2,230 matches
-
prefigurându-se astfel idealul ortodox cultural creștin. Fiecare cuvânt de har este o mlădiță a Pomului vieții Neamului, în care rodește divin Limba noastră cea sfântă. Limba este teascul cugetului în care se frământă petalele gândului înmiresmat din care se prelinge apoi licoarea serafică a cuvântului. Când sufletul poartă în sânul său lumina cunoștinței dumnezeiești, limba grăiește pururi mireasma Duhului Sfânt. Trupul trebuie așadar ctitorit lăcaș sfânt al sufletului-biserică în care se oficiază liturghia dumnezeiască a Cuvântului. Prin gânditorul creștin se
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
mai văzut-o de zece ani, iar cea care a terminat dreptul, a ajuns mare judecător în Timișoara. Are dosare multe. Nu are timp de nimic... Fetele mele... sunt bine, sunt mari și tata este mândru de ele!” Lacrimile se preling, șiroaie, pe obrajii bătrânului brăzdați de atâtea povești câte pot să încapă într-o viață de om, un om pe care simți că, strângându-l cu grijă, l-ai cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de zestre ale mamei
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
rânduiala! Și, nici una, nici două, o îmbrânci cât colo, ștergând cu palma coșul cu bunul ei... Biata, speriată de așa navală de răutate și prostie, se aplecă să ridice corfa, aflând rămasă doar o mână de găoci din care se prelinsese tot. Cum nimeni nu luase în seamă fapta hapsânului, Muica Lina o porni spre casă încetunel, făcându-și inimă bună că scăpase de furia răului. În drumul său trecu pe lângă o fântână și gândi să bea oțâră de apă să
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
Scoase o ciutură, o-nclină și sorbi câteva guri. Parcă-i luă cu mâna toată apăsarea... Se trase deoparte și se-nchină la crucea troiței de lângă colacul fântânii. În smerenia ei, sărută taman vârfurile degetelor Domnului răstignit, din care se prelingeau, neșterse de vreme, picături din sângele Lui. Plecă apoi. Nu făcu nici doi pași că simți cum coșul trăgea îngreunat. Ridică ștergarul și... minune mare! Era plin cu ouă mari și roșii, iar deasupra lor strălucea o împletitură de ceară
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
UN ZBOR ÎNARIPAT Teluricul cântă prin dulcea atingere Prin glasul care e o trecere a vremii, Amurgul se lasă ca o vale a plângerii La înseratul popas fără de înfrângere. Te-am privit prin geamul închis Iar lumina diamantie s-a prelins, Dimineața când viața mi s-a rescris, Iubirea Ta nemărginită a-nvins. Am zâmbit senin și clar Când iubirea a venit ca un dar, Te-am privit prin ape tulburi, Preschimbând durerea din adâncuri. Iubirea e un zbor înaripat, În
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
virgula din versu-mi îi prinde rădăcini, Iar cuibul spune doinei: De-acuma, bun rămas!”, Când pasărea și-aduce zborul acasă, din străini. CADOU DE CRĂCIUN Mi-auc aminte o dată la mulți ani Cum cercul meu se transformă-n elipsă, Cum se preling diametrele prin orificii, Cum se ascund sectoarele lipsă, Cum clipa se îmbracă în artificii Și cum prezentul rămâne orfan. Mi-am amintit asta astăzi din nou Și-mi fuse Crăciunul acesta cel de pe urmă cadou. CE-AȘ MAI PUTEA SĂ
VERSURI (2) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373395_a_374724]
-
cu tineri cărora să li se ofere perspective... Pentru un viitor mai bun pentru mine și pentru copiii mei, în țara mea, nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struți... Ajunge! Haideți să ne trezim!” Strigătul ei prelins din puhoiul de lacrimi al durerii Neamului, rupe zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
femeie tânără și frumoasă, plină de viață, care devenea victima vremurilor în care trăia și a familiei, care a transformat-o într-o sursă de venit. Am vizitat-o la Spitalul de psihiatrie Gătaia. Avea ochii pierduți...saliva i se prelingea pe bluză...Nu mai știa cine sunt, cine e... Soarta ei a fost însă mult mai gravă! După ce bătrâna, maică-sa, a căzut și și-a rupt bazinul, fiul Vioricăi le-a dus pe amândouă într-un azil particular din
ÎNTRE IDEAL ŞI REAL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373475_a_374804]
-
a măritat n-are copii și-au rămas singure sap în grădină straturile de ceapă mă mint că de-aia am fost o singură dată la ea de când s-a întors de la operație n-o pot vedea așa durerea se prelinge în mine ca o felină prin frunziș jeni se prelinge din viață în suferințe cumplite dar zâmbește moartea e sindromul cu care te naști mi-a spus osârdia soră-mii îmi flutură prin fața ochilor un soi de vinovăție lumina începe
DOUĂ VIEȚI ȘI DOUĂ MORȚI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373594_a_374923]
-
în grădină straturile de ceapă mă mint că de-aia am fost o singură dată la ea de când s-a întors de la operație n-o pot vedea așa durerea se prelinge în mine ca o felină prin frunziș jeni se prelinge din viață în suferințe cumplite dar zâmbește moartea e sindromul cu care te naști mi-a spus osârdia soră-mii îmi flutură prin fața ochilor un soi de vinovăție lumina începe să crească în jurul ei ca niciodată poate a aflat că
DOUĂ VIEȚI ȘI DOUĂ MORȚI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373594_a_374923]
-
și mangaie-nserarea, privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald șuvoi și-n prag de răsărit sorbim, tăcuți, iubirea... Referință Bibliografica: Sorbim tăcuți / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vorbesc porțile cerului de-o copilă ce-n zbor, le atinge cu aripile de parcă ar vrea și n-ar avea pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
