1,456 matches
-
e inadmisibil, suplimentă el admonestarea, care, odată ce era exprimată de el, părea a fi un veritabil supliciu pentru Profesor. Din toată asistența, numai tânăra suplă cu gât arogant și plete aurii nu păru să agreeze Niagara de reprehensiuni, ce se prăvălea pe capul Profesorului, care, mai devreme, îi echivalase în aur podoaba ei capilară. Dimpotrivă, ea îi luă apărarea cu patos și cu simpatie: Please! Ia să ne vedem de ale noastre! Noi ne-am odihnit, ne-am hârjonit... Pik-nikarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat că poate să o piardă, întinde mâna. Strânge cu înverșunare din pleoape, dar un corb uriaș, croncănind isteric, se prăvale peste pieptul lui. Lovește cu ciocul de fier, orbindu-i ochii sufletului, lăsându-l într-un neant amar, golit de vise. "Smaranda! Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată căzută în amorțeala profundă. Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa micului adăpost. Dă nas în nas cu un soldat care tocmai dă să iasă. Înfige oblic muchia ascuțită ca un brici în fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
disperat să scoată masivului Parabellum aflat la centură, dar acesta este înțepenit în toc. Lovit brutal cu piciorul în burtă, strigătul lui de durere se transformă în horcăit atunci când lama pumnalului pătrunde prin postavul gros al uniformei, în coaste. Se prăvălesc amândoi la pământ. Rănitul încercă să se ridice, în zvârcoliri din ce în ce mai slabe. Izbutește să-și încleșteze mâna pe fața locotenentului. Marius lovește din nou cu pumnalul. Sângele ce țâșnește năvalnic din jugulara tăiată îl împroașcă pe față, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre copaci până ajung pe un teren ceva mai înalt, lipsit de vegetație, care se ridică deodată în fața lor. Ultimii metri îi parcurg pe coate și genunchi, întinzându-se pe burtă la adăpostul unor cioturi groase, dincolo de care terenul se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei, îi închide pleoapele și sărută obrazul marcat de paloarea fantomatică a morții. O durere sfâșietoare cum nu mai cunoscuse până atunci îi cuprinde tot corpul. Sentimentul unei depline singurătăți se prăvălește asupra lui cu atâta forță încât cade în genunchi și începe să plângă ca un copil, cu sufletul pustiit și inima distrusă, peste trupul fără viață al fetei. Nu se poate Doamne! Cu ce ți-am greșit Doamne? De ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am. Era ascuns într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caracterizarea mai de aproape a acestei memorabile ședințe de sâmbătă seara o facem nu pentru c-ar fi loc de cruțare, ci numai pentru că nu ne-a făcut efectul unei ședințe, ci pe acela al unui dezastru, a unei lavine prăvălită asupra țării. * În buimăcirea generală, discursul lăudăros și încriminător totodată al d-lui ministru de finanțe ni s-a părut un lung și îndărătnic șuier de ironie. Când am auzit pe d. Dim. Sturdza lăudând exactitatea bugetului pe anul 1879
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la simțul văzului. Ochii se deschiseră către o junglă ecuatorială. Copacii își ridicau spre cer brațele verzi și stufoase. Niște creaturi cu aripi multicolore, irizate, zburătăceau bâzâind, din ramură în ramură. Păsări cu pene caudale nemăsurate nu conteneau să se prăvălească și să se avânte iarăși în urma unor insecte. Un quetzal trăgea cu ochiul la ea din sălașul său, instalat în trungiul unui smochin agățător. Orhidee care se desfăceau și scarabei alergând printre frunzele moarte, ca niște muguri. Un aguti apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
