1,676 matches
-
atac (molto stacc., tenuto, marcato) sau de scriitură (intervențiile spontane ale sunetelor de tobe ce realizează tranziția de la un număr la altul); toate aceste elemente de limbaj operează întrun spațiu relativ limitat, imprimând dinamism și spectaculozitate acestui gen de reprezentație. Preludiul marchează finalul celui de-al doilea grup de „tablouri” muzicale ale caietului secund, încheiind atmosfera de reverie așternută o dată cu imaginile sonore ale Zânelor și Mărăcinilor. Tranziția dintre General Lavine -eccentric și preludiul anterior se realizează printr-o interesantă legătură auditivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
imprimând dinamism și spectaculozitate acestui gen de reprezentație. Preludiul marchează finalul celui de-al doilea grup de „tablouri” muzicale ale caietului secund, încheiind atmosfera de reverie așternută o dată cu imaginile sonore ale Zânelor și Mărăcinilor. Tranziția dintre General Lavine -eccentric și preludiul anterior se realizează printr-o interesantă legătură auditivă ce se stabilește între formula ritmică . marcată prin sans lourdeur (fără greutate vezi exemplul 193) din finalul Mărăcinilor și ipostaza sa metamorfozată ce o recunoaștem ulterior în tripla apogiatură din debutul acestui
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anterior se realizează printr-o interesantă legătură auditivă ce se stabilește între formula ritmică . marcată prin sans lourdeur (fără greutate vezi exemplul 193) din finalul Mărăcinilor și ipostaza sa metamorfozată ce o recunoaștem ulterior în tripla apogiatură din debutul acestui preludiu (vezi exemplul 194). Din punct de vedere al formei, preludiul se desfășoară într-o structură ternară, ale cărei secțiuni extreme alternează în mod constant două subiecte tematice. Primul dintre acestea reprezintă „apelul” sonor al debutului, cu o evidentă funcție introductivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
stabilește între formula ritmică . marcată prin sans lourdeur (fără greutate vezi exemplul 193) din finalul Mărăcinilor și ipostaza sa metamorfozată ce o recunoaștem ulterior în tripla apogiatură din debutul acestui preludiu (vezi exemplul 194). Din punct de vedere al formei, preludiul se desfășoară într-o structură ternară, ale cărei secțiuni extreme alternează în mod constant două subiecte tematice. Primul dintre acestea reprezintă „apelul” sonor al debutului, cu o evidentă funcție introductivă datorată aspectului mai puțin pregnant al traseului melodico-ritmic. Afirmația deține
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al debutului, cu o evidentă funcție introductivă datorată aspectului mai puțin pregnant al traseului melodico-ritmic. Afirmația deține astfel rolul de efect sonor, de inițiere în atmosfera parodiei evocate, un caz similar fiind întâlnit anterior în introducerea rezonanțelor de clopote ale preludiului Les collines d’Anacapri. Rupturile spectaculoase ce intervin prin amplasarea strategică a pauzelor în cadrul discursului determină întreruperea deliberată a cursivității de succedare a frazelor, confirmând existența unui scenariu prestabilit. Dintr-un punct de vedere strict morfologic, pauza îndeplinește o funcție
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discontinuități de limbaj, intensificând pregnanța imaginilor derivate. Utilizarea frecventă a atacului stacc. și abundența folosirii relației de tonică-dominantă se disting ca opțiuni esențiale ale limbajului muzical, în scopul reflectării atitudinii ironice ce o implică prin excelență viziunea conceptuală a acestui preludiu, aparținând categoriei estetice a comicului. „Semnalul” energic al tobelor anunță cu emfază începerea spectacolului, aspectul simetric al înlănțuirii acordurilor perfecte (majore și minore) expuse în stare directă sugerând un scurt „număr de echilibristică” (interesant de remarcat este faptul că evoluția
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
structurii tematice principale poate fi supus secționării în patru micro-unități constitutive. Astfel, prima dintre acestea micro-unitatea a’ se distinge ca motiv generator la nivelul întregii articulații tematice, dar și în contextul celor șase ipostaze ulterioare ale reeditării acesteia de pe parcursul preludiului. Această micro-unitate se divide la rândul său în două subunități melodice înrudite (do, re, fa, sol, la - la, sol, fa, re), cu la sunet comun datorită schimbării sensului avansării. O asemenea analiză detaliată face posibilă constatarea modalității de construcție a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
o redistribuire a vocilor în contextul țesăturii sonore, fapt ce plasează materialul tematic în prim-planul discursului. Prin intermediul modificărilor survenite la nivelul tempo-ului (traîné trenat) și a armurii (), precum și datorită prezenței atacului legato în debutul expresiei, secțiunea mediană a preludiului proiectează imaginea sensibilă a sufletului din „spatele” omului de circ, propunând un ton ușor mai liric evocării sonore. Aceleași memorii ale pianistei Marguerite Long relevă preocuparea pe care o manifesta compozitorul în pătrunderea și traducerea fidelă a personajului Lavine ce