BĂLTOACELE MOMENTULUI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului fug cu disperare printre băltoacele momentului. arde ceva în depărtare și totuși atât de aproape, încât simt cum în mine totul se prelinge neîncetat către ușa tuturor cuștilor în care m-am închis cu propria gândire. pe fiecare stâlp există o scânteie care, ori va înălța, ori va ucide semeni, când ei vor lăsa în brațele banalului sfera de lumină din care și
BĂLTOACELE MOMENTULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373657_a_374986]
-
Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Vâslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barca, eu și nuntașul, Privindu
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
uneori. Dar ce pot face acum Prin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut, Ploia își ține în geam ritmul mărunt. Fața în pernă îmi ascund Căutând morganic: timpul secund... Geamul aburit păstrează amintiri, Stropi reci preling uitate simțiri. Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult... Este o clipă din prea scurta dimineață, Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață. Eu, un muritor prin vânt Căutând ziua de ieri pe Pământ... Chipul tău, în
PLOAIA DE MÂINE DIMINEAȚĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371327_a_372656]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PE SPINUL UNUI TRANDAFIR CU ROUĂ Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Când peste geană se prelinge-n taină Nectarul unei lacrimi de cristal Tu pui pe ea un zâmbet fără haină Ison de cânt cu iz oriental Tu pui sărut dintr-o iubire veche Din amintiri trecute peste vreme A fost să fii tu sufletul pereche
PE SPINUL UNUI TRANDAFIR CU ROUĂ de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371339_a_372668]
-
Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări joacă
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > SOMNUL ORAȘULUI ( ÎI ) ( AUTUMNALA REGHINEANĂ ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal ", Spre dimineață visul se prelinge, Toamna vestala, nudă-n calendar... Septembrie placid, abscons, se stinge. Decoru-i monoton și ruginiu... Bizare constelații zboară-n noapte, Orașul sideral, tainic, pustiu, Împărățind dorințe, drame, șoapte. Văd vârfuri ce străpung neabisal, Sus la " Pădure " se săruta fagii, Mă bântuie
SOMNUL ORAŞULUI ( II ) ( AUTUMNALĂ REGHINEANĂ ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371373_a_372702]
-
SOMNUL ORAȘULUI ( III ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal " Iar focul din cămin, încet, se stinge... Un ultim vers mocnește ireal, Cerneală pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Isi împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel aed, cuprins de ger, Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpastii și genuni în abisal... Telurice, vremuri autumnale Ne-nlănțuie și ne cuprind veral
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371378_a_372707]
-
uneori. Dar ce pot face acum Prin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut, Ploia își ține în geam ritmul mărunt. Fața în pernă îmi ascund Căutând morganic: timpul secund... Geamul aburit păstrează amintiri, Stropi reci preling uitate simțiri. Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult... Este o clipă din prea scurta dimineață, Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață. Eu, un muritor prin vânt Căutând ziua de ieri pe Pământ... Chipul tău, în
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
prin ploi, uneori.Dar ce pot face acumPrin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut,Ploia își ține în geam ritmul mărunt.Fața în pernă îmi ascundCăutând morganic: timpul secund...Geamul aburit păstrează amintiri,Stropi reci preling uitate simțiri.Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult...Este o clipă din prea scurta dimineață,Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață.Eu, un muritor prin vântCăutând ziua de ieri pe Pământ...Chipul tău, în gând
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Zâmbet dintr-o lăcrimioară, Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de- o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină, Așteaptă pe ghiocel... " Luna, dusă- i din fereastră, Ea, pe pat, ușor se lasă... Pe jos rochia- i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări ... Citește
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
îi alintă, Ochii umezi îi străluce,Peste buze îi descântăO roșeață coaptă, dulce...Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele,Amăgind cu amăgire,Doruri fine și rebele...Își topește ca o cearăDin ițiri de lumânare,Zâmbet dintr-o lăcrimioară,Prelinsă din resemnare...,, - La mine de- o să revină,Aș mai zăbovi nițelCum brândușa în grădină,Așteaptă pe ghiocel... "Luna, dusă- i din fereastră,Ea, pe pat, ușor se lasă...Pe jos rochia- i albastrăSe foșnește cu mătasă...Flăcări ... XIV. VRĂJI- VRĂJITE
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Uneori mi-e atât de dor că mă doare ropotul ploii, mă doare aerul în care deschid ochii, gură cască în căutarea ta, mă doare perna care îmi primește gândurile șuvoi, se preling nebunește pe coarda inimii, mă împresoară, cascadă. Uneori mi-e atât de dor încât îmi atârnă mâinile pe șina viselor, mi se îngreuiază trupul chircit de așteptare și nu mă mai pot mișca decât după un semn de însorire. Și
DOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371528_a_372857]