câine. Nimeni nu-i luă în seamă comentariul. Era de notorietate publică faptul că Spunkmeyer se înrolase înainte de vârsta necesară. Totuși, nimeni nu glumea pe seama vârstei sale mici (sau mari), când se găseau la bordul navetei de debarcare care se prăvălea ca un bolovan spre suprafața unei noi lumi. Rangul doi Drake ieșa din chesonul de lângă cel al lui Spunkmeyer. Era mai bătrân decât cel din urmă, dar și mai urât. În afară de un anumit număr de puncte comune cu Sulaco, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și secțiuni ale pereților explodară adăugând plastic și fibre compozite în siajul mașinii. Se apropiau de ieșire și vor fi în afara stației de epurare în mai puțin de două minute, dacă blindatul rezista. Vor fi curând... Un braț monstruos se prăvăli în fața lui Ripley și sparse parbrizul garantat incasabil. Niște fălci lucind de o umoare vâscoasă năvăliră în cameră și femeia ridică instinctiv brațele pentru a-și apăra fața. I se mai întâmplase să fie în această situație primejdioasă: la bordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-mă în câmpul lor vizual. Își consumau și ultimele rezerve de curiozitate și brusc privirea dispărea și rămâneau doar ochii, deschiși, inerți, organici. Acum venea rândul meu. Îi observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile prăvălite pe bănci, printre cărți și foi dictando, legume uriașe îmbrăcate-n haine incolore și nepotrivite. Unul nu mișca. O lene firească trecea de la un trup la altul, pulsând în ritmuri de Heliade și Alecsandri. Era viață acolo, în masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe banda întâi, câteva zeci de calești pornite de la Dom. Turiștii săreau de peste tot, năvăleau spre orice mijloc de transport, manevrând umbrele și hărți fleșcăite de ninsoare. Unii roteau primejdios bagaje voluminoase pe care, dacă nu erai atent, ți le prăvăleau peste picioare. Viena fusese construită ca Bucureștiul viselor mele, cel pe care nu-l văzusem niciodată sau pe care bunicu’ Vitalian îl pierduse la o partidă de cărți: robust, consolidat, în cercuri concentrice prin care invadatorii nu puteau trece, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Asimilând în ființa lor spiritualitatea creștină încă de timpuriu, Samuil Micu deplânge martirajul românesc întru creștinism pe care românii l-au făcut în fața persecuțiilor barbarilor păgâni care nu au contenit să îi năvălească în lunga perioadă a migrațiilor popoarelor. Goții, prăvălindu-se peste Dacia, "multe nevoi au făcut românilor și pentru credința creștinească gonindu-i, pănă ce și ei s-au făcut creștini" (Micu, 1995b, p. 191). Cel "mai vârtos pentru creștinătate au fost românii urgisiți și lăpădiți. Așea, după ce gothii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și S. Mehedinți. Acesta din urmă face clar că "personalitatea fără naționalitate este un adevărat nonsens" (Mehedinți, 2002, p. 104). Împingându-și argumentul până la ultimele sale consecințe logice, dogmaticul ortodox pășește pe gura prăpastiei eretice, dacă nu cumva se și prăvălește în ea, când afirmă că "nu există om anațional. Nici Adam măcar n-a fost anațional [...]. Un om pur, necolorat din punct de vedere național, fără determinante naționale, este o abstracțiune" (Stăniloae, 1939, p. 42, subl. n.). Teologul nu spune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și m-am dus glonț la babă. Ajung la ea, ca să zic așa, nervos la culme; mă uit și-o văd singură în tindă, ghemuită într-un colț, parcă ferindu-se de soare, cu obrazul sprijinit în palmă. Imediat, știți, prăvălesc pe capul ei un potop întreg de ocări, că adică „ești așa și pe dincolo!“ și știți, cu cuvinte de-ale noastre, neaoșe. Mă uit la ea și mi se năzare ceva neobișnuit: șade cu fața spre mine, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mână celui gata să se Înece, oblojește rănile celui căzut Între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Galateni 6, 2), sfătuiește În bine pe cel ce este gata să se prăvălească În noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel Însetat, Îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Matei 25, 35‑36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om În slujba omului. Dragostea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de castane. Și cuvintele cu intestinele desfăcute aleargă prin forburg înlănțuindu-se în jazzul frazelor vertiginoase. Literatura nu mai prinde rugină ca fructele toamna, nu mai supurează la intervale ca un flegmon, „ci pneu rostogolit