9,158 matches
-
visul este parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția luminii. Viața în zori, între așternuturi, este un fel de promisiune amânată. Trupul, ca o stâncă legată de piciorul muntelui, aproape că se prăbușește în neant; viața încă mai numără sângele leneș al somnului. (Se tace.) În zori, liniștea trece prin sticlă, prin cărămidă, liniștea desface tavanul și se împrăștie printre cearșafuri. Pacea de peste noapte este pacea zorilor și nu a înserărilor; înserările dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
somat regulamentar, i-a cerut răspicat să-și lumineze fața; caporalul și-a expus mecla după fitilurile îmbibate în motorină; prostia, de obicei, știa să numere până la unu; prostia a băgat cartuș pe țeavă și a tras; caporalul s-a prăbușit ca secerat de trăsnet; prostia a luat felinarul și, regulamentar, a identificat fața mortului; prostia, în sfârșit, a înțeles de ce caporalul avea două felinare; prostia s-a privit lung în sticla roșiatică, s-a privit în fotografie și iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ispitit să guști mâine îți va aburi pe masă. Imaginația deschide ferestre în iluzii. Nu este nevoie de amăgire, visul este o realitate neinflu-ențabilă, se deschide ca o oglindă, se consumă ca o lumânare, se înalță ca un zbor, se prăbușește ca o piatră, moare ca o frunză. Le-ai încuiat pe toate? Pe toate, domnule doctor. Bine, flăcău, vezi ca la 4 este o budă înfundată, neonul de la bec s-a ars, injectorul de la blocul alimentar nu bagă bine. Termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade, frate Petru, cade până își rupe oasele prin pustietatea asta. Eu m-am prăbușit de pe marginea oalei cu lapte, atât am râvnit în 3 ani de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat apă cu coșarca de la Bistrița până aici, 2 kilometri. Ajungeam cu nuielele uscate și o luam de la capăt. Stai mata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
limbi de foc până sub tălpile lui Dumnezeu. În câteva minute, nenorocirea s-a extins precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
haaaa, haaaa, l-a prins Dumnezeu la furat! Ilarione, Gherasime, puneți o pătură udă pe voi și intrați la mine în chilie! Sub icoana Fecioarei, sub podea, sunt 2 saci cu valută, aduceți-mi-i! Hai, repede, până nu se prăbușește acoperișul! Repede, am spus! Dacă vă împinge păcatul și vă băgați mâinile, vi le tai cu drujba! Pe tataia nimeni nu l-a furat vreodată. Hai, fuga, fuga! Acolo am bani pentru încă trei mânăstiri. Să scoateți și lădița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Mama voastră de derbedei, mi-ați luat bănuții, cutia cu odoare, pistolul. Unde-i pistolul? Curvele, au fugit curvele cu banii mei! Vă împușc pe toți, dați-mi pistolul! De ce mi-ați luat pistolul? Apăăăăă! Aaaaaaaaaa... Maiorul Marcu s-a prăbușit precum o piatră ruptă de pe un versant înalt. Deasupra Bârgăului s-a stârnit furtună. Însemnele monahale se desprindeau precum filele dintr-o carte descleiată. Pecețile călugăriei se ștergeau una câte una de pe hoitul obez. Gradele maiorului de securitate se exfoliau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceață, murdar i s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atît statul papal cît și Spania, se explică prin acțiunea Franței, iar înfrîngerea acesteia se datorează lor. De aici putem deduce o regulă generală care nu greșește niciodată sau numai rareori: anume că acela care este cauza puterii cuiva se prăbușește el însuși; în adevăr, puterea celuilalt, el a făcut-o fie prin viclenie, fie prin violență, și atît una cît și cealaltă sînt primejdioase pentru cel care a devenit puternic. CAPITOLUL IV De ce regatul lui Darius, care a fost ocupat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu duc nimic la capăt; dar atunci cînd atîrnă de ei înșiși și pot să impună