Am cursuri de yoga. —La ce oră se termină? —La opt. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trimite dumnealui știre, n-aveți grijă! Nadina, nemulțumită totuși cu soluțiile acestea, deși trebuia să le recunoască cuminți, zise deodată cu o candoare, parcă acum s-ar fi deșteptat: ― Atunci de ce am mai venit? Dacă era să aștept să treacă potopul, cum îmi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat încoace? ― Să nu vă pară rău, coniță! o liniști Platamonu. Ați făcut o plimbare frumoasă și veți face și o afacere bună cu ajutorul lui Dumnezeu! Convorbirea se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
potriveau... În sfârșit, apăru arendașul cu toată familia, nevastă și copii, îmbondoriți și fiecare cu câte o cutie sau un pachețel în mână. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lor, cu capul gol, ascultând respectuos potopul de instrucții. În vreme ce doamna Buruiană și copiii se instalau în trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred că ne-am înțeles?... Să ai grijă de toate și să nu cumva să-mi lași casa singură, să te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văd de necazurile mele și nu mă bag, nu mă amestec! se feri bătrânul Lupu. D-astea am mai pomenit eu că-s cu părul alb. Tot așa, c-o fi și c-o drege s-a venit pe urmă potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine! În sufrageria conacului de la Vlăduța, o fetișcană așternea masa pentru o singură persoană. Era întîia oară, căci numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, deci, și Nadina, despre care a vorbit aseară mereu la Gogu Ionescu. ― Domnule Roșu, te rog mult, zise deodată tânărul Herdelea, din Argeș ai vreo informație gravă? ― Încă nu, răspunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit și Argeșul de potop, dacă bântuie în Teleorman, adică în vecini. Ei, ce vrei? întrebași din cauza amicului tău? De, e periclitat foarte serios, deși nu se poate ști. Depinde mult și de capriciul sorții. În orice caz, fiindcă te interesează mai de aproape chestia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă nimeni nu mai îndrăzni să deschidă gura. În tăcerea grea parcă se auzeau trosniturile flăcărilor ce se răsuceau și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceafă, cu burta în afară, tăifăsuia iar din prag cu oamenii care treceau pe uliță. Primarul Ion Pravilă se abătea mai des să tragă câte o țuică, să-și dreagă puterile pentru a putea ține piept tuturor greutăților iscate de potopul revoluției. ― Cu oamenii ce se mai aude, mă dom' primar?... Întreba mereu Cârciumarul. Le dă drumul ori îi mai ține prin cele pușcării să le putrezească oasele? ― Apoi, de, Cristache, dacă nu m-au ascultat oamenii? răspundea primarul grijuliu. Au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
buletinul meteo s-a anunțat pentru zona statului Queensland că va fi furtună cu vânt puternic și descărcări electrice. Nu m-am putut întoarce seara, rămânând la fermă. Peste noapte s-a abătut urgia. Descărcări electrice, tunete și fulgere și potopul de ploaie. Un fulger a lovit conacul fermei de la centru pe la miezul nopții. Acesta a luat foc instantaneu, deoarece etajul era construit din lemn. Îngrijitorii care aveau locuință separată de conac au încercat să stingă focul, întrucât în zonă nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
titluri necunoscute, adesea în limbi străine. Oricum, volumul este prevăzut cu o scurtă bibliografie care va permite celui care dorește să-și completeze această lectură sau să obțină informații mai multe despre ceea ce îl interesează mai mult. Capitolul 2 Creația, potopul, turnul din Babilon, relatarea originilor și originile povestirii Pentru a determina mai bine ce fel de povestire ne prezintă Biblia, trebuie să parcurgem cu un ochi mai critic câteva pagini mai importante. Pentru a exemplifica, voi relua povestirea biblică așa cum
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
duc la concluzia că teologia povestirii, în toată bogăția sa, aparține cu certitudine unei perioade târzii a istoriei lui Israel și ar fi imprudent să datăm aceste idei în perioade mai îndepărtate în trecut fără elemente solide și categorice. II. Potopul (Gn 6-9) Relatarea potopului pune o problemă specială. Conform Bibliei, potopul a distrus toată omenirea. E vorba deci de un fenomen universal. E posibil să găsim urme ale unui asemenea fenomen? Pe de o parte, studiul religiilor și al tradițiilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
teologia povestirii, în toată bogăția sa, aparține cu certitudine unei perioade târzii a istoriei lui Israel și ar fi imprudent să datăm aceste idei în perioade mai îndepărtate în trecut fără elemente solide și categorice. II. Potopul (Gn 6-9) Relatarea potopului pune o problemă specială. Conform Bibliei, potopul a distrus toată omenirea. E vorba deci de un fenomen universal. E posibil să găsim urme ale unui asemenea fenomen? Pe de o parte, studiul religiilor și al tradițiilor populare din lumea întreagă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu certitudine unei perioade târzii a istoriei lui Israel și ar fi imprudent să datăm aceste idei în perioade mai îndepărtate în trecut fără elemente solide și categorice. II. Potopul (Gn 6-9) Relatarea potopului pune o problemă specială. Conform Bibliei, potopul a distrus toată omenirea. E vorba deci de un fenomen universal. E posibil să găsim urme ale unui asemenea fenomen? Pe de o parte, studiul religiilor și al tradițiilor populare din lumea întreagă pare să confirme această idee. De fapt
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Africa, în India, China etc. Chiar și eschimoșii au povestiri asemănătoare. Se pare că „memoria colectivă” a umanității a conservat amintirea acestui diluviu universal. Un alt element însă ne obligă să corectăm această primă impresie pozitivă. Analiza acurată a narațiunilor potopului care au fost găsite în Mesopotamia - adică într-o cultură apropiată celei Israelului biblic - ne conduce la o concluzie foarte sobră: la baza acestor povestiri stă un fenomen foarte cunoscut în marile câmpii ale acestei regiuni. E vorba despre inundația
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]