2,626 matches
-
și a intereselor noastre didactice. Notabilitățile nu prea le știu, merg pe la primărie o dată pe an, când plătesc birurile, bănuiesc că-și fac treaba. Ne-am bucura, desigur, dacă drumul satului nu ne-ar mai strica mașinile, dacă pârâul din preajmă ar fi regularizat, dacă ar fi mai multe becuri În sat. Bănuiesc că toate acestea (și altele, ale altora) vor fi luate cu timpul În seamă. În rest, multă sănătate, pace și liniște. Și, vorba bunicii - fie-i țărâna ușoară
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și tu! E Început de vară, e zăpușeală, e plictiseală. Bunicii Își pregătesc cina lângă magazia de vară, pe un tăpșan proaspăt udat și curățat năbădăios cu mătura. Miros de pământ stropit, de găini, de rufe Întinse la uscat prin preajmă. Se pune masa, o masă joasă cu trei picioare - asta nu se clatină! - și niște scăunele din lemn alături. Aștepți sfios să fii invitat, te prefaci că ești furat de peisaj și nu iei În seamă (deja ai deprins acest
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
imnurile de stat ale celor două țări, iar N.S Hrușciov și Gh. Gheorghiu Dej au rostit cuvântări de salut. Eu am tradus la microfon, în limba rusă, cuvântarea lui Gh. Gheorghiu Dej .La sfârșit, A. Mikoian care era în preajmă m-a bătut pe umăr și m-a gratulat zicând: "Haroșii perevodcik" (bun translator). În programul delegației au fost prevăzute vizite la Leningrad [Sankt Petersburg], Tbilisi [Georgia], Kiev [Ucraina]. La Moscova au fost vizitate Expoziția Realizăriilor Economiei Naționale și cartierele
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
-i sunt așadar spernogini. Fapt care nu Îi Împiedică, ba am putea spune că, dimpotrivă, Îi stimulează să devină cei mai mari seducători ai epocii, făcând ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În preajmă, cu Îngăduință și chiar prietenie, sunt - se va vedea de ce - curtezanele și amazoanele moderne, făpturi bărbătoase, puternice, sportive. O analiză atentă a contextului În care femininul se emancipează galopant poate explica resorturile crizei de identitate masculină, tot mai accentuată În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
decadenței, spune totul. Iar faptul că 1854 e anul de naștere al acestui nou apelativ pentru eleganții vremii mai adaugă ceva. Anume, că - Între mărire și decădere - dandy-ul trece rapid, În Franța cel puțin, toate vămile cu putință până În preajma primului război mondial. Chiar dacă superbele teorii ale lui d’Aurevilly și Baudelaire Îi dau o ultimă strălucire (dar și justificare), se vădește cu limpezime sporită că zilele aurite ale dandysmului devin din ce În ce mai mult o pură amintire. În cercul lor, redus
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ciudat cum, Începând cu Baudelaire și Barbey, modernii fascinați de amazoane sunt, În majoritate, fervenți ai dandysmului. Vom Înțelege Însă În curând de ce anume pentru dandy, misogini prin structură sau măcar spernogini, amazoanele intră În categoria puținelor femei Îngăduite În preajmă, ba chiar simpatizate. Dar războinicele din care ne-am făcut un scut, făpturi plăsmuite, și nu aievea, s-au dovedit o pavăză prea slabă, o matrice firavă pentru ce trebuia să Însemne o exhortație. A urmat atunci, dintr-o nevoie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
regăsește intactă viața boemei și a dandy-lor din Paris; Petrus Borel, arhitectul rebel și autorul Povestirilor imorale; cei doi frați Boulenger, Jacques și Marcel, dedicați - prin scris, dar și prin felul de a trăi - dandysmului de la Începutul secolului XX până În preajma celui de-al doilea război mondial; Charles de la Battut, confundat adesea cu lordul Seymour, dandy celebru la Începutul veacului al XIX-lea, care părăsește Parisul și se retrage În Italia; Jean Cocteau, copilul genial și precoce al avangardei franceze, Îndrăgostit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o blândă boare; niciodată obositor, ne creează Întotdeauna o stare de mulțumire și În legătură cu persoana lui, și cu propria noastră persoană. Atrași În sfera lui de o putere inexplicabilă, vom recunoaște același har În toate lucrurile ce Îi stau În preajmă; ochiul se lasă Încântat, iar aerul pe care Îl tragem În piept are dulceața plaiurilor natale. În intimitate, această persoană ne seduce prin naivitatea tonului. Prin firesc. Nici un efort, nici un lux, nici o ostentație; Își exprimă cu simplitate sentimentele ca fiind