celorlalți prin constrîngere, se întîmplă rareori să fie în primejdie. Iată de ce toți profeții înarmați înving 21, pe cînd cei lipsiți de arme se prăbușesc. Căci, pe lîngă cele spuse pînă aici, trebuie să știm că firea popoarelor este schimbătoare; și este ușor să-i convingi pe oameni de un lucru, dar este greu să-i faci să fie fermi în această convingere. De aceea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Romulus n-ar fi putut obține ca orînduirile și legile lor să fie ascultate un timp atît de îndelungat dacă n-ar fi dispus de urne; așa cum i s-a întîmplat în vremurile noastre lui Girolamo Savonarola, care s-a prăbușit în timpul chiar al orînduirilor noi întemeiate de el, de îndată ce mulțimea a început să nu mai creadă în el, iar el însuși n-a știut în ce fel să impună fermitate acelora care îl crezuseră, și nici să-i facă să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în general, despre modurile și mijloacele de atac și de apărare care pot fi necesare în fiecare din statele arătate pînă aici. Am spus mai sus, că un principe trebuie să fie bine statornicit în statul lui, căci altfel se prăbușește cu siguranță. Dar temeliile cele mai bune ale oricărui stat, atît ale celor noi, cît și ale celor vechi sau mixte, sînt legile bune și armele bune. Și întrucît nu pot să existe legi bune acolo unde nu există armate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
așa fel orînduite, încît cel care este ales domnește ca și cum ar fi principe ereditar. Dar să revenim la chestiunea noastră. Spun că oricine va considera expunerea de mai sus, va vedea că împărații pe care i-am aminitit s-au prăbușit fie din cauza urii, fie a disprețului. Totodată el va afla cum s-a întîmplat că o parte din ei procedînd într-un fel, iar ceilalți procedînd în mod contrar, unii au avut un sfîrșit fericit, iar ceilalți unul nefericit, indiferent
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la el vreo schimbare în ce privește firea sau o însușire oarecare. Cred că lucrul acesta decurge mai întîi din motivele pe care le-am expus pe larg pînă aici și anume că un principe care se sprijină numai pe soartă se prăbușește de îndată ce aceasta se schimbă. De asemenea, este fericit acela care știe să-și adapteze felul de a proceda, după felul împrejurărilor, după cum este desigur nefericit acela care prin felul lui de a acționa nu este în concordanță cu împrejurările. Într-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sa. Prudența lui l-ar face un tată pentru vecinii săi, în loc de opresorul temut, iar puterea lui i-ar proteja în loc să-i distrugă. Este adevărat, de altfel, că principi care au dorit să ridice alți prinți cu ajutorul violenței, s-au prăbușit chiar ei. Secolul nostru ne oferă două exemple: primul se referă la Carol XII, care l-a adus pe Stanislas pe tronul Poloniei, celălalt este mai recent. Conchid, deci, că uzurpatorul nu va merita niciodată gloria, că asasinatele vor fi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dar nu ai nevoie de ei, sînt cu tine, îți oferă totul: sîngele, averea, viața, copiii; dar cînd le ceri ceva, se revoltă... Iar principele care a mizat pe cuvîntul lor, fără a-și lua alte măsuri de precauție, se prăbușește. Oamenii se tem mai puțin de a-l ofensa pe cel care se face iubit, decît pe cel care se face temut, deoarece dragostea este menținută de recunoștință, pe care josnicia lor o spulberă de îndată ce găsesc, astfel, un avantaj; în timp ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
veșnic și că nu se vor mai Întoarce vremurile de altădată, poetul le-a propus melodia lui Ciprian Porumbescu pusă deja la index de bolșevicii de la București. Piesa a plăcut la Tirana, iar după ce regimul lui Enver Hoxha s-a prăbușit, schipetarii n-au schimbat muzica, poate doar textul. Așa se face că, astăzi, imnurile de stat a două țări de pe Mediterana sînt de origine moldovenească. Dar nu ca să ne aducă nouă noutățile muzicale din Țara Sfântă venea Maria Weisz la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
