2,533 matches
-
el un șopron. A dat la o parte lemnele și s-a pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni de zahăr, și orez, și câte și mai câte vârâse-n gropi, acolo. Vecinii, cine altcineva să i-o facă ? Vecinii, care-a văzut când a zidit bolta. Nemții a-ncărcat sacii, a luat ce-a găsit, l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știu ! Că toate ale mai tinere se dădea cu funingine pe obraz și se mbrobodea care mai de care s-arate babă, că știa ce pățește dacă dă rusu dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba lor ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă-sa lui, o mută și-o încuiată, și el cu ea seamănă, da și cu frate-meu, Ilie ! Că e deștept ca el și cuminte ! Norocu lu bietu Ilie a fost când m-am măritat io și-am deschis prăvălia în Coriolan ! C-acu ajunsesem să am banii pe mână, vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la internat - că stetea la internat, că cin să mai vază de el ? Și la ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lu Ilie taxele, ce mă mai certasem cu tăticu să-l lase la carte ! N-am bani, bre, n-am ! Dacă n-am, ce vreai să fac ? făcea ăla bătrânu. Oltean apucător ! Și tot ce-a avut, și case, și prăvălie, și bani, a lăsat la copiii d-al doilea, la ai Mârlancii, de s-a ales prafu de toate ! Da pe Ilie io l-am dat la Școala comercială ! Ce bine c-ai găsit tu școala asta pentru Ilie, de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu poa-să-și miște și degetele. Păi, odată ce s-a tuflit ! Ăsta a fost norocu meu în viață, râde Niculaie, când povestește, niciodată în viață nu mi-a ieșit cum am vrut ! Da lasă, că i-a și ieșit ! C-avea prăvălie pe Brezoianu, și ce clientelă avea ! Ș-acu, cât e de bătrân, și tot îl mai ține șef la coperativă !... Și se cheamă că tot a avut el noroc, că s-a întors din Rusiia, alții p-acolo le-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a Vicăi... — Haidi, stai și-mbucă și tu ceva ! Am, uite, stai să vezi ce-am ! Mâncare de cartofi, care era moartea ta ! Haidi, că-ți pui să mănânci aici, pe colțul biroului... Știu că nu-ți mai place în prăvălie. Nu pot ! Zău, nu te supăra, dar nu pot ! Abia am mâncat înainte să vin... Și chiar nu pot ! N-aș putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu arme, dar nu i se pare că se joacă, par foarte serioși. Se strecoară amîndouă printre mașinile parcate și traversează bulevardul pustiu. Ana simte Îngrijorarea mamei, care merge repede, evitînd zonele deschise. Ajung În piață, unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și să tropăi, mă faci să-mi vină să țip. Haide, vino și ține-mă de mână. Astăzi e întuneric în mine. În mine e întotdeauna întuneric. Westwold, cartierul în care era situat apartamentul Dianei, era o zonă „mixtă“ de prăvălii, case modeste și vilișoare periferice, înghesuite între râul Enn și calea ferată, mărginită de Druidsdale de o parte și de Burkestown de cealaltă. Calea ferată, trebuie să arăt, trece pe sub câmpie, printr-un lung tunel, altă realizare a tehnicii victoriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție și patru copii frumoși - îi văzuse la Băi. După plecarea lui, Diane a plâns multă vreme. George își trase un scaun lângă canapea, se așeză și-i luă mâna în mâna lui, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la slujbe la biserica dumitale, vino la a mea. Vino la lumină și la căldură. Ți-e frig și sufletul ți-e întunecat. — Cine spune că sufletul mi-e întunecat? — Eu spun. Vino acolo unde e iubire. — E ca o prăvălie la vremea Crăciunului, toată roșie. Nu așa văd eu o biserică. — Ți se oferă atâtea bunuri prețioase și toate gratis! Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide! Vino la bazar! Roșu e păcatul, roșu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era cocoțat pe o ridicătură și, prin fereastra din spate, i se înfățișară lui Tom aproape toate monumentele importante din Ennistone: Institutul, cupola aurită a Sălii Mari, turnul cenușiu, retezat, al bisericii St. Olaf, turla vărgată a bisericii St. Paul („prăvălia“ părintelui Bernard), turla subțire a „bisericii de tinichea“ catolice din Burkestown, masiva biserică metodistă din Druisdale, Casa de Reuniuni a „Prietenilor“, magazinul universal Bowcock, uzina de gaz, fabrica de mănuși (o clădire de cărămizi, din secolul al XIX-lea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se zgâlțâia alarmant. Îți pare bine că te-ai întors? întrebă Alex. John Robert păru să mediteze cu gravitate asupra întrebării. Da, îmi pare bine, răspunse în cele din urmă. Recunosc o mulțime de oameni din vecinătate, de prin prăvălii... schimbați, desigur. Părinților mei le plăcea să locuiască aici, au avut întotdeauna vecini prietenoși. — După America, Ennistone trebuie să-ți pară atât de liniștit și atât de mic. Liniștit și plăcut, mic și plăcut. Alex îl privi pe John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vis când mușchii refuză să se încordeze și picioarele se împotrivesc să se miște. Avea senzația că e în văzul public, legată la stâlpul infamiei, privită, batjocorită, clevetită. Trebuia să-și adune tot curajul ca să se ducă la Băi, la prăvălii, la biserică, singurele ei contacte cu viața, ultimele ei ocupații nevinovate: înotul, cumpărăturile și rugăciunile. Cu o zi în urmă, când se aflase la Bowcock toate luminile se stinseseră subit din cauza unei pene de curent. Sălile interioare ale magazinului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i crăpat!