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acordurile ample, cu puternice sonorități orchestrale, vestesc o posibilă întorsătură tragică în desfășurarea evenimentelor. Dar, „deznodământul” unei reeditări aproape integrale a secțiunii introductive se traduce ca o farsă amuzantă a comediantului ce propune un adevărat trick în stil american. Coda preludiului orientează discursul spre o modulație surprinzătoare la realizată prin secvențarea temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut ca o trăsătură particulară a muzicii de jazz. Această ultimă versiune a ideii secunde aruncă o lumină melancolică asupra personajului, completând portretul acestuia
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
în libretele unor opere dramatice precum Rigoletto de Giuseppe Verdi sau Paillasse de Ruggero Leoncavallo. Adiționarea ulterioară a scriiturii acordice, atribut sonor al motivului tematic din secțiunea secundă, facilitează intenția de amplificare majoră a nivelului dinamic, atitudine proiectată în finalul preludiului. Debussy apelează la expresia puternic conturată a cadenței perfecte asociată planului dinamic ff, acordurilor sincopate larg desfășurate, apelului energic al tobelor, precum și revenirii abrupte a tonului de fa major pentru a impune o imagine finală lipsită de echivoc. Departe de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
îndepărteze de trăirile derizorii ale unor simple emoții pământene, ridicându-ne în sferele celeste ale comunicării superioare ce se adresează cu prioritate zonelor profund senzitive ale subconștientului. Natura atmosferei astfel create trasează o evidentă afinitate cu acea trăire sinestezică a preludiului baudelairian ce ne amorțea simțurile într-o plăcută abandonare. Scena luminii selenare îndreptate spre o țintă învăluită în mister aduce cu sine corespondențele sonore ale unei pasive solitudini, iradiată uneori de o tandrețe reținută sau o senzualitate sfioasă, ce își
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mister aduce cu sine corespondențele sonore ale unei pasive solitudini, iradiată uneori de o tandrețe reținută sau o senzualitate sfioasă, ce își pierd apoi urmele în aceeași evanescență finală. Alături de Feux d’artifice și Les fées sont d’exquises danseuses, preludiul La terrasse des audiences du clair de lune va fi interpretat în primă audiție la 5 aprilie 1913, de către pianistul spaniol Ricardo Viñes, la Societatea Națională. Delimitarea structurii ternare se realizează prin aceeași contribuție esențială a factorului agogic, ale cărui
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
à peu), raportată mișcării inițiale a debutului (Lent). Limitele indicației metronomice ar trebui să se încadreze între , excesul nivelului agogic manifestat de ambele părți riscând animarea improprie a arabescurilor melodice, precum și pierderea fluidității de avansare a discursului. Articulația tematică a preludiului expune o configurație structurală complexă prin combinația inedită a unor variate țesături sonore: scriitura acordică a motivului tematic inițial; juxtapunerea ulterioară a unui motiv în octave cu un aspect evident rarefiat; 241 linia melodică în arabesc ce desfășoară un traseu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
timbrale a motivelor prin repartizarea acestora în registre diferite, aspect care se dovedește invariabil pe parcursul celor trei reeditări survenite în evoluția discursului. Léon Vallas va semnala posibila corespondență dintre tema cântecului popular Au clair de la lune și motivul introductiv al preludiului, care pare să metamorfozeze până la deformare linia melodică originară. La nivelul limbajului armonic, organizarea discursului sonor prin separarea elementelor constitutive în registre distincte va fi suplimentată de o distribuire diferențiată a sistemelor cromatic și diatonic, expuse în juxtapunere sau suprapunere
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de această dată unei pedale armonice inițiale de do# major cu septimă mică. Paul Roberts indica înlocuirea penultimului sunet - fa# -, conținut de linia melodică a arabescului măsurii 6, cu , argumentând modificarea solicitată cu mărturia unei copii a primei ediții de preludii ce aparținuse compozitorului, în care această rectificare ulterioară apare marcată de însuși Debussy. Analiza comparată a celor două ediții utilizate, evidențiază menținerea sunetului fa# în Durand, în timp ce versiunea oferită de Peters recomandă în nota observației de final varianta interpretării motivului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
intervenție în (ce restabilește cadrul metric de 6/8) pare să-i mai tulbure ritualul consfințit în tăcerea întunericului. Cu un ritm trohaic ( sau ritm trohaic punctat) ce fusese „prevestit” anterior (măsurile 3 - 4), cea de-a doua secțiune a preludiului aduce în prim-plan tema unui vals care se distinge prin continuitatea de expresie neobișnuit de extinsă, raportând la frecventele „rupturi” de limbaj ce abundă în creația debussystă. Dar, fluența exprimării evită riscul unei simetrii inoportune exotismului evocat, prin contrabalansarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