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Nu o dată, pelerinul Încearcă să Își permanentizeze legătura cu centrul sau centrele sacre prin Înscrierea numelui său, fie pe monumente dedicate acestui scop (ex voto), fie pe zonele disponibile ale locului sacru (pereții peșterii unde este altarul, scoarța copacilor din preajmă, zidurile construcțiilor etc.). Același scop simbolic este urmărit și prin actele de marcare a centrului sacru: pelerinii Încearcă să lase Însemnele trecerii lor (prin aceste inscripții), În speranța prelungirii comuniunii (magia prin simpatie) cu puterea mistică localizată acolo: „Aceste mărci
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
vecinătatea frontierei romane s-a produs mai târziu, în prima jumătate a secolului al IV-lea, după pacea cu romanii din 332, probabil, când ei au devenit foederati (aliați) ai Imperiului. În Dacia, ei au înaintat spre apus doar până în preajma fostului limes transalutanus, condiție impusă de romani, în 338, de a nu pătrunde pe teritoriul fostei provincii, așa se explică poate și pătrunderea mai târzie și limitată în Transilvania. În perioada tetrarhiei (285-305), goții au reluat atacurile împotriva Imperiului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
manuscrise sau în repertoriile lăutărești. Prima ediție, Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, apare postum, la Iași, în 1856. Între 1800 și 1830, interval în care produce un număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
literar sintetizează, pe indicațiile cronicarului literar, fizionomiile (căci sunt atâtea) unei epoci întinse”. Că Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și C., postlovinescieni, formau o familie de spirite cu trăsături congenere s-a observat la timp; mai vârstnicul Perpessicius le stă în preajmă. Ca și Lovinescu, C. vedea în Maiorescu un „mare spirit director”, un vizionar în totul, de unde reproșul adresat celor care-i scindau activitatea, vorbind de „critica lui culturală și critica literară”. La înaintașul junimist, sublinia organicitatea, limbajul generalizator, dar nu
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
în haine albe ca zăpada, mergea în capul cortegiului, având înainte steagul sfântului lor fondator; carmii, încălțați și desculți, urma după dânșii; frații Milostivirei era înaintea confraților Patimii, cari era urmați de toate corporațiile meseriașe ale cetății și burgurilor din preajmă. Cavaleri de Malta scortau pe arhiepiscopul, care, călare pe un cal alb foarte bogat înțorțolat, avea alăturea cu sine pe marii săi vicari, ce purta semnele episcopatului. O companie de elveți și de gvardia nobilă mergea înaintea regelui care, ocolit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să pună cu drept cel mai mare pont pe aprobarea zgomotoasă a spectatorilor entuziasmați. Cine iese în public se supune printr-asta și judecății poporului, într-astă privință suveran. Însă valurilor tunătoare de aplauzuri a poporului atins electrice stătea în preajmă antiteza asprei telince de păstor, prin care poporul manifesta sistematice dezaprobarea sa. Cicero chiar nu-și ascunde bucuria când se zice că la spectacole publice ce se dădeau înainte vreme au fost primit cu puternic aplauz din mâni, fără ca să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Rim îl bătu ușor pe umăr. ― Ai făcut o treabă bună. ― Ce noroc pe Abație că exact în ziua în care, după cincizeci și nouă de generații, zidurile ei au cedat, s-a nimerit să fie un quint imperial prin preajmă. Abatele începu să râdă în hohote, urmat repede și de ceilalți călugări. ― Chiar ai crezut legenda aceea care spune că zidurile nu au fost pătrunse niciodată? Nu mă așteptam... ― Așa se știe peste tot... ― Au existat câțiva strămoși ai împăratului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să ne aibă în pază. Femeia păși hotărât până în centrul satului, acolo unde clonele montaseră de curând, la cererea lui Stin, un fel de tribună de la care să li se poată adresa mai ușor. Ca de obicei, Stin era prin preajmă, vorbind cu oamenii. Maria zâmbi. Tânărul ei protejat visa acum să îi convingă pe ceilalți să organizeze în fiecare zi câte o slujbă, la care să se roage împreună și să implore vindecarea... Maria îl prinse de mână pe Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ea i-ar fi putut purta copiii, care să o facă să se simtă cu adevărat împlinită, ieși din coliba lui Stin cu conștiința faptului că închidea ușa aceea pentru ultima oară. Nepăsătoare la ochii pe care-i simțea în preajmă, femeia ridică un pumn spre cer, mormăind un blestem. Timpul o aruncase în cea mai crudă dintre înfruntările istoriei, iar ea nu era nici măcar o ființă întreagă. Era doar o jumătate de femeie, blestemată să aibă sufletul întreg. 