O ședință avusese Într-adevăr loc la spitalul unde lucra, pentru a se lua În discuție, Între altele, cererea ei de plecare definitivă din țară. Dar, la sfîr șitul lui noiembrie ’89, față de Începutul aceleiași luni, În Europa de Est se mai prăbușiseră două palate: la Sofia, cama razii de partid comunist Îl desproțăpiseră pe Todor Jivkov din vîrful Bulgariei, iar la Praga, incitată de un agent secret deghizat, lumea se revărsase În stradă și-l promovase pe Václav 161 Femeile altei dimensiuni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă, a plutit o vreme
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văzut primul vis”ț pe când învățam să scriu, iar pe a doua chiar înainte de a mă însura cu mama ta” (LXXXIII, 2). Primul vis-viziune înfățișează un cataclism cosmic: cerul se desprinde și cade peste pământ, iar acesta din urmă se prăbușește în abis; munții se ciocnesc între ei, la fel dealurile și copacii. Urmează rugăciunea lui Enoh către Dumnezeu, pentru ca acesta să se îndure și să cruțe măcar o părticică din pământ. A doua viziune, cunoscută îndeobște sub numele de „apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor să ude pământul. În față, Nishizaka unde erau uciși criminalii. Iar în fața mea, soția. În alb. Ea însăși cu fața albă. Cu ochii ficși, strălucitori se uita dincolo de umărul meu. Poate spre Nishizaka. Stăteam în fața ei. Tăceam. Noaptea se prăbușise peste noi. Doar lanternele morții își tremurau lumina. Ca să știe toți. Cei vii și cei morți. Fiul nostru fusese ucis. Într-un târziu, a vorbit, fără să-și mute privirea. Cine știe ce vedea ?! "Matsugo-no-mizu" repeta mai tare, ca și cum n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zărise venind. Și nici portul nu-i era de pe la noi. Cine știe ce dureri or fi adus-o... Când a intrat, a văzut trupul întins la pământ, s-a uitat cu atâta uimire și disperare, de parcă toată viața ei s-ar fi prăbușit acolo, la pământ, s-a clătinat o clipă, apoi s-a așezat. Încremenită. Cu ochii închiși. Și pe măsură ce plângea, parcă se făcea ea însăși lacrimi. Tăcute și fără sfârșit. Nu știu cum, dar durerea tuturor se strânsese și plângea în ea. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzut cum ți-au dat lacrimile când ți-a răspuns. Dar ai făcut mai departe treaba tu singură, toată treaba. Și ochii-ți străluceau în lacrimi... Ai servit masa ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar știu că atunci te prăbușiseși deodată înăuntru... dar surâsul, tot bun și blând era, cum numai mama noastră îl avea și tu l-ai moștenit. Tot așa se uita și ea și ne mângâia pe amândouă... Te rog, uită-te la mine și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai ești tu, ci numai El în ochii aceia te pierzi și te regăsești, fiindcă te renaști din marea de lacrimi, din lăuntrul tău, în lumina Lui... Nici tu, nici eu n-am pierdut nimic. Numai că trebuie să ne prăbușim în lăuntrul nostru pentru ca în noaptea noastră să vedem lumina... și s-o recunoaștem și nici o mângâiere, nici măcar a mamei noastre, nici un surâs, nici o prezență și nici un dar și nimic din ceea ce știm și facem și atingem nu e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu lacrimi obrazul... Dar eu nu-L vedeam decât pe El... Era acolo, în fața mea, am alergat înaintea Lui, aș fi vrut să mă adăpostesc iar la pieptul Lui, dar mâinile și picioarele se mișcau greu, erau amorțite... m-am prăbușit la picioarele Lui și când m-am uitat la El, în ochii aceia care erau doar viață și bucurie, mi-am văzut moartea dintâi și am mai văzut ceva... mi-e groază să povestesc... am văzut trupul Lui, atârnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]