neobișnuit de extinsă, raportând la frecventele „rupturi” de limbaj ce abundă în creația debussystă. Dar, fluența exprimării evită riscul unei simetrii inoportune exotismului evocat, prin contrabalansarea acesteia cu o pregnantă instabilitate metrică. Aceasta se remarcă, de altfel, la nivelul întregului preludiu, conturându-se ca o veritabilă metaforă sonoră a stării de visare (sau de transă?) ce nu se mai supune controlului dictat de vigilența conștiinței. Motivul tematic de factură cromatică expus în octave și dublat de „comentariul” imaginii sale în „oglindă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
energica dinamizare sonoră a momentului tensional. Afirmația unei versiuni rezumative a temei de vals, în care timpii tari ai măsurii apar adesea anticipați de un amplu arpeggiato concluzionează secțiunea mediană odată cu restabilirea mișcării lente a introducerii (mouvement). Secțiunea finală a preludiului debutează cu scurte intervenții ale arabescului melodic introductiv, apelând inițial la o retimbralizare a sonorității sale prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu treapta a IV-a urcată. Plasat în registrul acut, sunetul do#, corespondent unei rezonanțe de clopot, va deveni o prezență constantă până la finalul preludiului, fapt ce determină investirea sa cu o funcție evocatoare la nivelul viziunii conceptuale. Iar, evoluția planurilor inferioare ce se suprapun acestei pedalei sonore oferă surpriza unei noi parafonii care alătură intervale de cvartă și cvintă perfecte într-un mod frigian
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
oportunitatea evadării din viața prozaică și banală a prezentului. Potrivit mitologiei scandinave, Ondinele, spiritele lipsite de suflet ale apelor, erau sirenele ce ademeneau ființele pământene cu dragostea și frumusețea lor ispititoare, făgăduindu-le viața veșnică din palatele adâncurilor. Apariția acestui preludiu pare a fi din nou asociată cu numele graficianului Arthur Rackham, care realizase ilustrațiile pentru o adaptare engleză a Ondinei, scrisă de Baron Friedrich de la Motte Fouqué și publicată într-o ediție franceză din 1912, la Paris. Mesajul conținutului estetic
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
re major cu nonă mare și cvartă mărită aduce în premieră spațiul tonal anunțat inițial de armură într-o intervenție dilatată, operată prin schimbarea agogică (Rubato). Servind aceleiași concepții de flexibilitate agogică, trăsătură definitorie la nivelul construcției de ansamblu a preludiului (12 indicații agogice în decursul a 74 de măsuri), revenirea imediată a tempo-ului (au mouvement) asigură cadrul desfășurării unui nou motiv tematic expus la unison de către vocile extreme și înrudit cu avansarea prin secunde a materialului principal. Acesta înaintează
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cea de-a treia secțiune (C) se realizează cu aceeași implicare a momentului de tranziție, de această dată într-o „rememorare” meditativă (Le double plus lent) a motivului tematic secund. Funcția sa de liant, îndeplinită la nivelul structurii macroformale a preludiului, contribuie esențial în procesul de unificare a discursului și facilitează receptarea imaginii integrale a acestuia ca un ansamblu sonor unitar și coerent. Într-un cadru tonal inedit evoluției anterioare (si major, în care centrul tonal apare evitat cu insistență, marcând
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
apare surprins într-o diversitate de stări reflectată printr-o viziune sonoră ce explorează prin excelență ideea contrastului. Ceremonia burlescă debutează cu solemnitate în sonoritățile puternice ale imnului, care avansează prin octave în registrul extrem grav al claviaturii. Însuși debutul preludiului ce aduce în prim-plan afirmarea materialului tematic principal pune în valoare coeziunea elementelor de limbaj componente în edificarea aceleiași concepții directoare și a caracterului său impunător: utilizarea unui ritm desfășurat cu preponderență în valori mari de durată ( ); expresia tempo
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
acestor imagini sonore, ce reușiseră printr-o prelungită evoluție în spațiul „îngust” al diatonicului să disimuleze identitatea acestuia. Dar, accentul violent (mf) ce restabilește tonalitatea inițială anunță rememorarea concentrată a elementelor tematice ce au jucat un rol esențial pe parcursul întregului preludiu: melodia „amabilă”, ritmul punctat într-o formulă augmentată ( ) și „semnalul” imnului în octave. Acestea preced afirmarea concluziei în ff pe un acord de fa major lipsit de echivoc, succedat de rezonanțele sale în p la cele două registre extreme ale
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cele două registre extreme ale claviaturii. Calitatea interpretării acestor pagini depinde de valoarea umorului pe care îl descoperim printre rândurile acestora, în jocul inspirat al juxtapunerii de contraste. Hommage à S. Pickwick Esq. P.P.M.P.C. operează o modificare de stare în raport cu preludiile precedente, îndeplinind în același timp și rolul de interludiu înaintea „trilogiei” finale ce se anunță. IV.10. Canope (Canopă) Printr-o simplitate melodică stilizată, Canope reînvie ritualul magic al unei procesiuni funerare, ale cărei glasuri surde par izvorâte din liniștea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]