“. Adam luase, pe dată, partea urciorului: „Are nevoie de cineva care să-l iubească și să-l îngrijească, noi o să-l iubim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel, grăbindu-l pe Adam să meargă mai departe. Acum, însă, devenise limpede pentru ea că nimic pe lume nu era mai important decât să se întoarcă la prăvălie și să cumpere urciorul. Se va duce a doua zi dimineață, devreme. Vai, dar dacă urciorul fusese vândut între timp? Lacrimile năvăliră în ochii lui Gabriel. Toate aceste lucruri erau, într-un fel, imagini ale morții. Adam avea uneori visuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din nou o pană de lumină (greva electricienilor reîncepuse), iar „șparlitorii“ își făcură din nou drum spre magazinul Bowcock. (Era seara, dar era într-o marți, când Bowcock ținea deschis până la orele nouă.) Diane, care se găsea din nou în prăvălie, ca și data trecută, se grăbi să iasă, ca nu cumva să fie acuzată de vreun furt. După vizita lui George, avea impresia că inima îi fusese rănită și cicatrizată, vibrând toată de un amestec de bucurie și suferință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ennistone Gazette îi scrisese lui Hattie, solicitându-i un interviu. Sper că i-ai spus un „nu“ categoric. Bineînțeles. Hattie avusese un vis urât cu o noapte înainte, un vis care continua să o obsedeze. Se făcea că într-o prăvălie întunecoasă observase pe un raft de sus ceva mic, roșu, translucid, care întâi i se păruse a fi o insectă hidoasă. Dar vietatea începuse să fâlfâie din aripi și atunci își dăduse seama că e o mică bufniță, foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe butonul care deschidea ușa. Westwold e o suburbie liniștită, socotită „anostă“ (până și cârciuma La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii, dar nu văzu țipenie de om. În timp ce urca scările întunecate, o lumină se aprinse pe un palier de sus. Curând se găsi față-n față cu Diane, care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum. A stat totuși puțin în cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și nu i se mai părea că lucrul îl stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei de peste drum. A stat totuși puțin în cumpănă - să intre, să nu intre - dar până la urmă a renunțat, dând din mână a lehamite. „Mai ducă se dracului! Ia să văd, am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bunuri nu era decât o formalitate doar. ― Iată ce spune băcanul Gheorghe la 1 octombrie 1657: “Prin prezenta mărturie și dovadă clară facem cunoscut eu, Gheorghe băcanul și soția mea, Marica, precum că prin proprie voință,... am închinat cele două prăvălii care sunt lipite de casă, atât cât se întinde locul lor până la gardul de nuiele, la baia de la Driano, jos în Rumelia, în patria mea, pentru mântuirea sufletelor noastre”. ― Când am citit “până la gardul de nuiele, la baia de la Driano
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de la Clatea, din câte ne aducem aminte, “s-a risipit”... ― Ascultă, dragule, ce spune în iulie 1673: “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, papă și patriarh al sfântului oraș al Ierusalimului și al întregii Palestine. Nimicnicia noastră înfățișăm precum cele două prăvălii care sânt aici, la Iași, în locul numit Podul Hagioaiei (actualul Bulevard al Independenței), catigumena Socolei, doamna Martha monahia, le-a închinat Sfântului Mormânt... Și ne-am înțeles că, atât cât va trăi, să le aibă în stăpânirea sa ca să se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
monahia, le-a închinat Sfântului Mormânt... Și ne-am înțeles că, atât cât va trăi, să le aibă în stăpânirea sa ca să se hrănească. Și când o va chema Domnul și se va odihni să fie stăpân al celor două prăvălii Sfântul Mormânt”... ― Nu știu cum să spun, părinte, da’ patriarhul își arogă tot felul de funcții și atribuții, care n-ar fi toate de rangul lui. ― Care ar fi atribuția ce nu-i de rangul lui? ― Adeverirea privind dorința “catigumenei Socolei, doamna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
citite până acum, am reținut faptul că Hrisant patriarhul acorda multă atenție, în special... femeilor. ― Ai dreptate, părinte. Prima dovadă o găsim în iulie 1673, când adeverește dorința catigumenei Socolei, doamna Martha monahia, de a putea stăpâni până la moarte două prăvălii de pe Podul Hagioaiei, pe care le dăruise Sfântului Mormânt. Urmează mărturia dată la 9 iulie 1714 Tofanei, soția lui Enache, fost spătar, privind dreptul de a stăpâni trei dughene pe Podul Hagioaiei. Apoi, la 1 august 1714, întărește Ilincăi, giupâneasa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
câine poate fi delicioasă. Ia zăhărelu de la tâmpițelu! ZONA MÂNECII Zi normală de lucru în Parlament, Guvern și în alte Direcții. Toți lucrează și se lucrează. Și viața merge mai departe, indiferent de asta. Bună ziua, doamnă. Mnă. Am cumpărat de la prăvălia dumneavoastră privată o cămașă cu mâneci lungi. Foarte bine. Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]