38. De parcă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doar o intoxicație a creierului. O farsă pe care oricine va fi creat ființa umană o jucase în veac omenirii. Cu toate astea, nu simțise pentru nici o altă ființă nevoia de ocrotire cu care se confrunta atunci când era Maria prin preajmă. Nesăbuitul Aloim, atunci când o jignise, fusese mai aproape ca niciodată de moarte. Iar acest lucru îi semnala lui Rim că în mintea lui ceva nu mai funcționa cum trebuie. Era adevărat că Aloim își pecetluise soarta; nu avea cum să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
El însă prefera să creadă că Dumnezeu pornea mașinăria aceea numai pentru cei pe care îi alesese El însuși cândva, la începutul lumii. Frații-ostași îl apucară pe Kasser de umeri și fără vorbe îl conduseră pe scări în jos până în preajma ușii. Acolo îl opriră pentru a-i da întîietate Abatelui care, cu un gest brusc, pătrunse în sala din biserica Alambicului și se apropie apoi cu pași mari de Stin. Tânărul pierduse deja foarte mult sânge și nu mai putea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zeții ăia... Pur și simplu nu pot să-i trădez pe toți cei care m-au precedat. Îmi pare rău. Kasser ar fi vrut să poată spune ceva, dacă nu inteligent, măcar măreț. Realiză însă că nu era nimeni prin preajmă să consemneze ceea ce ar fi putut spune. De aceea se mulțumi să murmure: ― Bine-ar fi ca Dumnezeul tău să existe. O să avem mare nevoie de el! -------------------------- Dan Doboș Abația II Blestemul Abației " Un aspect paradoxal al existenței noastre este
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reușit să menținem un echilibru numeric cu policornii și cu restul lighioanelor care ne atacă. Așa cum noi profităm de orice ocazie pentru a nimici orice ființă care se apropie de satul nostru, pentru a ne bucura de tot câmpul din preajmă și de roadele copacilor negri, la fel și celelalte viețuitoare o vor face cu cei neajutorați. Trăim fiindcă stăm uniți și ne apărăm. - Și peste o mie de ani unde vom fi? Nu cumva vom sta tot aici, omorîndu-ne copii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
forța gândului pe corpurile inamicilor suprafețe cu un potențial imens de sarcină electrică. Din coarnele lor, încărcate cu o sarcină contrară, pornea atunci un fulger cu efecte distrugătoare. Se ghidau după vibrațiile emise de arborii negri și, dacă simțeau prin preajmă un asemenea copac care nu era compensat de câmpul mental al unor ființe care să îl apere, nu se lăsau până nu ajungeau lângă el pentru a-i mânca fructele. Și cum de câtăva vreme devenise evident că micul lor
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
refuzului său de a conduce atacul. Durdrin nu-și putea permite luxul unor asemenea îndoieli și se hotărâse să dea o lovitură dublă. Avea să conducă atacul împotriva Klemplantului și, într-un moment prielnic, vroia să facă saltul hiperspațial până în preajma planetei Praxtor, unde să se alăture lui Barna și celorlalți voluntari care erau gata să plece dincolo de granițele universului cunoscut, în încercarea de a-l regăsi pe Sfântul Augustin cel Nou. Șestov fusese cel care ticluise planul, și asta era
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prelua din zbor Maria spusele lui N'Gai Loon. Fața Maestrului se crispă imediat, în momentul în care înțelese ceea ce se petrecea. Probabil că Xtyn avea o boală infecțioasă, iar lucrul ăsta nu putea fi de bun augur atâta vreme cât prin preajmă se aflau reprezentanții Abației, care fusese timp de milenii cel mai important centru al modificărilor genetice. - Cred că trebuie să ne sfătuim cu toții, se auzi din spatele lor vocea lui Kasser, care asistase tăcut la ultima parte a conversației lor. N
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]