vulcanizare în danțul cetăților se prăvălește. Automobil autocamion cazan imens manometru catran toate s-au revărsat tumultuos peste pânzele vindecate de imbecilizare”. Iar mai departe: „Rupte toate cortinele, să ne lăsăm invadați de stradă, de cetăți, de noi”. Cum se vede, termenii care califică „ritmul vremii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Decebal, disciplinat de paradigma clasică, deja poetul a încercat să depășească drama sfâșierii, sugerând găsirea unui punct de sprijin pentru bolovanul lui Sisif în vârful muntelui. Ca și stânca lui Sisif, omul modern nu-și găsește punctul gravitațional în înalt, prăvălindu-se, de fiecare dată, spre hău. Interesant că tronul lui Decebal e destinat, pentru poporul său, să refacă legătura lui Sisif cu cerul: "Să ai în pază sfântă / Și cerul, și pământul, / Pe tronul țării sfinte / Azi urcă Decebal"378
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de mașina grea a Istoriei, noi avem puterea s-o luăm pe sus și s- o ducem pe drumul nostru ! Intertitlu : CARNAGIUL. O mână ținând un cuțit gros și bont se ridică și lovește. Greviști care fug în devălmășie se prăvălesc, se rostogolesc pe o pantă de deal. Oameni ciocnindu-se unii de alții printre arbuștii rari. Unealta lovește vita între coarne, animalul cade pe ciment. Soldați în mantale care se opresc din alergare și ochesc cu grijă. Măcelarul despică gâtul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
la Paris ? Dar mănăstirile Moldovei le- ați vizitat ?”. Ce altceva putea să urmeze după asta decât o încercare de sinucidere ? Pe care, desigur, Doina o ratează, căci e nevoie de ea în final ca să renunțe la grămada de bani capitaliști prăvălită asupra ei prin moartea mătușii, să-l părăsească pe Hans și să se întoarcă în patrie. Rătăcirea s-a sfârșit. „Nicht hinauslehnen !” - „Nu vă aplecați în afară !” e morala acestei pelicule agresive, menită să-i determine pe tineri să nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
8. Casca Casca este un obiect foarte important în practicarea alpinismului, rolul ei fiind de a absorbi maximum de energie, deformându-se până la rupere, cu respectarea valorilor de șoc impuse prin normele UIAA. Numeroase accidente s-au produs datorită pietrelor prăvălite din zonele superioare ale traseelor iar altele se produc prin lovirea capului de stâncă în timpul căderii necontrolate (ruperea unei prize, ieșirea pitonului, etc.). Absența caștii predomină în escalada sportivă, deoarece în majoritatea cazurilor orientarea peretelui este verticală sau surplombantă și
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albăstrui se opintește să se înalțe dintre crengile pomilor, se bălăbănește ca o matahală amețită și se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceață cenușie”. Drumul cedează locul descrierii caselor satului: casa învățătorului și cea a lui Ion, descriere ce ilustrează, prin aspect și așezare, condiția socială a locuitorilor, dar și rolul unor personaje: Ion, Herdelea
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
depozite proprii cu muniții. G.Ș.: Repet: noi am avut noroc de comandantul nostru. S.B.: Dacă accepta propunerea lui Bucurescu, vă băga morții în casă, pentru că ați fi fost asimilați cu teroriștii, cu trupele ostile peste care s-ar fi prăvălit armata și gărzile. G.Ș.: Țencu a fost mereu un om cerebral. De pildă, el nu era fumător, la fel și comandantul adjunct Bușu, dar acesta din urmă a voit să interzică fumatul în unitate, și în clădire, și în
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
asta am ales să fie cu niște nucă și niște iaurt și, normal, că nu am renunțat la ciocolată. După ce hălăduisem atâta pe străzi, m-am așezat jos, pe trotuar, de fapt nu chiar pe trotuar, ci pe niște scări prăvălite în stradă. Odată depășit entuziasmul, mereu același, pentru înghețată, am văzut că stăteam pe treptele unei biserici, a cărei fațadă era atât de bine integrată în restul clădirilor, că nici nu o observasem când m-am așezat. De unde stăteam, lăsând
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]