1,214 matches
-
acordul adjectivului cu subiectul, fapt pentru care trimite la atribut, și b) prezența unui verb mijlocitor, prezență prin care adjectivul este împiedicat de a fi atribut propriu-zis, punându-l în postura unui «atribut mijlocit», care nu este altceva decât nume predicativ, recunoscut unanim pentru cazurile de tipul 1 și 2. Pe lângă cele două fapte sintactice constante, se mai constată și un fapt variabil de ordin semantic; tăria lexicală a verbului mijlocitor” (art. cit., p. 237). Judecând în felul acesta, autorul ajunge
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
237). Judecând în felul acesta, autorul ajunge la concluzia că ,,neexistând... nici o altă deosebire între cele trei situații decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă din exemplu 3 tot un nume predicativ...; pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
neexistând... nici o altă deosebire între cele trei situații decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă din exemplu 3 tot un nume predicativ...; pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă din exemplu 3 tot un nume predicativ...; pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9 Elementul predicativ necesar Preocupându-se de verbul determinat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
totuși elementul lexical variabil, numele predicativ ar putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9 Elementul predicativ necesar Preocupându-se de verbul determinat de elementul predicativ suplimentar, D. Crașoveanu se oprește în mod special la verbele „cu sens lexical mai slab” (art. cit., p. 229) ca a rămâne, a se
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
putea primi o diferențiere graduală: nume predicativ de gradul I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9 Elementul predicativ necesar Preocupându-se de verbul determinat de elementul predicativ suplimentar, D. Crașoveanu se oprește în mod special la verbele „cu sens lexical mai slab” (art. cit., p. 229) ca a rămâne, a se arăta, a sta, a părea etc. În
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
I, II sau III” (art. cit., p. 238). Așadar, după D. D. Drașoveanu partea de propoziție la care ne referim aici trebuie numită nume predicativ de gradul III. III.9 Elementul predicativ necesar Preocupându-se de verbul determinat de elementul predicativ suplimentar, D. Crașoveanu se oprește în mod special la verbele „cu sens lexical mai slab” (art. cit., p. 229) ca a rămâne, a se arăta, a sta, a părea etc. În comunicări de tipul rămânea smerit, s-a arătat binevoitor
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
229), predicatele din propozițiile de mai sus cuprinzând în mod necesar adjectivele smerit și binevoitor sau substantivul zeu. Fiind indispensabile predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicatului, cuvintele smerit, binevoitor, zeu și toate cele aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aflate în situația avută aici în vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
vedere nu pot fi considerate elemente predicative suplimentare. Aceasta fiind situația, pentru determinarea de pe lângă verbele „cu sens lexical mai slab” D. Crașoveanu propune termenul de element predicativ necesar (art. cit., p. 229). III. 10 Predicativul suplimentar Partea de propoziție numită predicativul suplimentar spune Valeria Guțu Romalo că ,,poate fi definită ca fiind realizabilă printr-un nominativ subordonat ocurent într-o structură derivată”. Structurile derivate conținând predicatul suplimentar provin din structuri primare cu organizare internă diferită, și anume, din enunțuri cu raport
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sugerare a realității avute în vedere, considerăm că denumirea cea mai convenabilă pentru funcția sintactică în discuție este aceea de funcție sintactică cu dublă subordonare simultană la nivelul propoziției și propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
în vedere, considerăm că denumirea cea mai convenabilă pentru funcția sintactică în discuție este aceea de funcție sintactică cu dublă subordonare simultană la nivelul propoziției și propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
denumirea cea mai convenabilă pentru funcția sintactică în discuție este aceea de funcție sintactică cu dublă subordonare simultană la nivelul propoziției și propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
de funcție sintactică cu dublă subordonare simultană la nivelul propoziției și propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
propoziție dublu subordonată simultan la nivelul frazei. III.11 Complementul predicativ al obiectului Complementul predicativ al obiectului și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și predicativul suplimentar au numeroase trăsături în comun fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia. Astfel, a denumi și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
fiind compliniri de tip predicativ. Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia. Astfel, a denumi și a desemna cer obligatoriu o complinire predicativă; a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
matricial / nematricial al complinirii: complementul predicativ al obiectului este o complinire matricială a verbului, cerută de semantica și sintaxa lui internă, în timp ce predicativul suplimentar este una nematricială, dobândită contextual. Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia. Astfel, a denumi și a desemna cer obligatoriu o complinire predicativă; a lua de / drept, pentru a actualiza sensul „a atribui o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Complementul predicativ al obiectului apare obligatoriu în vecinătatea verbelor atributive, în timp ce predicativul suplimentar, nefiind implicat obligatoriu în semantica și sintaxa verbului - centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia. Astfel, a denumi și a desemna cer obligatoriu o complinire predicativă; a lua de / drept, pentru a actualiza sensul „a atribui o identitate falsă”, are nevoie în mod necesar de vecinătatea unui complement predicativ al obiectului, devenit un context obligatoriu și dezambiguizator. Spre deosebire de acestea, verbe de opinie ca: a considera, a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia. Astfel, a denumi și a desemna cer obligatoriu o complinire predicativă; a lua de / drept, pentru a actualiza sensul „a atribui o identitate falsă”, are nevoie în mod necesar de vecinătatea unui complement predicativ al obiectului, devenit un context obligatoriu și dezambiguizator. Spre deosebire de acestea, verbe de opinie ca: a considera, a crede și verbe voliționale și deziderative ca: a vrea, a dori sunt matricial, tranzitive, având ca particularitate de construcție realizarea a poziției obiectului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
structuri bipropoziționale, apare o construcție „condensată”, cu un singur predicat al enunțării, verbele în discuție atașându-și o determinare exterioară, care provine din componența sintactică a subordonatei (Profesorii îl consideră / îl cred inteligent., Părinții îl vor / îl doresc medic.). „Complementul predicativ al obiectului, funcție cerută de un centru verbal atributiv, noncopulativ, reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
reprezintă o clasă de substituție având ca termen prototipic substantivul neprepozițional cu o formă de nominativ - acuzativ, iar ca relație sintagmatică specifică, o relație obligatoriu ternară, implicând verbul - centru și un complement (de cele mai multe ori, direct, mai rar, indirect)”. Complementul predicativ al obiectului este cerut matricial de o subclasă de verbe trivalente, reprezentată prin verbe ca: 1. a boteza (L-au botezat Doru.), a chema „a avea nume” (Îl cheamă Ionescu.), a denumi (Teoreticienii l-au denumit complement de agent.), a
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a alege (L-au ales director.), a angaja (L-au angajat mecanic.), a desemna (L-au desemnat liderul lor.), a unge (L-au uns mitropolit.); 3. a lua (Obraznic e numai cineva care se ia pe sine drept altcineva.). Complementul predicativ al obiectului cere atât prezența verbului, cât și prezența celuilalt complement. „Complementul predicativ al obiectului este purtător el însuși de predicație semantică, fie o predicație denominativă (L-au botezat Doru.), fie o predicație categorizantă (L - au angajat mecanic.), predicații care
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
desemna (L-au desemnat liderul lor.), a unge (L-au uns mitropolit.); 3. a lua (Obraznic e numai cineva care se ia pe sine drept altcineva.). Complementul predicativ al obiectului cere atât prezența verbului, cât și prezența celuilalt complement. „Complementul predicativ al obiectului este purtător el însuși de predicație semantică, fie o predicație denominativă (L-au botezat Doru.), fie o predicație categorizantă (L - au angajat mecanic.), predicații care privesc complementul, și nu subiectul. O situație specială are verbul contrafactiv a lua
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]